DOAMNE, NU AM PE NIMENI !

In viata nu am fost o pesimista, din contra optimismul a fost una din calitatile care m-au caracterizat, in ciuda greutatilor si incercarilor prin care am trecut.Cu toate astea incerc sa privesc realitatea si in ciuda a tot ceea ce vad....sunt optimista in continuare, dar sunt optimista doar cu Domnul alaturi.

Am scris de foarte multe ori pe blog de problemele numeroase cu care ne confruntam aici pe pamant, pierderea celor dragi, boala din trup, neascultarea copiilor, si multe altele, si cred ca acestea sunt genul de probleme care lasa rani in suflet si multa suferinta in urma lor, si intr-adevar  sunt  foarte dureroase. Dar, cred ca cea mai mare durere este sa nu ai siguranta ca intr-o zi vei in cer, cu ISUS.
 In pribegia lui pe pamant, omul isi vede starea de pacat in care se afla, fie ca recunoaste public sau nu, insa de multe ori cauta zadarnic la oameni ajutorul, atat ajutorul de care are nevoie pe plan pamantesc, cat si ajutorul spiritual. Cu alte cuvinte iertarea pacatelor sale.
Ajutorul este doar la Isus !
Imi amintesc de acel bolnav de 38 de ani care statea la scaldatoare si nu putea ajunge sa coboare in apa care era tulburata de un inger al Domnului. Isus a venit si l-a intrebat daca vrea sa se faca sanatos, iar el a raspuns: 
"DOAMNE, nu am pe nimeni......"
Constient fiind ca are nevoie de ajutor, acest om a renuntat la a mai astepta ajutorul de la oameni, si a invatat sa priveasca doar la Isus.
Credinta lui a fost atat de mare si sincera incat si-a pus toata speranta doar in Isus Hristos.Acest lucru i-a adus vindecarea atat in trup cat si in suflet.

Astazi poate si tu, te gasesti in mijlocul unei mari probleme, fie de sanatate, fie spirituala. Cat timp cauti ajutorul la oameni risti sa ramai ca acel bolnav de la poarta oilor, langa  intrarea din Ierusalim.Nimanui nu ii pasa de problemele care le ai, fiecare are problema lui si isi cauta rezolvarea. Insa, este UNUL caruia ii pasa de tine, Acela este ISUS HRISTOS !
Recunoaste astazi, ca nu ai pe nimeni decat pe EL, si ajutorul iti va veni indata.Iti va aduce vindecarea de care ai nevoie. Vindecarea spirituala in primul rand, pentru ca inainte de vindecarea trupului avem nevoie cu toti de vindecarea si eliberarea sufletului.Din trupul acesta intr-o zi vom fi eliberati, insa sufletul  este cel care va trai vesnic, de-aceea avem nevoie de sanatate spirituala.
 DOAMNE, NU AM PE NIMENI......!
 

Cand trambita Domnului va anunta judecata

Cand trambita Domnului va anunta judecata
Si cand ziua aceea mare va sosi
Si cand credinciosii toti in jurul Lui s-or aduna
Cantand slava Lui si eu acolo-i fi.

Cand se vor citi numele
Cand se vor citi numele
Cand se vor citi numele
Slava Domnului ca eu acolo-i fi.

In ziua cand sfintii Domnului din morti vor invia
Si in nemurire vor fi imbracati
Cand ei se vor desfata cu totii in lumina Sa
Slava Lui ca eu voi fi cu cei curati.

Cand a Domnului Mireasa sus in cer va triumfa
Si in cortul Lui cel sfant va locui
Cand cununi de aur sus in slava mare vom purta
Slava Lui intre cei sfinti si eu voi fi. 

Intrebarea  la care trebuie sa raspundem fiecare in dreptul nostru,
" daca ar veni Domnul la noapte si trambita Lui va anunta ca incepe judecata,care este starea in care am fi gasiti?"
Numele tau este scris in Cartea vietii?

Hrana ta zilnica !

