Binecuvantarea copiilor in noul an scolar !

Desi as fi vrut sa intru si scriu macar cateva cuvinte aici pe blog...iata ca nu am reusit prea mult. Incepand toti copiii scoala, odata cu ei am inceput si eu clasa a 5-a, alaturi de mezinul meu cel mic  si sa nu va spun cat de greu ne acomodam....

Asa ca, trebuie sa muncim putin si sa reusim sa ne integram in  ciclul doi.

Incepand noul an scolar, duminica am petrecut momente deosebite alaturi de copiii bisericii.

Ca in fiecare an  inainte de inceperea scolii, copiii bisericii primesc binecuvantarea pentru noul an scolar. A fost minunat sa ii vezi venind rand pe rand in fata, incepand de la copiii de cresa, pana la studentii care sunt in ultimul an. 

Biserica alaturi de fratii pastori si prezbiteri au facut rugaciuni, si fiecare copil a avut parte in mod deosebit de acest lucru. Au inceput cu copiii de cresa, iar mai apoi au terminat cu copiii de la facultate.

Sute de copii au primit binecuvantarea. 

Alaturi de copii si studenti, profesorii au fost si ei prezenti, atat cei care predau la grupele de copii cat si cei care predau in scolile din oras.

Nu pot decat sa ma rog si eu ca Dumnezeu sa le dea intelepciune in noul an scolar atat lor cat si profesorilor lor, si acolo unde sunt...
SA FIE LUMINA PENTRU CEI DIN JURUL LOR.

Dumnezeu sa binecuvinteze copiii  de pretutindeni!

Hrana ta zilnica !

17 Septembrie

1Cronici 28.1-10

Anterior, în cap. 22.17, David mai adunase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabilitate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-1 asculte pe domnul lor. 

Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.

Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?

Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împlinească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construită. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi realizat întregul său proiect.

 Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adunările de zidire!

Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! 

Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor ... Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine" (v. 9).

Hrana ta zilnica !

16 Septembrie

1 Cronici 27.1 şi 27.22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului" (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 ...).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi". Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit alţii, ci de a le administra cu credincioşie. 

Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria Domnului tău!"

Ce e viata?

Inca de dimineata in zori telefonul si-a facut treaba lui, mi-a adus multe urari din diferite colturi.
 M-am bucurat...
M-am bucurat ca rudele si prietenii nu m-au uitat...m-am bucurat ca a ingaduit Dumnezeu sa mai trec un an in pribegia mea pe pamant...

Dar din nou ma intreb, ce este viata? 

Ieri un frate de 54 de ani din biserica, si-a sfarsit alergarea....

Astazi la momentul de  anunturi in biserica, am primit vestea ca mama unei fete care slujeste in cor, si-a terminat si ea alergarea....Cinci copii ii vor conduce trupul inspre tarana pamantului.

La spitalul de copii, o sora a adus pe lume un copilas....eu am mai trecut pragul unui an, peste o ora...merg sa conduc  trupul neinsufletit spre mormant...

Ce e viata?

Oare sti-vom ce ne aduc zorile...?

Te-ai intrebat, ce este viata?

Astazi, cand  mai adaug inca un an...m-am gandit... la multe.

Cu fiecare an, ma apropii mai mult  de Domnul meu.Anii trec, viata se duce, iar pe noi crestinii acest lucru nu trebuie sa ne sperie deloc.De fapt, fiecare an scurs aici pe pamant, ne apropie de casa.

Vroiam sa scriu...altceva, dar ochii mi-au ramas asupra unei poezii care mi-a placut tare mult.

Tanar sau batran, sarac sau bogat,
Fericit sau nefericit, implinit sau neimplinit
Se naste intrebarea: Ce este viata?

 
Stau si gandesc, ma trezesc tarziu,
Aud in ureche un susur de cascade.
E glasul ce se-aude din timpuri stravechi:
Oare ce este viata?

 
Alergam si privim, iubim si uram,
Muncim si chiulim, stam si gandim,
Ne luptam si murim.

 Ce este viata?

 
Mama, copiii, tata, prieteni, rude, dusmani,
Revolutii, razboaie, sange si ploaie,
Noroi si soare...totu-i o boare
Ce trece incet...
Ce este viata?

 
Ne luptam sa traim si soarta-si lasa
Amprenta greoaie.
Am vrut sa fiu fericit si-am privit,
Dar privirea-mi se ratacise.
Ce este viata?

