Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă
temeţi!”
Voiau deci să-L ia în corabie. Şi
corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că
acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu
ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
A
doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei
pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau
acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute
pe Isus. Când L-au găsit, dincolo de mare,
I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat
vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din
pâinile acelea şi v-aţi săturat.
Ioan 6:20-26
A
doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei
pâinea, vers.23, iar in vers.24 "Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau
acolo.....s-au dus la Capernaum să caute
pe Isus.
Ma intreb.. care a fost adevaratul motiv pentru care L-au cautat pe Isus???
L-au cautat pentru ca auzise despre toate minunile pe care le facuse sau pentru ca le era din nou foame?
Cu numai o zi in urma, la marea Tiberiadei noroadele acestea, care acum Il cautau pe Isus, au fost saturate cu paine si peste din belsug. Iata ca acum Il cautau din nou...
Imagineaza-ti ca cineva se imprieteneste cu tine, relatia devina una stransa, insa constati cu stupoare ca s-a imprietenit doar cu un motiv anume.Cand si-a atins scopul si a obtinut ce a vrut...nici macar nu te mai cunoaste... Oare cum te-ai simti?
Sau alt exemplu...
Esti un tanar bogat cu o viitor promitator in fata, cunosti o tanara care accepta sa se casatoreasca cu tine, insa la scurt timp situatia i-a o alta intorsatura si pierzi tot ce ai, iar sotia mult iubitoare...te paraseste. Oare nu te simti dezamagit si tradat?
Cat ai avut ce sa oferi ai fost iubit, daca nu mai ai ce...esti parasit.
Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o cu cineva, cu ceva vreme in urma, si imi povestea despre o familie care a plecat in SUA.Doamna (sotia) provenea dintr-o familie crestina, domnul(sotul)...nici sa auda de pocati. Dupa ceva timp, au primit o oferta de a pleca in SUA. Stiind ca "pocaitii"sunt ajutati acolo...brusc si-a schimbat crezul, ca sa-si atinga scopul.
Iata un motiv egoist de a-L cauta pe Dumnezeu.
De-atatea ori si noi Il cautam pe Dumnezeu din motive gresite, Il cautam doar la nevoie. Il cautam pentru promisiunile Sale, Il cautam pentru binecuvantarile pe care le da, dar nu Il cautam pentru ceea ce este EL.
Cred ca Dumnezeu ar fi bucuros sa stie ca este cautat si iubit pentru ceea ce este, si nu pentru ceea ce ofera.
Atata timp cat cautam doar pentru beneficiile promisiunilor facute de El si nu pe Cel care face aceste promisiuni, si satisfactia noastra va fi de scurta durata si nesatisfactoare.
Dumnezeu vrea sa Il cunoastem si sa Il iubim pentru ceea ce este El. Si-a dat la Golgota pe UNICUL SAU FIU, pentru mine si pentru tine, si a facut-o doar de dragul nostru.
Cat de intristat poate fi cand noi Il cautam asemeni apelului la nr. 112 ?
Stim sa ne rugam doar cand suntem in situatii extreme, doar cand avem probleme, insa nu stim sa Ii multumim si cand ne este foarte bine.
Atunci cand credem ca "Dumnezeu ne-a intors spatele", sunt cei mai vulnerabili si cei mai tentati in a ne arata adevarata noastra motivatie.
Cred ca in adancul nostru, al fiecaruia este bine sa ne facem o analiza si sa vedem care este motivul pentru care Il cautam pe Isus? Il cautam pentru CEEA CE ESTE EL sau pentru ceea ce ne ofera.
Constienti trebuie sa fim ca asa cum Dumnezeu cunoaste inima noastra, El cunoaste si motivatia noastra!