5 Martie
1 Samuel 14.35-52
Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele nefaste ale jurământului necugetat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge. O ultimă consecinţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împărat mai mult decât celelalte, este condamnarea singurului om al credinţei - viteazul Ionatan. Acesta se află acum în primejdie de moarte, nu din cauza săbiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dumnezeu, dar Domnul nu-i permite şi, pentru a-1 scăpa pe Ionatan, se foloseşte de popor. Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechibzuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor.

 Şi, departe de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul continuă să se sprijine pe carne, recrutând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).

Minunat !!!

As vrea sa fie ziua mult mai lunga....macar de vreo 30-35 de ore...

Sincer constat ca nu  imi mai  ajunge timpul...si ma doare asa mult, ca nu reusesc sa scriu pe blog atat cat as vrea.Dar in  acelasi timp sunt multumita totusi, ca timpul care il am, il dedic Domnului, chiar daca nu se vede aici pe blog.

Vreau sa multumesc Domnului ca mi-a dat ocazia, ca in aceste zile sa ma intalnesc cu o doamna draga mie, care locuieste in Italia, astazi o sora in Domnul. Ne-am cunoscut prin intermediul acestui blog cu mult timp in urma.M-am putut bucura sa  pot vorbi despre Dumnezeu cu ea prin orice mijloc, la telefon, pe internet si  oridecate ori am avut ocazia. Aceste zile ne-au adus bucuria de a ne cunoaste si fata in fata, ba mai mult sa pot asista la minunata zi in care a incheiat legamant cu Domnul.
Chiar daca nu a fost programat nimic acum in acest sens, iata ca Domnul are un plan cu ea, asa cum a avut si inca are cu fiecare din noi, a chemat-o de la 1000 de km distanta si imi vine in minte acum un verset:"daca Domnul este pentru noi , cine poate fi impotriva noastra?".
Daca Domnul  a hotarat asa, cine ar fi putut sa ridice bariere???
Stand de vorba amandoua, nu am putut decat sa admir sinceritatea din inima ei si dorinta pe care o are in inima de a fi pe placul Domnului si a nu gresi cu ceva.A pus atatea intrebari, ce este voie si ce nu este voie, ce Il supara pe Domnul si ce nu Il supara.Acest lucru l-am admirat enorm....pentru ca acest lucru, arata dorinta pe care o are in inima, de a nu gresi in vreun fel fata de Domnul!
Mi-a venit in minte un gand atunci cand discutam cu aceasta sora...."daca am cauta  TOTI crestinii sa  nu gresim fata de Dumnezeu, oare cum am fi societatea noastra astazi, cum ar fi bisericile noastre azi?"
Un lucru este cert aceasta experienta pe care am avut-o cu aceasta sora, a stranit si mai mult dorinta in mine, de cauta zi de zi tot mai mult sa Ii fiu pe plac Domnului, si nu oamenilor.
Stiu insa ca si diavolul are planul lui de a ne pune bariere in drumul catre cer, lupta este atat de apriga in fiecare zi, dar stiu ca biruinta este a Domnului, slava Lui.

Nu pot decat sa Ii multumesc Domnului pentru modul minunat in care a lucrat, si ma rog ca ceea ce El a inceput sa duca la bun sfarsit, deasemenea Il rog pe El, ca drumul pe care a pornit sa o ajute sa il tina pana la capat statornica in credinta, sa treaca biruitoare prin orice incercare care ii va iesi inainte, pentru caci stiu ca vor veni de acum incolo, dar cu ajutorul Lui va putea birui si atunci, si rasplata ii va fi pe masura.
Fii binecuvantata sora mea draga, MIA

Hrana ta zilnica !

4 Martie
1 Samuel 2.23-34
Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind" mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4). Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

 Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

Hrana ta zilnica !

3 Martie
1 Samuel 14.11-22
Din postul lor fortificat de pe culmea colţului de stâncă, străjile filistenilor i-au văzut de departe, jos, pe cei doi tineri israeliţi. Şi nu pierd ocazia să-şi bată joc de ei.
„Suiţi-vă la noi", strigă ei cu dispreţ, fără a realiza că astfel le dau acestor doi oameni viteji semnalul pe care ei îl aşteptau din partea Domnului - semnalul pentru propria distrugere.
Dar credinţa ştie nu numai să aştepte, ci şi să înainteze şi să lupte când Dumnezeu îi dă instrucţiuni pentru aceasta. Plini de îndrăzneală, aceşti doi luptători ai noştri escaladează stânca şi apar în picioare pe vârful ei. Nu se gândesc deloc la pericolul la care se expun, ci numai la puterea divină. Şi aceasta face ca vrăjmaşii lui Israel să cadă înaintea lor. Dispreţul primului moment lasă cale liberă groazei care, din aproape în aproape, se întinde în toată tabăra filistenilor.  

