Versetul zilei

3 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

3 Decembrie Iosua 6.15-27
Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zidurilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit! „Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari" (1 Corinteni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut. Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din calea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20).
„Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor" (2 Corinteni 10.4). Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea.
Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumnezeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.
Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată
(dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

2 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

2 Decembrie Iosua 6.1-14
Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului.
Obstacol înspăimântător!
La ce corespunde aceasta pentru noi? Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-1 înspăimânte din prima clipă. Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat. Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului? Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4).
În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

1 decembrie 2012

In binecuvantatul calm al inserarii
Ma-ntorc din lumea trudei si-a desertaciunii.

Ce placut sa ai un colt tacut si primitor,
Unde sa stai plecat in taina rugaciunii.

 Va doresc o noapte binecuvantata !!!




Hrana ta zilnica !

1 Decembrie Iosua 5.1-15
Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare" (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm" al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei" (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată îngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.

Suntem lumina lumii..?

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
Matei 5:14
 Un frate misionar a ajuns intr-o sat din tarile slab dezvoltate. Prima persoana care i-a iesit inainte, a intrebat-o daca stie cumva daca sunt crestini in aceea localitate. Barbatul i-a raspuns imediat: 
"vedeti casa aceea pe deal...?..acolo sta un crestin in ea.
.....este singurul crestin din aceasta localitate" !
Singurul crestin... ....si sus pe deal...!
Imi place tare mult acest verset..."voi sunteti lumina.."
Adevaratii crestini "TREBUIE" sa fie o lumina pentru cei din jur.Atunci  cand nu porti  doar numele de crestin, atunci cand si traiesti ca un adevarat crestin, nu poti sa nu fi reperat  de cei din jur.
" O cetate pe munte"...e imposibil sa nu fie vazuta. Noi suntem asemeni unei cetati...suntem asezati in mijlocul acestui neam, un neam care sta departe de Dumnezeu, un neam care sta impietrit in inima lui. 
Ce aratam celor din jur...? Traim ca niste fii ai luminii?
Ap. Pavel  in ep. catre Efeseni spune,
"..... dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii" Efeseni 5:8
Umblarea noastra trebuie sa fie dupa voia lui Dumnezeu.Putem spune vorbe frumoase  celor din jur, putem sa aratam tot ceea avem mai de pret...daca nu il aratam pe Hristos, totul este in zadar.

30 noiembrie 2012

Hrana ta zilnica !

30 Noiembrie Iosua 4.9-24
La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). In Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea" pentru noi (v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan - Romani 6.5).
Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.
Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Pastele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

29 noiembrie 2012

Hrana ta zilnica !

29 Noiembrie Iosua 3.14-17; 4.1-8
Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a întors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S-a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El" (Psalmul 66.6). Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.
Iona 2.4 ... spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele l-au înconjurat până şi sufletul ... (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea" care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).