Invataturi din Proverbele lui Solomon !

 Nu la intamplare Cartea Proverbe are 31 de capitole, exact cate zile are o luna. Toate capitolele sunt pline de invataturi. Sunt atat de multe si atat de necesare, dar daca citim mai multe capitole este cam greu sa retinem totul. Asa ca eu mi-am propus sa citesc unul pe zi si va invit sa o faceti si dumneavoastra.Un capitol pe zi si un verset de memorat din fiecare capitol , desi citindu-l este cam greu sa aleg un singur verset.

Fiind data de 01 o sa incep cu cap. 1 si voi face in fiecare luna la fel....iar citindu-le de mai multe ori, este imposibil sa nu retinem si sa nu punem in aplicare toate aceste invataturi.

Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

Prov.1:7-8

O dimineata insorita si plina de HAR !

Hrana ta zilnica !

1 August Numeri 3.39-51

Spre deosebire de ceilalţi fii ai lui Israel, leviţii erau cuprinşi în numărătoare de la vârsta de o lună în sus. Să ne gândim la micul Samuel, la Ieremia (Ier. 1.5), la Ioan Botezătorul (Luca 1.15), la Pavel (Gal. 1.15). Punerea lor deoparte a precedat la scurt timp chemarea lor pentru a sluji Domnului. De îndată ce a primit vestea bună că păcatul său „este ispăşit", tânărul Isaia este gata să răspundă spontan la chemarea Domnului: „Iată-mă, trimite-mă" (Isaia 6.7, 8). Imediat după viziunea sa de pe drumul Damascului, Pavel află din gura Domnului că este desemnat pentru a fi slujitor şi martor" (Fapte 26.16). Nici un răscumpărat nu îşi mai aparţine lui însuşi. Dacă, prin har, s-a întors de la idoli la Dumnezeu, aceasta este, ca în cazul tesalonicenilor, „ ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat ..." (1 Tesaloniceni 1.9 ). Aceeaşi învăţătură se desprinde şi din finalul capitolului nostru. Leviţii ţineau locul întâilor-născuţi din Israel, altfel spus, al celor pe care harul divin i-a cruţat de la moarte datorită sângelui mielului. Cu alte cuvinte, fiecare răscumpărat devine un slujitor al Celui care 1-a salvat de la moarte, smulgându-1 de sub puterea lumii şi a stăpânitorului ei.

 Suntem noi între „întâii-născuţi" din familia lui Dumnezeu, prin belşugul de privilegii pe care le-am primit? Domnul să ne facă să fim conştienţi de drepturile Lui asupra vieţilor noastre (2 Cronici 29.11).

Rugaciunea facuta in zori de zi !

 A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

Marcu 1:35

Asa frumoase sunt momentele acestea "dis de dimineata"...!

Stim cu totii ca in perioada cat a trait pe pamant, Domnul Isus a avut o activitate bogata.Mergea din tinut in tinut invata si propavaduia oamenilor pocainta, iar tot pelerinajul sau a facut minuni, vindecand si eliberand. 

Avea nevoie de putere sa faca acest lucru, si stim ca si avea  aceasta putere.In Marcu 1:22:"...ii invata ca unul carea avea putere". Ma intreb daca Domnul Isus ar fi neglijat  acest lucru...oare ar fi avut putere? Este clar ca in timpul zilei era foarte ocupat, dar cu toate astea nu a neglijat niciodata aceasta stare de partasie cu TATAL Sau. 

"...a ales un loc pustiu"...si asta ne arata dorinta Sa, de a nu fi intrerupt acest moment. Avea nevoie de liniste, pentru ca dorea mangaiere, dorea incurajare si mai mult ca orice ...dorea calauzire.Acest lucru nu era odata, de doua ori pe saptamana...ci era zilnic !

