Hrana ta zilnica !

5 Mai
2 Samuel 21.1-11
La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naştere o confruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de dezacordurile care survin între copiii lui Dumnezeu.
Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt oficialităţi principale. 

După problema cu Absalom putem înţelege motivul.
Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre - El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi" (1 Petru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adorarea noastră, de acum şi pentru eternitate!

Hrana ta zilnica !

4 Mai
2 Samuel 19.31-43
Barzilai era unul dintre acei oameni devotaţi pe care sfârşitul cap. 17 ni 1-a prezentat punându-şi la dispoziţia poporului averea de care dispunea (1 Tim. 6.17, 18). David nu a uitat faptul acesta. Şi Marele împărat, care va veni în glorie, îşi va aduce aminte în acelaşi fel de „binecuvântaţii Tatălui Său". El le va putea spune în ziua răsplătirilor: „am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc ..." (Matei 25.34,35).
Plin de consideraţie, Barzilai nu vrea să devină o povară pentru împărat, dar i-1 încredinţează pe fiul său, Chimham. Aceasta este dorinţa cea mai plăcută a părinţilor credincioşi: să-şi vadă copiii urmându-L pe Domnul, pentru ca ei să se găsească în atenţia şi sub binecuvântarea Lui. David îi promite lui Barzilai: „îţi voi face tot ce vei dori de la mine!" (v. 38; de comparat cu Ioan 14.14, unde Domnul le spune alor Săi: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face").
Acum David traversează încă o dată Iordanul. Se va bucura din nou de Canaan, imagine a cerului, de care fusese privat un timp, din cauza păcatului său.
Pentru copilul lui Dumnezeu este la fel. Păcatul îl privează de bucuria prezentă a cerului, fiindu-i necesar cu tot dinadinsul să-şi refacă etapele drumului: să treacă din nou „Iordanul" (moartea), să se oprească la Ghilgal (judecata de sine însuşi), pentru a putea să recâştige bucuria comuniunii cu Domnul.

Invitatie!

Si pentru ca ne sta in fata o sarbatoare atat de mare, unde ne putem bucura mai mult decat in Casa lui Dumnezeu?

Va invit sa va bucurati alaturi de noi, fie a participa la slujbele de inchinare la sediul Bisericii Penticostale Elim Timisoara, fie prin transmisiunile serviciilor noastre live pe http://www.elim.ro/.

Duminica 05 mai, dimineata si seara si  luni 06 mai, doar dimineata serviciile divin cu ocazia Invierii Domnului Isus va avea loc in Biserica, iar dupa-masa incepand cu ora 15, va avea loc marsul Invierii.

Marsul Invierii este la cea de-a  XXII si aduna mii de credinciosi din toate confesiunile.Plecarea va fi de pe strazile catedralei, iar mai apoi serviciul va continua in Parcul Rozelor, unde formatiile bisericii Elim, corul, orchestra si corul copiilor vor inalta laude in cinstea Celui Inviat, Domnul Isus Hristos.

Serviciul de luni dupa amiaza, se va tine in biserica doar daca conditiile meteo nu sunt prielnice pentru a tine in parc.

Prin tot ceea ce se va face, nu vrem decat NUMELE SAU SA FIE INALTAT !

VA ASTEPTAM CU DRAG!

Iuda, Petru si Ioan. Care esti tu?

Aceste zile de sarbatoare, nu pot sa nu ne duca cu gandul la marele eveniment petrecut cu mii de ani in urma la Golgotha.Indiferent de confensiunea religioasa, indiferent de locul unde ne gasim, indiferent de crezul nostru, indiferent daca suntem crestini sau nu, sunt convinsa ca fiecare dintre noi am auzit despre acest eveniment, despre moartea si invierea Mantuitorului Isus Hristos. NU exista persoana care sa nu fi auzit ceva despre EL, fie ca l-ai acceptat pe Isus sau  nu, credem in existenta LUI sau nu, si asta dintr-un singur motiv, ISUS ni s-a descoperit tuturor intr-un fel sau altul, doar ca decizia de a avea o relatie si o buna comunicare cu EL, depinde de ascultarea noastra fata de EL.

 La cruce am primit iertare, vindecare si  eliberare de toate pacatele noastre. In El avem rascumpararea si prin El am primit mantuirea.

TOTI am beneficiat de HAR la Golgotha !

Acum, depinde de fiecare ce face cu acest dar minunat. Apostolii lui Isus erau doisprezece la numar, toti au beneficiat de acelasi Har, dar nu toti au stiut sa aprecieze si sa ramana langa Domnul.Daca citim pasajele care ne vorbesc despre derularea acestor evenimente, vom gasi in mod special, trei ucenici ai Domnului care au avut parte de aceleasi invataturi, au avut parte de acelasi Har minunat si totusi vedem in ei, trei atitudini atat de diferite.

IUDA-ucenicul care a mers cu Isus peste tot, ucenicul care a vazut puterea lui Isus atunci cand a vindecat bolnavi, a eliberat indraciti, a vazut atatea minuni facand, si totusi....a intrat in el gandul de a-L vinde pe ISUS.

IUDA-UCENICUL CARE L-A TRADAT PE ISUS!

PETRU-a fost unul dintre cei mai iubiti, a lasat totul in urma lui si a plecat cu Isus, ucenicul care a beneficiat de acelasi Har si totusi.....a avut momente cand s-a lepadat de El, ca si cum nu l-ar fi cunoscut niciodata.

PETRU-UCENICUL CARE S-A LEPADAT DE ISUS!

IOAN-un alt ucenic care a beneficiat de acelasi har din partea lui Isus, dar Ioan este ucenicul care a avut o alta atitudine.Ioan a ramas langa Domnul Isus mereu.

