Dumnezeu este vesnic !

Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Psalmii 90:1-2

In pribegia lor prin pustie si in  ciuda neascultarii, iata ca Dumnezeu in credinciosia Lui, a fost stanca lor cea tare si adapostul  in vreme de nevoie.

Acelasi Dumnezeu care nu are nici inceput, nici sfarsit, El care este Alfa si Omega, El care este din vesnicie in vesnicie este si Adapostul nostru.
Pare greu de inteles....din vesnicie in vesnicie, nu are incepeut si nici sfarsit....
De cateva zile incoace  Robert, baietelul meu cel mic, mi-a tot pus o intrebare.Desi i-am dat raspunsul....ieri mi-a pus intrebarea din nou.
-Mami, cine l-a creat pe Dumnezeu?
-Dumnezeu  nu  are inceput si nici sfarsit, este vesnic !
Nu stiu cate de mult a inteles, pentru ca ieri  a revenit cu aceeasi intrebare.
"Mami, te rog fi mai explicita....mi-ai dat un raspuns.....pe care nu pot sa il pricep....
Este ceva de neinteles..."

Da, Acesta este Dumnezeul nostru ! Un Dumnezeu pe care noi nu-Lputem percepe. Este ceva care depaseste mintea noastra limitata. Dumnezeu este din vesnicie in vesnicie, dar atunci cand Il cunosti, cand relatia ta devine o relatie apropiata de tata si fiu, de tata si fiica, vei reusi sa-L intelegi, vei reusi sa-L cunosti, vei reusi sa Il simti. Acest Dumnezeu vesnic s-a indurat de mine si s-a indurat de tine.Acest Dumnezeu ne-a promis ca va fi cu noi in orice zi si in orice clipa, indiferent prin ce vom trece.In Isaia 43:2 avem o promisiune:

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

Nu stiu apa in care voi aluneca azi, dar stiu ca mi-a promis ca va fi cu mine. Nu stiu focul prin care va ingadui sa trec...dar stiu ca si acolo mana Lui ma va proteja, pentru ca eu mi-am pus increderea toata in El.

A promis ca ne va calauzi  toata viata.

Psalmii 48:14

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.

Oare merita sa imi fac griji? Are rost sa imi pun tot felul de intrebari cum va fi si ce va fi ?

Stiu ca m-am abandonat in bratul Lui si am pus Numele LUI peste casa mea, peste familia mea, peste viata mea, mai departe e problema Lui. Eu stiu ca am predat totul in mana Lui.

Daca ai probleme sau nu ai, daca esti bucuros sau esti trist....incredinteaza-I tot ce ai in Mana lui si El iti va calauzi pasii, iti va netezi drumul si  va fi cu tine. Incepe  saptamana  fara a te mai ingrijora de ceva, pentru ca ai o asigurare din partea LUI.Este singura asigurare pe o perioada nedeterminata si este gratuita, singura conditie este sa Il recunosti ca Tata

Psalmi 37:5

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra....

Psalmi 55:22

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Proverbe 16:3

Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile. 

Hrana ta zilnica !

15 Iulie
2 Impăraţi 6.18-33
De trei ori în acest capitol, ca răspuns la rugăciunea profetului, ochii se deschid (v. 17 şi 20) sau, din contră, orbesc (v. 18). Să-I cerem Domnului să-i deschidă pe ai noştri. Să nu pierdem din vedere, cum a făcut slujitorul lui Elisei, puterea divină care se află la dispoziţia noastră, „îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul, spune psalmistul (Psalmul 121.1). Ilie fusese un profet exclusiv al judecăţii. Elisei, prin contrast, are privilegiul să
folosească o a doua armă, şi mai eficace: harul. El arată îndurare faţă de vrăjmaşii lui şi copleşeşte răul prin bine. Gândurile ni se întorc din nou spre Isus. El a folosit, într-o manieră perfectă, atât puterea, cât şi harul. După ce, cu un cuvânt, îi făcuse pe cei care veniseră să-L prindă să cadă cu faţa la pământ, 1-a vindecat pe slujitorul a cărui ureche fusese tăiată de ucenicul impulsiv (Ioan 18.6; Luca 22.51).
Ospăţul cel mare ne face să ne gândim, pe de altă parte, la marea „cină" a harului (Luca 14.17). Dumnezeu i-a invitat acolo pe cei care-I erau vrăjmaşi.
Dar fapta generoasă a lui Elisei nu va fi recompensată! Sirienii asediază Samaria, determinând o foamete cu consecinţe deosebit de grave. Însă Domnul Se va folosi de ea în mod just, pentru a-Şi demonstra în acelaşi timp şi puterea Sa şi harul Său.

Hrana ta zilnica !

14 Iulie
2 Impăraţi 6.1-17
„Locul în care stăm ... este prea strâmt", îi spun lui Elisei fiii profeţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credinciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul", în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.
Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-1. La fel îl vedem pe Domnul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregătindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?
Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt războinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşezat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece legiuni de îngeri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

Rugaciuni in miez de noapte!

E miezul noptii ! As fi vrut sa apuc sa scriu azi cateva randuri..nu am reusit. Mi-am spus in sinea mea.... vin acasa ....si cu siguranta voi reusi sa fac ceea ce nu am facut la birou...insa nici acasa nu am reusit.

Nu am reusit pentru ca Duhul lui Dumnezeu mi-a pus pe inima o alta lucrare.

Fiindca traim vremurile din urma si este nevoie de multa biruinta pe cale, e nevoie de multa lupta....e nevoie de strajeri  in noapte care sa stea pe ziduri cu mainile sus si sa cheme indurarea Domnului pentru intreaga natiune, iata ca inca mai sunt biserici care striga si  cheama Numele lui Isus.