Acest mod de viata l-au avut si marii oameni ai Vechiului Testament.AVRAAM, omul care a stat inaintea Domnului (Geneza 18:22), ISAIA, un proroc care inainte de primirea unei mari trimiteri...a stat in templu si a ascultat vocea lui Dumnezeu (cap.6),

DAVID, si gasim in psalmii lui, ca "s-a dus si a stat inaintea Domnului", DANIEL, deschidea in fiecare dimineata fereastra si statea de vorba cu Dumnezeu, ucenicul PETRU, "s-a suit pe acoperisul casei"...si sunt convinsa ca mai sunt multe exemple care ar putea sa ne fie de folos.

Nimeni  nu spune ca nu este buna rugaciunea inainte de plecarea de acasa...dar experimentand rugaciunea din zorii zilei....este altceva.Primul lucru, cand pasesc primii pasi atunci cand ma dau jos din pat,sunt datoare sa ii multumesc ca numai datorita Harului Sau ii pasesc si asta incerc sa implementez si copilului sa faca.

Imi amintesc ca intr-o dimineata ne-am trezit tarziu, si fiind contra cronometru, am neglijat ce era mai important..RUGACIUNEA, si am plecat sa il duc spre scoala dar spre rusinea mea, la un moment dat copilul a tresarit si mi-a spus......"mami am uitat ceva"...si fiind atenta la trafic nici macar nu m-am intors sa vad ce vroia sa imi spuna.....doar i-am replicat taioasa...."indiferent ce ai uitat....inapoi acasa nu merg, e foarte tarziu", dar copilul mi-a spus incet......"nu mami...am uitat sa ne rugam"...!!!! A fost o experienta unica....m-am simtit rusinata pentru ca, el copil si-a amintit acest lucru, iar eu NU.... Am tras pe dreapta si acolo in sosea, in masina....ne-am rugat amandoi .

Suntem foarte aglomerati....dar, daca inainte de toate incercam prima data sa venim  sa il salutam, sa-i spunem cat de mult il iubim, sa-i multumim si sa il rugam sa fie si ziua care a inceput alaturi de noi, ziua aceea este altfel, este o zi binecuvantata din toate punctele de vedere si viata noastra la fel. 

Rugaciunea facuta in zori de zi, ne da puteri noi !

Nu uita....asa cum iubita ta sau iubitul tau astepta in zori sa te vada , sa te auda, sa iti zambeasca....asa asteapta si Cel care ne-a creat si ne-a dat duh de viata !!!

Hrana ta zilnica !

31 Iulie Numeri 3.17-38

După cum nici o persoană nu avea dreptul să aleagă locul de amplasare al cortului său, tot astfel nici un levit nu putea decide liber ce serviciu voia să împlinească. Nu este necesar ca ceea ce avem de făcut să fie ceea ce ne interesează, sau ceea ce ni se pare pe măsura capacităţilor noastre, sau ceea ce ne iese imediat în cale.

 Să facem ceea ce doreşte Domnul! 

„Sunt deosebiri ale slujbelor, însă este acelaşi Domn" afirmă 1 Corinteni 12.5. El este adevărata „Căpetenie a mai-marilor" care îi supraveghează pe cei care au slujbe (v. 32) şi singur El este în măsură să decidă funcţia fiecăruia în programul colectiv. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla la o cale ferată dacă un acar s-ar hotărî într-o zi să-şi schimbe postul sau dacă un paznic de barieră şi-ar părăsi pasajul de nivel. Ce încurcături, ce catastrofe ar rezulta! Orice-ar fi fost, indiferent de activitatea leviţilor, fiecare din cele trei familii îşi aşeza tabăra în apropierea Cortului întâlnirii (v. 23, 29, 35). Ne amintim de acei lucrători specialişti din vremea lui David care „locuiau acolo, la împărat, pentru lucrul lui" (1 Cronici 4.23). «Acela care este cel mai aproape de Hristos va fi cel care Ii va sluji cel mai bine şi, fără această apropiere, nimeni nu-I poate sluji» (J. N. D).

Ascultarea de Domnul, face mai mult ca jertfele !

"Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."

Evrei 4:16

Ce mare HAR sa poti  avea trecere inaintea unui Dumnezeu Atotputernic!

Ce mare Har sa avem  acces la tronul Sau?

