Hrana ta zilnica!

10 Decembrie
Neemia 8.13-18; 9.1-4
„Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)" spune Domnul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împlineşte aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub conducerea căpeteniilor, celebrează sărbătoarea Corturilor cu o splendoare mai mare chiar decât a celor mai impresionante zile ale lui Solomon. Prea ocupaţi de odihna prezentă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbiciunea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar caracterul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situaţia de ruină prezentă trebuie să ne determine să ne recunoaştem mai mult ca oricând caracterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria împărăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schimbă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceasta, scopul strângerii este mărturisirea păcatelor lor. Există oare şi în vieţile noastre de credincioşi momente particulare când avem de făcut bilanţul acţiunilor nepotrivite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să practicăm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au dreptate. Judecata de sine este o acţiune continuă. Este necesar s-o îndeplinim de fiecare dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

Ungere insotita de roade!

Ca si crestini, uneori trebuie sa plecam capul la unele acuze care sunt aduse unor "frati" de-ai nostri.
O fapta buna nu iese niciodata in evidenta asa repede, cum iese una rea, si asta se stie de cand e lumea. Ba mai mult oamenii au tendinta de a amplifica totul.Este asemeni unei compuneri, se porneste de la o tema sau o fraza si se face o intreaga poveste, numai ca nu intotdeauna lucrurile stau  asa.
Uneori acuzele aduse sunt false, alteori sunt adevarate si in acesta situatie se nasc o multime de intrebari, "cum este posibil?"
De ceva vreme imi tot iese in cale acest verset si mi-am pus intrebarea de multe ori,
"oare nu este dificil de recunoscut?".Din doi oameni care fac acelasi lucru, au acelasi crez, aparent au aceeasi destinatie, cu alte cuvinte in fata oamenilor sunt identici, si totusi in fata lui Dumnezeu....atat de diferiti ? Cred ca azi am gasit raspuns la multe intrebari pe care mi le-am pus.
Matei 7:16
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Sa ne amintim de profetul Samuel care a avut aceasta misiune din partea lui Dumnezeu de a-i unge ca imparati, atat pe Saul cat si pe David. David a beneficiat de bunatatea lui Dumnezeu, si dintr-un pastor a ajuns mana dreapta a lui Saul.Stim intreaga istorie a lui David, dar stim si pe cea a lui Saul. Cat David nu i-a mai fost de folos si cand Saul l-a considerat o adevarata  amenintare, Saul s-a maniat tare rau si abia atunci a inceput sa isi arate adevarata fata. Timp de 17 ani l-a urmarit pe bietul David....din pestera, in pestera. Inceputul lui Saul a fost unul bun si in smerenie, insa si Saul(ca multi de-altfel), cand a ajuns sa puna mana pe putere, Saul s-a schimbat.
 Apare insa o intrebare, oare nu amandoi au primit ungerea din partea lui Samuel?
Cu siguranta, a fost unsul Domnului, insa ungerea nu aduce  automat si aprobarea lui Dumnezeu.
Dar revenind la zilele noastre, lucrurile sunt cam asemanatoare.
Multi au primit ungerea insa faptele lor arata adevaratul caracter. 
Cand spunem cuvantul roada, ne gandim automat la ceva ce am semanat, ceva ce necesita timp, iar adevaratul caracter este roada Duhului, pe cand darul este daruit.
Ungerea ai primit-o ca dar, insa roadele dovedesc ce fel de slujitor esti.
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor, spune Domnul.
Caracterul se dezvolta in noi atunci cand trecem prin greutati si probleme.Acolo Dumnezeu ne slefuieste caracterul.David a cunoscut din plin, Saul insa nu a avut parte de asa ceva, daca ar fi fost si el acolo cu siguranta ar fi fost prelucrat.

Sa cautam dar fiecare, ca ungerea pe care am primit-o din partea lui Dumnezeu sa fie si insotita de roade, pentru ca Domnul sa se bucure de ceea ce El a investit in noi!

Hrana ta zilnica!

9 Decembrie

Neemia 8.1-12
Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim că „era cărturar priceput în legea lui Moise" şi de mult timp „îşi îndreptase inima să ... înveţe în Israel rânduieli şi judecăţi" (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea poporului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citirea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-1, Ezra nu uită să-L binecuvânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei prezenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţelegerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comuniunea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cuvintele „trimiteţi porţii", ceea ce înseamnă să-i facem şi pe cei care n-au fost prezenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.
Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bucuria Domnului este tăria voastră" (sf. v. 10 - compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-1 experimentăm în vieţile noastre!

Lauda fie adusa Celui ce s-a nascut !

Hrana ta zilnica!

8 Decembrie
Neemia 7.61-73
Neemia are pe inimă realizarea unui recensământ al poporului. El foloseşte registrul genealogic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusalim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaaditul şi s-a numit după numele lor" (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-1 întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că ginerele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioară la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecinţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti"?
Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are importanţă nu sunt cifrele, ci credincioşii.

1 AN !

Daca e sa ma iau dupa semnificatia zilei....ziua ar fi sambata(adica azi), daca e sa ma iau dupa data, atunci ar fi maine, 08.12.

In urma cu ceva vreme baietelul cel mic, ma tot intreba de ce alti copii au "tata" si el nu mai are. De ce tatal colegilor sai traieste, iar tatal lui a murit....?

