Hrana ta zilnica !

6 Ianuarie
Judecători 3.12-31
Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru a-Şi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel.

Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.
Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu" (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu; ascuţit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-1 elibera pe Israel încă o dată.
Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

Cor Elim-O noapte sfanta

Vine Isus - Poem Craciun

Paula Seling - A mai trecut un an

Altarul rugaciunii !

'Naintea feţei Tale, cerescule Părinte,
Aş vrea s-ajungă astăzi puţinele-mi cuvinte,
Şi strâns înmănunchiate, ca un mărgăritar
Să fie-o rugăciune pentru al Tău altar.

De-aceea-mi plec fiinţa cu tot ce am în ea
Să-mi torn pârjolul vieţii aici în faţa Ta,
Ca Tu din înălţime, din zări nemărginite
S-auzi a mea şoptire, prin lacrimi izvorâte.

Dar simt că tot lăuntrul e ruginit, e gol,
Că lanţul slăbiciunii mereu îmi dă ocol,
Şi cu a mea privire în sus nu pot privi
Pe Tine, Doamne sfinte, în cer a Te zări.

Să-Ţi spun că jertfa rugii e simplă, e săracă
Şi... pentru cer... n-ajunge podoaba ce-o îmbrac
Că printre zări ascunsă, pe-o cale-aşa de lungă
Strigarea mea cea slabă nu poate să ajungă... ?

Împovărat de greşuri, zdrobit şi păcătos,
Din lutul plămădelii, sec şi buruienos,
O frază istovită sau un cuvânt măcar
Aş vrea să urc spre ceruri ca jertfă de altar.

Pe buza mea cea arsă mulţimi de fapte vin,
Se nasc şuviţe fluvii din sufletul meu plin.
Sunt vreascurile vieţii, e chinul strâns ca varul,
E rugăciunea însăşi, e jertfa, e altarul.

Şi-atunci în starea asta Tu mâna să-mi întinzi,
Altarul meu cel gata, Isuse, să-l aprinzi,
Să ardă-n flăcări sfinte în nesfârşitu-ţi har,
O rugăciune sfânta, o jertfă de altar.

Atâta e ce astăzi eu aş putea aduce
În faţa Ta, Isuse, la Gogota, la cruce:
O inimă zdrobită, scăldată-n mult amar,
Dar... rogu-Te, Isuse,... Tu pune-o pe altar ! 

               

                                      Valentin Popovici

Altarul familiei !

ILIE si IOV, doi oameni ai lui Dumnezeu care au un lucru in comun, au ridicat altare.

Iov 1:5

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

1 Imparati 18:30-32

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.
 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele” şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 

Altarul-este locul intalnirii cu Dumnezeu. In vechime era nevoie de o jertfa adusa pe altar. Astazi pe altarul nostru  nu mai este nevoie de o jertfa, pentru ca jertfa a fost adusa in urma cu 2000 de ani.Dumnezeu l-a dat pe Singurul Sau Fiu, pe  ISUS HRISTOS. In schimb pe altarul nostru trebuie aduse multumiri ca jertfa, trebuie aduse cantari de lauda.Altarul este locul unde ne sfintim zi de zi prin rugaciune.

Astazi traim vremuri tot mai urate, mai grele din acest punct de vedere, pentru ca exista tot mai multe familii unde altarele sunt distruse, au fost lasate in paragina.

O familie credincioasa fara altar..este pe cale sa se destrame.

Putini  soti se mai unesc pe genunchii seara impreuna, putini parinti ingenuncheaza impreuna cu copii lor. Si-atunci ne miram ca auzim tot mai multe divorturi in randul crestinilor...?

Exista divorturi, pentru ca nu mai exista altare !!!!

E un moment prielnic acum la inceputul acestui an, sa ridicam altare in casele noastre.

Altarul nostru trebuie sa aibe: piatra, lemne, jertfa si apa.

PIATRA - Cuvantul lui Dumnezeu

LEMNELE - Cantarea de lauda

JERTFA - Rugaciunea

APA - Prezenta lui Dumnezeu .

 Avand toate acestea pe altarul familiei noastre vom  avea cele mai binecuvantate familii.

O zi binecuvantata !

Hrana ta zilnica !

5 Ianuarie
Judecători 3.1-11
În această carte a Judecătorilor  vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu. Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa. În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28). Ciclul acesta,  se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi.

Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se foloseşte uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi. Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situaţia. „Luptă-te lupta cea bună a credinţei" este un îndemn permanent pentru credincios

(1 Timotei 6.12).

Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaş învins. „Eu am învins lumea", sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce.

Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii

(Ioan 16.33; 1 Ioan5.4, 5).

Glorie Domnului !

Dupa ani multi in care am cautat fericirea departe de Domnul....EL a hotarat o zi in care sa imi vorbeasca si sa imi cerceteze viata...si aceasta zi a fost exact cu 5 ani in urma, 04.01.2008.

Ii multumesc ca nu mi-a curmat firul vietii in toti acesti ani in care am stat departe de EL.

N-am cuvinte sa Ii multumesc pentru acesti ani  binecuvantati, in care am trait experiente minunate alaturi de EL, in care m-a invatat ce inseamna dependenta de El, ani in care m-a trecut si prin incercari, ani in care am avute parte si de lupte spirituale imense, dar prin toate acestea Dumnezeu si-a aratat  biruinta si slava.
Slava Domnului !