Ma uitam ieri la tv si vedeam in multe sectii de votare, multe persoane asteptand la coada pentru a-si  exprima dorinta pe un buletin de vot.Acest vot  iti putea oferi o viata mai buna sau una mai rea...dar nu iti putea oferi un loc in  Imparatia lui Dumnezeu.Sperand la o viata mai buna....altii au asteptat ore in sir la coada...

Ni se ofera o viata vesnica si infinit mai buna, comparativ cu cea de pamant. Nu  exista ritualuri, nu exista ore stabilite...de la....pana la..., nu exista o mijlocire din partea cuiva, nu exista nimic, si asta fara a  astepta sa ne vina randul. Atata HAR...sa poti  sta inaintea lui Dumnezeu, ORICAND, ORIUNDE si indiferent de circumstante, "să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului...." Aici nu este specificat nimic...nici ora , nici locul, etc...ci doar sa ne apropiem.

Dar oare  suntem preocupati de acest lucru...? Suntem procupati  sa cautam sa ne apropiem in fiecare zi de EL tot mai mult?

Ce este interesant ...si am stat si m-am gandit de foarte multe ori..."Dumnezeu, care este Dumnezeu in cer si pe pamant, si care in mod normal ar trebui sa aibe timpul  programat pentru fiecare...eventual sa aibe un program in care sa ne inscriem in audienta... totusi...EL isi face timp de fiecare data sa ne asculte", rusinos este ca noi, nu ne facem  timp sa il ascultam de fiecare data. 

Suntem mult prea ocupati !!! 

Dorim sa fim ascultati, sa fim ajutati...dar ascultare din partea noastra....poate mai tarziu ....

Si culmea...mai avem pretentii ca Domnul sa ne vorbeasca.

El vorbeste....dar oare noi  Ii auzim vocea? Ma intreba cineva, nu demult....mirat..."cum ti-a vorbit Dumnezeu?"

Atunci cand vrei sa stai in ascultare de EL, si  relatia ta cu El este intr-o foarte buna comunicare, si-i ceri sa faca acest lucru, El chiar iti vorbeste. Atunci cand iti spune:" Eu n-am sa te las cu nici un chip",apar in viata noastra persoane de care Dumnezeu se foloseste ca sa-ti  arate acest lucru, si se foloseste de oameni la timpul potrivit. Imi amintesc ca ...in urma cu doi ani si ceva am trecut printr-o experienta extraordinara in care stiu CLAR ca numai minunea lui Dumnezeu a putut face acest lucru.Desi in dimineata aceea am avut un vis in care m-a instintat Dumnezeu exact cum va lucra..sincer credinta  mea a fost atat de mica...incat am avut nebunia sa cred ca e doar un vis. Un vis care la cateva ore s-a confirmat si ce este mai minunat, ca persoana prin care Dumnezeu a hotarat sa imi vorbeasca si sa lucreze...a folosit exact aceleasi cuvinte pe care eu le-am auzit in vis.In aceea zi sora-mea era la mine si trezindu-ma dimineata i-am povestit visul, fara sa stiu ce va urma....m-a  ascultat...si m-a calmat cumva spunandu-mi ca...ma intelege de ce am avut visul...sunt preocupata tare mult de acesta problema...care era aproape fara rezolvare pentru mine....cu-atat mai mult ca era un termen si se apropia de final.Si totusi.....pentru mine era ceva imposibil...DAR NU SI PENTRU DUMNEZEU !

DA, Dumnezeu vorbeste, ne calauzeste, ne mustra, ne mangaie.....dar trebuie sa fim pregatiti sa ascultam TOT ceea ce vrea sa ne spuna.

 Iti vorbeste  tot prin oameni, iti da vedenii si vise, si nu in ultimul rand te calauzeste prin Duhul Sfant..Duhul care face parte din Trinitate.

Duhul Sfant nu este ceva de domeniul trecutului cum suntem tentati noi sa credem, Duhul Sfant lucreaza si azi cu putere, si-i dau Slava Domnului ca lucreaza intr-un chip minunat, poate de unii neinteles.

