Hrana ta zilnica !

16 Septembrie

1 Cronici 27.1 şi 27.22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului" (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 ...).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi". Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit alţii, ci de a le administra cu credincioşie. 

Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria Domnului tău!"

Ce e viata?

Inca de dimineata in zori telefonul si-a facut treaba lui, mi-a adus multe urari din diferite colturi.
 M-am bucurat...
M-am bucurat ca rudele si prietenii nu m-au uitat...m-am bucurat ca a ingaduit Dumnezeu sa mai trec un an in pribegia mea pe pamant...

Dar din nou ma intreb, ce este viata? 

Ieri un frate de 54 de ani din biserica, si-a sfarsit alergarea....

Astazi la momentul de  anunturi in biserica, am primit vestea ca mama unei fete care slujeste in cor, si-a terminat si ea alergarea....Cinci copii ii vor conduce trupul inspre tarana pamantului.

La spitalul de copii, o sora a adus pe lume un copilas....eu am mai trecut pragul unui an, peste o ora...merg sa conduc  trupul neinsufletit spre mormant...

Ce e viata?

Oare sti-vom ce ne aduc zorile...?

Te-ai intrebat, ce este viata?

Astazi, cand  mai adaug inca un an...m-am gandit... la multe.

Cu fiecare an, ma apropii mai mult  de Domnul meu.Anii trec, viata se duce, iar pe noi crestinii acest lucru nu trebuie sa ne sperie deloc.De fapt, fiecare an scurs aici pe pamant, ne apropie de casa.

Vroiam sa scriu...altceva, dar ochii mi-au ramas asupra unei poezii care mi-a placut tare mult.

Tanar sau batran, sarac sau bogat,
Fericit sau nefericit, implinit sau neimplinit
Se naste intrebarea: Ce este viata?

 
Stau si gandesc, ma trezesc tarziu,
Aud in ureche un susur de cascade.
E glasul ce se-aude din timpuri stravechi:
Oare ce este viata?

 
Alergam si privim, iubim si uram,
Muncim si chiulim, stam si gandim,
Ne luptam si murim.

 Ce este viata?

 
Mama, copiii, tata, prieteni, rude, dusmani,
Revolutii, razboaie, sange si ploaie,
Noroi si soare...totu-i o boare
Ce trece incet...
Ce este viata?

 
Ne luptam sa traim si soarta-si lasa
Amprenta greoaie.
Am vrut sa fiu fericit si-am privit,
Dar privirea-mi se ratacise.
Ce este viata?

Ma uit pe un drum ce trece greoi printre ani,
Mi se pare departe si totusi e aproape
E ieri, ba nu, parca-i azi.
Ce este viata?

Nu, nu poate sa fie, simt pe propria-mi suflare
O farama din mare.
E o mana ce bate la usa-mi din mine:
Oare e nemurire?

Stau si gandesc si inima-mi bate puternic.
Ma simt vinovat, din ploaia de ani
Am cautat doar vant.
Ce este viata?

  Nemurirea-mi vorbeste,
Da, trebuie sa fie!
Bani si glorie, imparatie, prostie, neant
Totu-i desert, cand stai si te-opresti...
Dar, ce este viata?

Sunt jos in colb in moloz si-n scursori,
Si toate-s de-a valma in mintea-mi cu ceata,
Dar, uite, o raza de viata!

Incep sa-nteleg...
Viata nu-i de la noi.
Viata-i de-acolo, din nemurire!

 Viata-i Isus!
Da! L-am gasit, si-s mantuit.

Stai si gandeste, nu-i o poveste
Sunt gandurile tale, si-au aripi sa zboare...
Te rog intelege, El ESTE VIATA. 

Hrana ta zilnica !

15 Septembrie

1 Cronici 26.20-32

Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedicate. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vistierii", era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încredinţat multe comori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepuizabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

„Lucrul bun încredinţat ţie, păstrează-l îi recomandă Pavel tânărului Timotei (2 Timotei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat!..." (1 Timotei 6.19-20). Fiecare dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în locul celui al lui Timotei.

Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supraveghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face „toate treburile lui Dumnezeu" (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne

fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui" Său (Luca 2.49).

Nu mai există nici lume spirituală și nici viață de apoi, spune stiinta.

Am intrat sa imi citesc mesajele, insa nici nu am apucat sa deschis bine, mi-a atras atentia o stire  care m-a socat. 

Dacă religia ne învață că sufletul, în funcție de evoluția sa pe Terra, poate merge în Rai sau Iad, pe de cealaltă parte știința susține că fenomenul morții nu este nimic altceva decât o iluzie generată de creier.

Din această cauză, nimeni nu poate preciza cu exactitate ceea ce însemnă cu adevărat sfârșitul biologic. Oamenii de știință de la Universitățile din Edinburgh şi Cambridge susțin că au reușit să descifreze misterul morții biologice. Tot ceea ce se spunea despre această experiență, existenţa tunelului cât și luminile specifice, sunt reprezentări prin care creierul încearcă să-și explice întreg fenomenul, scrie efemeride.ro.

Moartea este pur și simplu sfârșitul, din punctul de vedere al științei și lumea spirituală nu există pentru că totul se termină aici pe Terra. Știința se îndepărtează considerabil de religie, cât și de lumea spirituală și oferă o abordare statică asupra morții. Astfel, în opinia cercetătorilor, nu mai există nicio lume spirituală și nici viață de apoi.