Mi-a fost foarte greu sa ii dau un raspuns pe care el sa-l inteleaga mai bine si in acelasi timp sa-l accepte.Asadar dupa o  perioada in care era tot mai preocupat de aceasta intrebare, am inceput sa pun inaintea lui Dumnezeu aceasta problema. NU am cerut anume ceva sau pe cineva, ci am cerut sa se faca voia LUI, iar daca este voia Lui de a avea un tata Robert, atunci cer doar doua lucruri, sa fie credincios si sa imi iubeasca copilul. Si iata ca Dumnezeu a auzit rugaciunea si dupa numai cateva luni, Dumnezeu ne raspunde la amandoi si mie, si la cel mic, eu primesc un sot, iar Robert primeste un tata.

 Uitandu-ne in urma...amandoi stim ca doar Dumnezeu a facut posibila aceasta casatorie, mai ales fiind la sute de km distanta unul de celalalt, si mai mult de atat izbindu-ne de anumite probleme cauzate prin schimbarea de domiciliu al sotului, numai ca atunci cand Dumnezeu alege, pentru EL nu conteaza km si cand El spune da, toata lumea poate sa spuna nu....

Astazi privim fericiti amandoi in urma si nu putem decat sa multumim Domnului ca ne-a asezat impreuna, este mai mult decat am fi putut merita si eu, si el, si este mai mult decat am cerut noi.

Ii suntem recunoscatori pentru tot ce a facut pentru noi, si mai mult de atat Ii suntem recunoscatori ca ne poarta pe bratele LUI puternice.

Fiecare zi pentru noi este un nou inceput si in acelasi timp traim fiecare zi parca ar fi ultima.

Imi amintesc o rugaciune facuta in urma cu o saptamana, o rugaciune care m-a miscat mult.

Era luni dimineata si fiecare plecam la servici, insa nu inainte de a ne uni glasurile in rugaciune catre Domnul. Sotul pleca pentru trei zile in deplasare, iar in rugaciune ne incredintase pe mine si copii in Mana Domnului, si printre altele spunea:

"Doamne Ii incredintez in mana Ta de Tata, Te rog sa-I pazesti si Sa le porti de grija, iar daca in aceste zile Tu vei veni sa ne iei la Tine, ajuta-ma sa-i pot intalni in cer"

Este atat de minunat sa stii ca ai Cui, sa iti incredintezi familia.
Este minunat sa ai familie!

Astazi ne-am amintit cu drag evenimentul care a fost in urma cu un an, mai ales ca atunci a  fost si una din primele zile de zapada in Timisoara. Eu care iubesc iarna, mi-am dorit atat de mult sa am zapada la cununie, si credeti-ma ca am avut din plin, desi dimineata de 08.12.2012 nu prevestea nici macar un fulg de ninsoare, iata ca pana si in cel mai mic amanunt Dumnezeu m-a ascultat, si cu doua ore inainte de a pleca la primarie....s-a rupt cerul. 

 In numai cateva ore am avut zapada cat nu am avut toata iarna....bucuria lui Robert, dar si a mea...

Seara  de 08.12.2012....Robert era cel mai fericit!
Fericit ca odata cu zapada mult asteptata, in care abia asteptase sa poata face un om de zapada, era bucuros ca il putea face impreuna cu noul tata pe care i l-a daruit Dumnezeu.

Ne rugam, ca si pe mai departe Dumnezeu sa ne poarte pe bratul Sau!

Timisoara !

In fiecare oras, luna decembrie are ceva aparte si la fel este si in Timisoara!
 Orasul a  imbracat o haina de sarbatoare, incepand de la intrare si pana la iesire. Asta-seara mi-am facut timp sa ies in oras, in mod special pentru a-l admira, insa nu am putut sa fac acest lucru prea mult pentru ca se lasase un frig de mi-au inghetat urechile...dar totusi, pentru cei care sunteti din Timisoara si sunteti departe de casa, avand in vedere ca nu ajungeti acasa de sarbatori, v-am facut cateva poze. Sunt putine, dar promit ca o sa revin cu mai multe...insa trebuie sa ma echipez corespunzator, pentru ca la noi a venit iarna...

Hrana ta zilnica!

7 Decembrie
Neemia 6.15-19; 7.1-7
Cincizeci şi două de zile le-au fost suficiente oamenilor lui Iuda ca să astupe spărturile şi să reconstruiască zidul. Majoritatea erau neexperimentaţi în mânuirea mistriei şi a cazmalei, dar au avut zel şi inimă pentru lucrare (3.20; 4.6). Şi în ochii Domnului, devotamentul lucrătorilor Săi este mai valoros decât capacităţile lor. El dă, cu siguranţă, aceste capacităţi tuturor acelora care au devotament şi care-L urmează.
Eforturile lui Tobia de a-1 intimida pe Neemia şi sprijinul pe care această persoană cu influenţă rea îl primeşte din partea mai multor conducători din Iuda reprezintă ultimele manifestări de ostilitate ale vrăjmaşilor. Ierusalimul cu zidurile reconstruite va apărea de aici înainte naţiunilor înconjurătoare „zidit ca o cetate strâns unită împreună" (Psalmul 122.3). Dar este necesar să fie încă supravegheat. Neemia se ocupă de porţi, ca şi de stabilirea gărzilor (vezi Isaia 62.6-7). Sunt atribuite şi alte funcţii, incluzându-le aici şi pe cele ale celor doi guvernatori ai oraşului (v. 1, 2). Şi unul şi altul meritau această responsabilitate: Hanani, prin preocuparea lui pentru popor (1.2), Hanania, în virtutea credincioşiei şi a temerii lui de Dumnezeu (v. 2).