Dar ce mai conteaza parerea multora......cand stiu experientele prin care trec zi de zi cu Dumnezeu !!!!

Stiu un singur lucru...ca destinul meu l-am  hotarat  prin modul in care am ales sa  raspund la calauzirea lui Dumnezeu !

Iti poti hotari si tu destinul lasandu-l pe Dumnezeu sa te transforme, sa te prelucreze in atelierul LUI, iar mai apoi sa ii accepti calauzirea  prin Duhul Sfant care va  face lucruri si  lucrari miraculoase.

Hrana ta zilnica !

30 Iulie Numeri 2.1-34

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile". 

Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu!

 Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

In v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe leviţi. Noaptea Paştelui (căreia pentru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori ,sunt dăruiţi" în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnează Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu" (loan 17.9,12,24...).

"TU esti Hristosul !"

"Dar voi", i-a intrebat El "cine ziceti ca sunt Eu?"

"TU esti Hristosul !" i-a raspuns Petru. 

    Matei 8:29

O intrebare la care Petru a dat raspunsul  fiind convins in totalitate de ceea ce spune, 

Da Doamne,"TU ESTI HRISTOSUL!"

O intrebare la care Dumnezeu asteapta un raspuns si din partea noastra aici pe pamant, dar mai mult cand vom ajunge in vesnicii.

Te-ai intrebat vreodata cine este Cel care le-a creat pe toate?

Cine a creat omul? Cine a pus suflare de viata in tine..?

Te-ai intrebat cine tine in mana mersul timpului si mersul istoriei, chiar daca uneori ni se pare ca toate sunt scapate de sub control?

Te-ai intrebat cine ingaduie totul, chiar si lucrurile care sunt de neingaduit...?

Pentru noi multe lucruri par fara sens, fara viitor, fara directie......dar in Mana LUI totul capata sens si directie.

Pascal spunea:

"Am intotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul, ca sa stiu mersul timpului, mersul trenurilor ca sa stiu mersul drumurilor si Biblia, ca sa stiu mersul vietii."

Ia Scriptura si studiaza-o si vei vedea ca cel mai bun lucru in astfel de momente este sa te increzi in Domnul.

Increde-te in Dumnezeu, pentru ca Doar EL stie ce este mai bine pentru tine !!!!

Hrana ta zilnica !

29 Iulie Numeri 2.1-34

Credincioşii nu sunt chemaţi să traverseze „pustiul" izolaţi. Pentru a-i face să înţeleagă că sunt un popor, o familie, Domnul îi strânge în jurul Lui. Să ne imaginăm tabăra lui Israel. Domnul este în mijlocul ei; chivotul este acolo; norul gloriei Sale poposeşte deasupra Cortului, împrejurul acestuia, fiecare îşi are locul său stabilit. Mai întâi leviţii, apoi, într-o ordine care nu era la alegerea lor, cele douăsprezece seminţii, aşezate în grupuri de câte trei, sub un singur steag pentru fiecare din cele patru puncte cardinale. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii (1 Corinteni 14.33). În înţelepciunea-I suverană, El a „pus mădularele (Trupului lui Hristos), pe fiecare din ele, în trup, după cum a dorit" (1 Corinteni 12.18). El a stabilit locul unde doreşte să fie fiecare dintre ai Săi. Să ne ajute El ca să ne aflăm acolo! Mulţi creştini au ridicat steaguri după propria lor idee sau după cum le-a convenit. Numele unui om sau a unei doctrine este pentru ei ca un drapel, ca un semn de aderare care-i distinge de alţii. Dumnezeu nu recunoaşte asemenea denominaţii, astfel de steaguri ridicate de oameni. El nu recunoaşte decât centrul pe care El însuşi 1-a stabilit: Isus, „adevăratul Cort", în jurul căruia se strâng împreună copiii lui Dumnezeu cei risipiţi, Cel „înălţat ca un steag între zece mii" (Cântarea Cântărilor 5.10 b).