Ma uit pe un drum ce trece greoi printre ani,
Mi se pare departe si totusi e aproape
E ieri, ba nu, parca-i azi.
Ce este viata?

Nu, nu poate sa fie, simt pe propria-mi suflare
O farama din mare.
E o mana ce bate la usa-mi din mine:
Oare e nemurire?

Stau si gandesc si inima-mi bate puternic.
Ma simt vinovat, din ploaia de ani
Am cautat doar vant.
Ce este viata?

  Nemurirea-mi vorbeste,
Da, trebuie sa fie!
Bani si glorie, imparatie, prostie, neant
Totu-i desert, cand stai si te-opresti...
Dar, ce este viata?

Sunt jos in colb in moloz si-n scursori,
Si toate-s de-a valma in mintea-mi cu ceata,
Dar, uite, o raza de viata!

Incep sa-nteleg...
Viata nu-i de la noi.
Viata-i de-acolo, din nemurire!

 Viata-i Isus!
Da! L-am gasit, si-s mantuit.

Stai si gandeste, nu-i o poveste
Sunt gandurile tale, si-au aripi sa zboare...
Te rog intelege, El ESTE VIATA. 

Hrana ta zilnica !

15 Septembrie

1 Cronici 26.20-32

Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedicate. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vistierii", era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încredinţat multe comori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepuizabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

„Lucrul bun încredinţat ţie, păstrează-l îi recomandă Pavel tânărului Timotei (2 Timotei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat!..." (1 Timotei 6.19-20). Fiecare dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în locul celui al lui Timotei.

Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supraveghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face „toate treburile lui Dumnezeu" (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne

fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui" Său (Luca 2.49).

Nu mai există nici lume spirituală și nici viață de apoi, spune stiinta.

Am intrat sa imi citesc mesajele, insa nici nu am apucat sa deschis bine, mi-a atras atentia o stire  care m-a socat. 

Dacă religia ne învață că sufletul, în funcție de evoluția sa pe Terra, poate merge în Rai sau Iad, pe de cealaltă parte știința susține că fenomenul morții nu este nimic altceva decât o iluzie generată de creier.

Din această cauză, nimeni nu poate preciza cu exactitate ceea ce însemnă cu adevărat sfârșitul biologic. Oamenii de știință de la Universitățile din Edinburgh şi Cambridge susțin că au reușit să descifreze misterul morții biologice. Tot ceea ce se spunea despre această experiență, existenţa tunelului cât și luminile specifice, sunt reprezentări prin care creierul încearcă să-și explice întreg fenomenul, scrie efemeride.ro.

Moartea este pur și simplu sfârșitul, din punctul de vedere al științei și lumea spirituală nu există pentru că totul se termină aici pe Terra. Știința se îndepărtează considerabil de religie, cât și de lumea spirituală și oferă o abordare statică asupra morții. Astfel, în opinia cercetătorilor, nu mai există nicio lume spirituală și nici viață de apoi.

Articol preluat de pe: http://www.realitatea.net 

Hrana ta zilnica!

14 Septembrie

1 Cronici 25.1-8; 26.13-19

Darurile, responsabilităţile şi diferitele servicii sunt, aşa cum am amintit ieri, împărţite de Capul Bisericii. Dar credinciosul este invitat să dorească aceste daruri şi să le ceară de la Domnul. „Râvniţi cele spirituale, dar mai ales să profeţiţi ... Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi încurajare şi mângâiere" (1 Corinteni 14.1-3). Este oare dorinţa fiecăruia dintre noi să fie astfel folosit de Domnul? Atunci să-I cerem să ne acorde unul dintre aceste daruri spirituale nu ca să ne dăm importanţă, ci având în vedere binele Adunării şi gloria Domnului Isus. După cei care profeţeau (cap. 25), cei amintiţi din nou sunt uşierii sau supraveghetorii (cap. 26). 

Iată un serviciu care este demn de dorit! „Dacă cineva doreşte să facă lucrarea de supraveghere, bun lucru doreşte" (1 Tim. 3.1).

II regăsim aici pe Obed-Edom împreună cu cei opt fii şi cu cei şaizeci şi doi de descendenţi ai săi. El onorase chivotul. Acum, Dumnezeu este acela care îl onorează şi-1 binecuvântează (26.4-8,15). Dumnezeu încredinţează acestei familii casa magaziilor. De ei va depinde hrana preoţilor, care este o imagine a învăţăturii în Adunare. Importantă responsabilitate, în adevăr! (Matei 24.45-46).