IOAN -UCENICUL CARE A RAMAS LANGA DOMNUL !

Trei ucenici cu trei atitudini diferite!

Ioan a ramas langa Domnul, Petru a mai avut sansa de a se intoarce la Domnul, Iuda a pierit si  a pierdut vesnicia.

Care este atitudinea ta?

Esti un Iuda care l-ai vandut pe Isus? Care este motivul pentru care l-ai vandut, o cariera mai buna, o functie mai importanta, bani mai multi, etc. Poate esti un Petru care in anumite momente te-ai lepadat de El. Esti un Ioan care indiferent de situatie ai ramas langa Domnul?

Daca esti un Ioan nu pot sa iti spun decat "Domnul sa te binecuvinteze", dar daca esti un Petru, astazi ai ocazia sa ingenunchezi la cruce la Golgotha.Acolo Isus a murit, pentru ca, prin Sangele Sau sa poti fi iertat de pacate.

E momentul in care fiecare din noi ne putem verifica starea noastra si fie ca Isus Hristos prin Duhul Sfant sa  ne cerceteze viata si sa ne descopere pacatele din viata noastra, fie ca le stim sau nu le stim, El sa ne lumineze mintea si sa ne dechida ochii ca sa le putem vedea.

La cruce avem sansa sa gasim eliberare. 

Eu Ii multumesc Domnului, ca desi am fost un Petru care m-am lepadat de Isus intr-un anumit moment al vietii mele, mi-a mai dat sansa sa traiesc ca sa pot  veni la cruce. Acolo am ingenuncheat si mi-am cerut iertare pentru tot ceea ce am facut, si nu imi este rusine deloc sa recunosc. Acolo am gasit pace pentru sufletul meu, si tot acolo am gasit binecuvantarile care le-a avut pregatite pentru mine.

 Vino si tu la cruce, iti spun din tot sufletul, vei avea doar de castigat, si aici pe pamant dar, ce este mai important....vei castiga VESNICIA !

Hrana ta zilnica !

3 Mai
2 Samuel 1.16-30
Acum aflăm cum se poartă victoriosul David faţă de cei care nu l-au urmat. Şimei, acuzatorul, vine să implore iertare din partea împăratului. Acesta i-o acordă, cu toate că ar avea motive să se îndoiască de sinceritatea acestor regrete. Apoi vine rândul lui Mefiboşet. Ţiba îl acuzase de ostilitate faţă de David (16.3). Oare nu atribuim noi uneori intenţii rele altora, acuzându-i pe nedrept, ca să ne scoatem în evidenţă propria importanţă? Aceasta poartă numele de calomnie (v. 27).
Mefiboşet şi-a arătat ataşamentul faţă de adevăratul împărat, respectând public doliul în timpul absenţei acestuia (v. 24). Cum s-ar fi putut bucura atât timp cât domnul şi binefăcătorul său era renegat şi respins? Aceasta ne aduce aminte de ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi pe când Se pregătea să plece: „Puţin timp, şi nu Mă mai vedeţi; ... vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie"

 (Ioan 16.19, 20; vezi şi Marcu2.20).
Bucuria lui Mefiboşet îl face acum în stare să se ridice deasupra tuturor acestor nedreptăţi. El poate să-şi abandoneze fără nici un regret toate bunurile. Prezenţa împăratului îi este de ajuns (v. 30). Ce altceva i-ar mai fi necesar, de vreme ce mănâncă la însăşi masa împăratului?

Hrana ta zilnica !

2 Mai
2 Samuel 1.1-15
Toţi cei care l-au urmat pe David nu au făcut-o prin credinţă. Ioab este un asemenea exemplu. Pentru acest om contează numai propriile interese. Nu are scrupule şi nu se dă înapoi de la crimă, dacă cineva îi împiedică planurile. Reproşurile pe care i le adresează lui David sunt cu atât mai nepotrivite cu cât el însuşi este acela care, prin uciderea lui Absalom, se face răspunzător de durerea sărmanului împărat. Cu toate acestea, reproşurile îl ajută pe împărat să se controleze, să gândească mai degrabă la interesele poporului său decât la propria amărăciune.
Acum nenorocirile lui David au dat roade. Încercarea 1-a adus în măsură să-L cunoască pe Dumnezeul său într-un mod mai real, mai intim. A întâmpinat necazul, strâmtorarea, prigonirea, ... pericolul, sabia. Dar toate acestea nu au fost pentru el decât alte oportunităţi de a înţelege mai bine resursele inepuizabile ale dragostei divine (vezi Romani 8.35).
De partea poporului remarcăm acum dispute (v. 9); de partea lui Iuda, o lipsă deplorabilă de devotament. Insă David acţionează în spiritul harului. Şi inimile se întorc spre el, la fel cum, într-o zi viitoare, se vor supune Domnului Isus când El, după victoria finală asupra vrăjmaşilor Săi, va apărea pentru a domni în glorie

Hrana ta zilnica !

1 Mai
2 Samuel 1.19-33
In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga" (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.
Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. 

Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi?

 Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!" (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! 

David, în loc să se mâhnească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea revederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el..." (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).

Hrana ta zilnica !

30 Aprilie
2 Samuel 12.1-18
Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărmanul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-1 iubească?
„Ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7). Ceasul solemnului „secerat" a sosit pentru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afirmaţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri". Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire; totuşi, aceasta nu-1 scuză deloc, în pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.
Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt monument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: grămada mare de pietre peste groapa unde fusese aruncat trupul său (asemenea lui Acan - Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arunce piatra în semn de dispreţ şi de condamnare.