Hrana ta zilnica !

15 Ianuarie
Judecători 8.1-7
Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singură ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac - declară Pavel - alerg drept spre ţintă" (Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi", spune el în altă parte (2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă"!

Laura Bretan - Eu si casa mea vom sluji Domnului

 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”

Eclesiastul....

 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;

până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu încep să tremure paznicii casei şi să se încovoaie cele tari până nu se opresc cei ce macină căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestrepână nu se închid cele două uşi dinspre uliţă când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână;până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.
 Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân. Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Credinciosi si statornici !

Niciodata nu s-a vorbit mai mult ca acum despre sfarsitul lumii.

Parca niciodata nu a fost atata suferinta si necaz pe pamant.In fiecare zi aud numai vesti rele, bolile parca nu se mai sfarsesc, neajunsurile sunt tot mai mari, persoane tinere sufera tot mai mult, cazuri si cazuri.....

Ajungi la un moment dat sa intri in panica si disperare. Vorbeam ieri cu cineva....era distrusa si coplesita de-atatea probleme, si imi spunea: "nu mai intrezaresc nici o urma de speranta"...si asta este foarte grav.

Nu poti sa ramai nepasator la toate aceste lucruri care se intampla in jurul tau, in casa ta, in casa celor dragi poate sau chiar in viata ta.

Ieri ultimul gand din mesajul pe care l-am auzit la adunare m-a incurajat foarte mult si as dori sa te incurajeze si pe tine, dragul meu cititor.

"Circumstantele vietii se schimba"

Poate ca astazi in viata ta e furtuna, dar nu uita ca nu va fi vesnic.Poate norii incercarilor au acoperit cerul vietii tale, dar nu uita ca nici acesti nori de necazuri nu vor ramane in permanenta. Este o cantare care spune:
"dupa soare vine nori, dupa nori iar vine soare....", si eu cred acest lucru.
Indiferent daca acum in viata ta este liniste si esti binecuvantat, nu uita caci nici aceste lucruri nu sunt vesnice,
De ce...? Pentru ca toate lucrurile de pe pamant sunt trecatoare.
Si tristetea si bucuria sunt trecatoare, dar trebuie sa retinem ceea ce este cel mai important.
Indiferent de momentul in care te afli, Dumnezeu este statornic si credincios.
Nu lasa ca tristetea sa te doboare si sa isi puna amprenta in viata ta, pentru ca intr-o zi vei vedea ca si aceasta este trecatoare.
Indiferent de circumstantele vietii si noi trebuie sa ramanem credinciosi si statornici fata de Dumnezeu. 

O zi  plina de bucurii alaturi de Domnul !
 
 

Hrana ta zilnica !

14 Ianuarie
Judecători 7.9-25

O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. In timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi", explică 2 Corinteni 4.6-7.

Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.
La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.
Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11), stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb  amintesc acest lucru.

Merita vizionat !

 Nimeni nu va putea sa spuna  ca nu a auzit Cuvantul lui Dumnezeu.

Domnul sa se indure de toate bisericile.

Hrana ta zilnica !

13 Ianuarie
Judecători 7.1-8
Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului". Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus: „Poporul ... este prea mult" (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei. Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei.

Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă. Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea. Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească! „Dacă vrea cineva să vină după Mine", avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine" (Luca 9.23).

Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El?

De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale" (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea - triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

Hrana ta zilnica !

12 Ianuarie
Judecători 6.6-40
Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.
Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare nelinişte sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.
După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. 

Dar, iată! 

Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-1 dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdător cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.