Undeva in inima Africii, o misionara trebuia sa treaca un pod, numai ca din cauza unor inundatii puternice, podul se mai tinea doar in doi piloni. Insotita fiind de calauza care avea rolul sa o duca la destinatie, femeia plina de frica i-a spus:
-Nu pot trece acest pod!
-Va pot ajuta eu sa treceti fara nici un fel de probleme, trebuie doar sa va incredeti pe deplin in mine.
Bazata pe vorbele acestei calauze, cei doi au inceput sa treca podul. Au mers cu mare grija amandoi, calauza mergea cu spatele pe pod, iar in mana lui tinea ambele maini ale misionarei.Cam pe la mijlocul acestei punti misionara privi in jos.Cand a vazut apa involburata de sub picioarele ei, femeia a inceput sa tremure si nu mai vroia sa faca un pas. Teama ca s-ar putea sa cada si sa moara inecata, a facut-o sa se opreasca.
-Nu pot...nu pot sa mai fac nici macar un pas....
Calauza a strans-o puternic de maini si i-a spus:
-Uita-te la mine ! Priveste-ma in fata, numai asa TE VOI PUTEA SALVA!
In drumul catre cer Domnul Isus este calauza noastra. In toata aceasta calatorie si noi asemeni misionarei, avem parte de multe valuri involburate, multe probleme, multe incercari care adesea nu fac altceva, decat ne doboara, ne face sa tremuram inaintea lor, ne face sa privim la dimensiunea lor si nu la Hristos, Cel care are toata puterea in mana Sa.
Viata pe pamant in sine este plina de durere, numai ca daca si noi privim la probleme si nu la Hristos, pasii nostri vor inceta sa mai inainteze.
In
Evrei 12:2 scrie,
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi
Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era
pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Numai privind la El vom avea curajul si forta necesara de a merge inainte, pentru ca trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de o forta extraordinara pentru a inainta.
Poate ca multi dintre dumneavoastra o sa gandeasca in sinea lor,
"ce o fi asa greu sa mergi inainte, pentru ca de la sine viata merge inainte?"
De acord cu dumneavoastra, numai ca nu am fost creati sa trecem prin viata "ca gasca prin apa". E drept ca viata trece, insa nu trebuie sa treaca oricum ci sa treaca cu folos. Suntem chemati sa facem ceva pentru Hristos.Suntem chemati sa punem si noi umarul ca Evanghelia Lui sa fie dusa si propavaduita pana la marginile pamantului, suntem chemati sa traim nu oricum, ci asa cum a trait Hristos, de-aceea este nevoie de putere si calauzire din partea Duhului Sfant.Ori daca ne lasam intimidati de probleme, niciodata nu vom avea taria si puterea necesara de a implini misiunea care ne-a fost data fiecaruia dintre noi.
Sunt convinsa ca fiecare din noi ne aflam poate in mijlocul unei probleme, poate o veste primita ne-a facut sa ne oprim pe loc, poate o analiza de sanatate ne-a dat viata peste cap, etc.
Nu stiu care e problema pe care o ai tu, dragul meu cititor, insa Dumnezeu o cunoaste cu siguranta, si ce este mai interesant, este ca inainte de a afla tu de aceasta problema, El deja avea si rezolvarea ei.Nu privi la probleme, nu privi la multimea lor, ci priveste doar la Hristos.
Daca vei inceta sa privesti la El, la sacrificiul facut, atunci vei fi coplesit de probleme.
Sunt multe, si zi de zi nu inceteaza vestile rele sa apara, insa Dumnezeul in care ne-am pus increderea nu ne va lasa, Slava Lui!
Doresc ca Dumnezeu sa rezolve fiecare problema din viata ta si El sa iti dea puterea sa mergi mai departe, insa pentru aceasta trebuie ca privirea ta si privirea mea sa fie atintita doar la ISUS!
