Iluzionistul (Alin Blaine), Lolos Alin s-a intors la Dumnezeu !

   Ieri vorbeam despre Nicodim si despre nasterea din nou. Atunci cand vorbim despre lucrarile lui Dumnezeu  si despre planul Lui in privinta noastra, nu putem vorbi de ratiune.
  Astazi citind un articol mi s-a confirmat din nou acest lucru.Nu stiu cati am auzit de  Alin Blaine..? Este unul din fostii iluzionisti ai Romaniei.Unde pana mai anul trecut a aparut la tot felul de emisiuni tv, facand tot felul de numere de magie,Alin renunta la TOT si se intoarce la Dumnezeu.

Desi  a avut o viata de succes , daca vorbim de bani, de femei, faima,etc, Alin a considerat ca viata pe care a trait-o nu i-a adus adevarata fericire si nici linistea de care avea nevoie.In momentul in care Dumnezeu l-a cercetat, Alin ia o decizie neasteptata si se hotaraste sa se intoarca la EL, astfel depasind orice ratiune.
    "Lumea crede ca am innebunit!", isi incepe fostul iluzionist Alin Blaine (28 de ani) povestea incredibila a convertirii.
   „Mi-a vorbit cineva despre Isus si a doua zi am decis să renunt la tot, la bani, la femei, la masini, la faima! Cand Isus iti vorbeste nu poti ramane la fel…“, a spus Blaine pentru Cancan
   „Am trait ani intregi in pacat, am cheltuit sute de milioane si aveam o femeie azi, maine poate doua, foarte multe relatii si multi prieteni. Acum, multi nu-mi mai sunt aproape. Si mama mea a ramas uimita cand i-am spus ca ma pocaiesc. Mi-a si spus să renunt fiindcă suntem o familie saraca si ne va fi greu, dar credinta a fost mai mare!“, a mai spus Alin intr-un interviu dat ziarului Cancan.
  Iata ca Domnul transforma, vindeca, elibereaza si salveaza si astazi.
  NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL !
Mai multe despre Alin Blaine puteti citi pe site lui:http://www.alinblaine.com

Hrana ta zilnica!

22 Mai Exod 31.1-16

Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. In Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea sa facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om", a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

Nicodim, omul bun care l-a cautat pe Dumnezeu !

"Intre Farisei era un om cu numele Nicodim,un fruntas al Iudeilor.Acesta a venit "noaptea" si i-a zis:"Invatatorule,stim ca esti un Invatator , venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu ,daca nu este Dumnezeu  cu el. Drept raspuns, Isus i-a zis: "Adevarat, adevarat iti spun ca,daca un om nu se naste  din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu"

Ioan 3:1-3

    Desi fariseu, Nicodim  era procupat de aflarea adevarului. Stia ca exista o viata dupa moarte, era preocupat de o multime de intrebari ...dar la care nu gasea  raspuns.Faptul ca a venit noaptea la Isus, poate fi interpretat diferit, poate ca ii era rusine si frica, nevrand sa  fie vazut de nimeni, poate ca intrebarile care il framantau nu mai suportau amanare si nu mai avea rabdare sa astepte pana la  ziua....cert este ca indiferent care a fost motivul, el s-a hotarat sa il caute pe Isus, pentru ca stia ca este Singurul care putea sa ii dea raspuns la ceea ce il preocupa.

  Cu toate astea, din text reiese ca nu i-a pus nici un fel de intrebare. Desi pare ca vizita lui a fost facuta fara scop, totusi el primeste raspuns la tot ceea ce-l framanta. Isus care  cunoastea, si cunoaste si azi  TOTUL si EL nu s-a lasat neinteles de nimeni, cu-atat mai mult de cei care Il cauta, ii raspunde direct la framantarile sale si a facut-o pentru ca ii cunostea nevoile sale.

   Nasterea din nou despre care vorbea Isus, este o nastere din DUH si este socotita pe drept, o minune.De fapt este cea mai mare minune, pentru ca nasterea aceasta face miracole din om.

   A fi un om nascut din nou, difera total de ceea ce numim noi, un om bun, moral, etc.Nicodim a fost omul care l-a cautat pe Domnul, si a inteles ca fara a fi nascut din  nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu, despre care auzise atatea. In  acest text, nu  ni se face cunoscuta decizia lui, dar cred ca  Nicodim  a ales sa accepte aceasta nastere din nou pe care nici un om nu poate sa o faca , ci doar Duhul lui Dumnezeu.
" Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus" Ioan 19: 38-39

   Lucrarile lui Dumnezeu sunt deseori neintelese de noi, dar atunci cand vorbim de Dumnezeu, nu vorbim de ratiune !

   Dumnezeu sa faca si azi minuni in vietile noastre, iar daca sunt lucruri care impidica nasterea noastra din nou cu-adevarat, atunci EL sa faca schimbari si transformari

Acest verset ma face sa cred ca Nicodim a facut ceea ce trebuia.

Hrana ta zilnica!

21 Mai Exod 30.17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-1 curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-1 curăţa de „întinarea cărnii" (aspectul negativ), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurându-se prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat

şi participând la aceeaşi ungere. în contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

Orchestra - Iti mai lipseste pace ?

Cand eram copil cantam in orchestra bisericii. Timpul a trecut...si iata ca  dupa  26 de ani, azi am avut ocazia sa il slujesc pe Domnul alaturi de cativa frati, care si ei  dupa ani buni au cantat la instrumente, si de cativa copii care sunt acum  in formare . Ceea ce ma bucura, este faptul ca  in ciuda  anilor care au trecut, ceea ce am invatat ...nu am putut uita.

Domnul sa binecuvinteze  acest proiect inceput !

Hrana ta zilnica!

20 Mai Exod 30.1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. 

O mântuire gratuită!

 Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

Hrana ta zilnica!

19 Mai Exod 29.31-46

Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii", adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exerciţiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat", „din generaţie în generaţie" (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioşi şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

Hrana ta zilnica !

18 Mai Exod 29.19-30

Ceremonia şi-a urmat cursul; ca urmare, fiii lui Aaron nu au fost curăţiţi pentru ca după aceea să facă orice pofteau. Au fost consacraţi, puşi deoparte pentru a sluji Domnului. În Israel, numai familia lui Aaron exercita preoţia, în timp ce acum toţi cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la această îndatorire nobilă. Prieteni credincioşi, dacă Dumnezeu v-a mântuit, în marea Lui iubire, este pentru ca de azi înainte să fiţi cu totul consacraţi Lui. Sângele de pe urechea dreaptă, de pe degetul mare al mâinii drepte şi de pe degetul cel mare de la piciorul drept (v.20) arată că aceste părţi ale trupului, care spun, respectiv, despre ascultare, despre lucrare şi despre umblare, au fost sfinţite pentru a fi puse la dispoziţia lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (uleiul peste sânge).

Să notăm că expresia tradusă prin cuvântul „să-i consacri" înseamnă literal „să le umpli mâinile". Mai mult, departe de a privi aceasta (aşa cum fac unii) ca un act prin care ne dăruim Domnului (putem noi oare să-I dăruim Lui ceea ce deja Ii aparţine?). Înţelegem că inimile noastre au nevoie întâi să fie umplute de Dumnezeu, pentru ca să putem aduce „darul legănat" (Hristos) înaintea Lui (v. 24). „Din mâna Ta primim ce îţi aducem" - spunea David (1 Cronici 29.14).