Aceştia, dintr-o prostie oarbă, încep să se omoare unul pe altul, în timp ce evreii risipiţi primesc din nou curaj şi se regrupează. Astfel, începuturile mici, când sunt produse de credinţă, pot avea rezultate mari şi, de asemenea, dacă lucrăm cu credincioşie, Dumnezeu va putea să folosească victoriile noastre mici ca să-i încurajeze şi să-i întărească pe credincioşii din jurul nostru.

Hrana ta zilnica !

2 Martie
1 Samuel 14.1-1
În capitolul 13 am văzut ce poate carnea să facă sau, mai degrabă, ceea ce nu poate să facă: să aştepte momentul dorit de Dumnezeu. Prin contrast, capitolul de astăzi ne arată ceea ce este în stare credinţa să realizeze. Resursele umane sunt toate de partea lui Saul. Oficial, puterea în Israel se află acolo, sub rodiul din Ghibea. Dar credinţa, o credinţă personală, se găseşte la Ionatan şi la însoţitorul lui. Pentru ei, ajutorul este în Dumnezeu, pe care-L cunosc ca Salvator (v. 6). Această situaţie constituie o dublă imagine care ne duce cu gândul la creştinătatea de astăzi. Marile ierarhii, care se numesc pe ele însele creştine, pretind că singure deţin autoritatea spirituală şi se consideră mediatori esenţiali între Dumnezeu şi sufletele oamenilor. însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui şi le dă totodată ajutorul Lui, cunoaşterea voii Lui şi bucuria prezenţei Lui: toate acestea fără a fi necesare acele organizaţii controlate de oameni. Din punct de vedere omenesc, expediţia lui Ionatan era o îndrăzneală prostească. Filistenii ocupau în forţă locurile strategice. Ionatan contează pe Dumnezeu, aşteptând ca El să-i ofere un semn pentru a porni. Ce contrast apare între el şi tatăl său! Ce exemplu frumos este pentru noi Ionatan!

Hrana ta zilnica !

1 Martie
1 Samuel 13.6-1
Situaţia nu putea fi mai critică. Filistenii se strâng „ca nisipul care este pe ţărmul mării" (v. 5); ocupă locurile întărite şi trimit cete care jefuiesc ţara (v. 17). În faţa lor, în Israel, scapă cine poate. Câteva sute de oameni, tremurând de frică, îl urmează încă pe Saul; însă n-au nici măcar arme cu care să se apere, deoarece poporul depindea de vrăjmaş, care le confecţiona uneltele de fier. De partea sa, împăratul Saul este neliniştit. Samuel, care-i spusese că-1 va întâlni la Ghilgal (10.8), întârzie să vină, deşi ziua fixată sosise (v. 8). În timpul acesta, poporul descurajat îl părăseşte şi se răspândeşte; numărul luptătorilor se micşorează. împăratul îşi pierde răbdarea. Nu mai vine Samuel? Nu-i nimic! Va oferi el însuşi arderea-de-tot. Dar această faptă nelegiuită încă nu se sfârşise când a sosit profetul. „Ce ai făcut?" (v.ll), strigă el consternat. Saul caută în zadar să se justifice. „Ai lucrat nebuneşte11 (v.13), răspunde Samuel. Şi îi face cunoscut hotărârea Domnului: Saul nu va întemeia o dinastie: fiul său nu-i va succeda la tron. Nerăbdarea, cum ne-o cunoaştem prea bine, este pornirea cărnii care nu poate să suporte aşteptarea. Credinţa, pe de altă parte, este răbdătoare; ea aşteaptă până la sfârşit momentul lui Dumnezeu (Iacov 1.4).