Articol preluat de pe: http://www.realitatea.net 

Hrana ta zilnica!

14 Septembrie

1 Cronici 25.1-8; 26.13-19

Darurile, responsabilităţile şi diferitele servicii sunt, aşa cum am amintit ieri, împărţite de Capul Bisericii. Dar credinciosul este invitat să dorească aceste daruri şi să le ceară de la Domnul. „Râvniţi cele spirituale, dar mai ales să profeţiţi ... Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi încurajare şi mângâiere" (1 Corinteni 14.1-3). Este oare dorinţa fiecăruia dintre noi să fie astfel folosit de Domnul? Atunci să-I cerem să ne acorde unul dintre aceste daruri spirituale nu ca să ne dăm importanţă, ci având în vedere binele Adunării şi gloria Domnului Isus. După cei care profeţeau (cap. 25), cei amintiţi din nou sunt uşierii sau supraveghetorii (cap. 26). 

Iată un serviciu care este demn de dorit! „Dacă cineva doreşte să facă lucrarea de supraveghere, bun lucru doreşte" (1 Tim. 3.1).

II regăsim aici pe Obed-Edom împreună cu cei opt fii şi cu cei şaizeci şi doi de descendenţi ai săi. El onorase chivotul. Acum, Dumnezeu este acela care îl onorează şi-1 binecuvântează (26.4-8,15). Dumnezeu încredinţează acestei familii casa magaziilor. De ei va depinde hrana preoţilor, care este o imagine a învăţăturii în Adunare. Importantă responsabilitate, în adevăr! (Matei 24.45-46).

Alin si Emima Timofte - Ierusalim

Ierusalim vreau sa pasesc pe strazile tale.....

Este atat de minunat sa ai siguranta aceasta, ca intr-o zi vei pasi pe strazile Ierusalimului cel nou,

orasul de sus, orasul care ne asteapta sa pasim pe strazile sale, iar Mirele nostru drag ne va astepta in prag!

Urmarind studiul fratelui Luigi Mitoi, Apocalipsa 55 pe care  vi-l recomand sa il ascultati, parca mai mult ca niciodata imi doresc sa ajung sa locuiesc in acest oras.Mintea noastra nu poate intelege acum ce ne asteapta sus, insa trebuie sa Il credem pe Dumnezeu pe cuvant.

Vino Doamne Isuse !

Iată, Eu vin curând !

Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

Proverbe 8:11

Avand putin timp la birou, desi in ultima vreme nu prea mai am...am luat Biblia sa citesc cateva versete. M-am abatut asupra unui capitol din cartea Eclesiastul cap 8. Citind acest capitol am dat peste versetul de mai sus.De multe ori poate comportamentul celor din jur, rautatea si toate pacatele care se fac, ne-au facut sa ne punem anumite intrebari: "Doamne, pana cand ne mai suporti?" sau "Doamne,  ma mir ca nu ne pedepsesti acum?". Este o intrebare care se naste in noi, mai ales cand citim sau auzim o anumita veste sau stire despre anumite situatii dezgustatoare, chiar dezastruase, pe care le creeaza omul. "Gandurile omului sunt indreptate in fiecare zi doar spre pacat", a spus Domnul,  l-a scurt timp dupa ce l-a facut pe om:

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.Geneza 6:5

cu toate ca  omul a fost creat dupa chipul Sau si l-a facut fara prihana:

"Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii"

Eclesiastul 7:29 

Daca ne amintim de Anania si Safira si de modul cum au fost pedepsiti cand au fost prinsi ca au mintit, si daca ne-ar pedepsi si pe noi Dumnezeu la fel, cu siguranta nu am indrazni sa mai pacatuim.Dar pentru faptul ca nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

Iata de ce omul continua sa faca rau in fiecare zi !

Dar oare ne-am intrebat vreodata de ce Dumnezeu nu intervine?

Care este motivul pentru care este amanata pedepsirea celor care savarsesc faradelegea?

Inainte de a pleca la servici am citit  Luca 9, si in versetul 56, am gasit unul din motivele pentru care Dumnezeu gandeste diferit de noi.Atunci cand Domnul Isus isi cauta un loc de gazduire intr-un sat locuit de samariteni, nimeni nu ii oferea. Iacov si Ioan erau foarte suparati si cereau Domnului sa le dea voie sa coboare foc din cer peste locuitorii acelui sat, dar Domnul le raspunde:

 "Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Noi in anumite situatii suntem atat de radicali, "ai gresit, n-ai decat sa platesti", insa Dumnezeu este indurator si milos spune David,

Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie. Psalmii 86:15 

Pentru faptul ca Dumnezeu nu intervine ACUM, ar trebui sa multumim si sa devenim mai  intelepti. Am hotari  sa pazim poruncile Sale si nu sa le calcam in continuare, pentru ca este drept, Dumnezeu este indurator, dar la sfarsit exista o judecata.

 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

2 Petru 3:9

 Astazi avem ocazia sa stam in fata unui Dumnezeu care sta pe scaunul de indurare, maine s-ar putea sa fim in fata unui Dumnezeu care sta pe scaunul de judecata !

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui"

Apocalipsa 22:12