Toata saptamana aceasta a fost o saptamana de veghe in rugaciune la o biserica din oras. Astazi, fiind in weekend deja, am hotarat sa merg si eu in partasie acolo.

Experientele de acolo si prezenta Duhului Sfant nu pot fi decrise in cuvinte. Multumesc inca o data Domnului ca a ingaduit acest lucru, si-i multumesc celor care au avut aceasta  viziune de a organiza. Nu pot decat, sa ma rog pentru cei care au ramas acolo si inalta maini catre cer si Dumnezeu sa ia aminte la fiecare glas care s-a inaltat spre EL, iar ca si un raspuns din partea Domnului am sa iau versetul zilei de azi care mi-a atras atentia.

Fiti binecuvantati! 

Hrana ta zilnica!

13 Iulie
2 Impăraţi 5.15-27
Primul lucru pe care îl face Naaman după vindecare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta - fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare" (Luca 17.15). Şi era tot un străin.
Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai clerului trăgând profit personal din religie: cel numit „câştig josnic" (1 Timotei 3.8; Tit 17; 1 Petru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gratuitatea darului lui Dumnezeu. Inima omului lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou convertit", a urmărit în întregime scena. Fapta necinstită este adusă la lumină şi lacomul îşi primeşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, ... haine?" întreabă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. Întrebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui învăţător care a fost „Cel sărac", veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm satisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov5.3 şi Hagai 1.4)

Sa aveti o zi binecuvantata !

DUMNEZEU FARA NOI NU VREA, 

NOI FARA EL... NU PUTEM !

Ioan 6:40

Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Hrana ta zilnica !

12 Iulie
2 Impăraţi 5.1-14
Iată-1 pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, un erou acoperit de glorie şi de distincţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns dintre oameni: frumoasa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În acelaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă omenească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.
In casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesager al veştii bune. O fetiţă luată captivă îşi depune simpla mărturie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.
Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru păcătoşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dumnezeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este aceeaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te" (v. 10; Ioan 9.7). Dumnezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se recunoască murdar, mort în greşelile lui (Efeseni 2.1, 5; Coloseni 2.13). 

Cât despre lucrurile mari, Dumnezeu însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

Calea spre cer, trece si pe la Golgota !

Psalmi 143:8

Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine.

 Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

  Arată-mi calea pe care trebuie să umblu....o dorinta minunata zic eu, dar ma intreb cati dorim cu adevarat sa cunoastem calea si sa ramanem pe ea pana la capat?

Sa ne amintim de Moise si de cererea lui, facuta catre Dumnezeu:

"Acum, daca am capatat trecere inaintea Ta, arata-mi caile Tale...."

A dori sa cunoastem caile Lui, inseamna a-L cunoaste pe Dumnezeu in profunzime.Sa Ii cunoastem caracterul, puterea, intelepciunea Sa fara margini si neprihanirea Sa, dar in acelasi timp sa Ii cunoastem si suferinta.

Imi amintesc ca intr-unul din  anii trecuti mi-am ales o destinatie de concediu unde nu mai fusesem. Una din cunostintele mele a fost cu o luna inainte in acelasi loc. Ca sa cunosc mai bine destinatia, am cerut sa imi spuna fiecare detaliu in parte, traseul, punctele de atractie, ba chiar si o estimare  din punct de vedere al preturilor...cu alte cuvinte i-am spus sa imi faca de cunoscut calea pe care urma sa merg si eu, si cum era logic am  intrebat doar pe cine mai fusese pe acelasi drum...

Cam asa stau si lucrurile in calatoria noastra spirituala.

Doamne arata-mi calea Ta !

Cine oare este in stare sa ne descrie cel mai bine ce vom intampina pe acest drum, daca nu ISUS ?

Toti ar trebui, sa dorim, sa cunoastem calea lui Isus.

 Calea neprihanirii este calea pe care a mers Isus. Ne dorim oare neprihanirea?

Calea lui Isus este dreapta, ne dorim oare si noi sa umblam in dreptate?

Pe calea lui Isus este pace, cautam noi pacea?

Calea lui Isus este adevar!  Viata noastra reflecta oare adevarul ?

Doamne arata-mi calea Ta !

Daca cerem sa ne arate, cred ca exista si dorinta noastra de a merge  pe calea LUI, insa pentru aceasta trebuie sa-I stam la dispozitie indiferent de circumstantele vietii in care ne vom gasi.

Poate vor veni asupra noastra  nori grei de incercare, de lipsuri, de suferinta, dorim sa cunoastem si sa ramanem pe calea Lui?

Sa ne amintim un lucru:

Calea lui Isus a trecut pe la CALVAR !

A fot batjocorit, a fost scuipat, biciuit....calea lui a trecut prin Via Dolorosa, a cunoscut suferinta.

Mai dorim sa cunoastem calea Lui? Mai dorim sa mergem pe acelasi drum?

S-ar putea ca dorind sa cunoastem calea LUI, sa avem parte de incercari si suferinta pe care poate nu le-am fi cunoscut daca nu cunosteam calea LUI. In Fapte 14 vers.22, Pavel  le vorbea ucenilor, dar ceea ce este uimitor, este faptul ca Pavel nu le promitea ca vor avea un drum presarat cu trandafiri, ci el le spunea adevarul,

El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Aceasta este  CALEA LUI HRISTOS !

Un drum cu obstacole, cu lupta mare, cu suferinta .....dar cu o rasplatire imensa.

Rasplata noastra va fi viata vesnica!

Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.

Psalmii  25: 4