Credinta !

Credinta pe care o avem aici pe pamant... va determina destinul  nostru de maine !

De multe ori tratam cu prea mare superficialitate credinta noastra, dar in functie de credinta pe care o avem...dam si roade. O credinta buna , la vremea potrivita va da si roade bune .

Desi  toti oameni sunt, sau cel putin par identici la prima vedere, totusi exista o mare diferenta intre ei. 

Avem in curte doi copaci si sunt la fel...ciresi, dar totusi roadele lor nu sunt identice.Unul  face cirese mari si bune la gust ..unul mici si amare... 

Desi amandoi sunt copaci  si  par identici, totusi ceva ii deosebeste....depinde soiul lor.

La fel este si credinta din sufletul  nostru....depinde foarte mult de ceea ce am sadit in el, pentru ca asa vor fi si roadele si avand un sistem de valori bun pe care sa ne bazam credinta si rodul va fi pe masura.

 Atunci cand trupul nostru este bolnav ....ca fiecare, cautam cel mai bun si renumit  medic si nu am merge la unul despre care nu am auzit niciodata sau nu am auzit lucruri bune.

De ce oare cand este vorba de suflet ...nu punem tot  atata pret..si intelepciune de a cauta ceea ce este bun pentru sufletul nostru?

Traim intr-o lume care se indreapta cu pasi repezi spre pierzare, si durerea cea mai mare este ca multi sunt  chiar dintre cei care cunosc invataturile Sfintei Scripturi.

Cand vezi faptele lor, cand vezi trairea lor, cand vezi portul lor ....stai si te intrebi : "mai au oare ceva in comun cu Dumnezeu?"

Intotdeauna este ceva in firea omului care il atrage  mai mult spre rau. Cunoastem istoria poporul din vremea lui Noe. 

El era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui:Noe umbla cu Dumnezeu. - Geneza 6:9

Noe a trait in alta civilizatie, n-a beneficiat de atata confort si bunastare... totusi el a ramas neprihanit..si a cautat  pe Dumnezeu.

 Iata ca in ciuda stricaciunii in care era....Noe a ramas neprihanit !

A trait neprihanit intr-o lume stricata si a ramas unul dintre eroii credintei, pentru ca l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Dar, Dumnezeu  nu s-a lasat batjocorit, ci  a luat atitudine  la pacatul care era pe pamant. A hotarat sa ii stearga de pe fata pamantului, dar Noe a scapat cu viata.

 Cu cat omul a progresat  in  privinta civilizatiei, ar fi trebuit sa il caute pe Dumnezeu mai mult dar, iata ca bunastarea si  apogeul confortului...aduce o stare de mandrie si o departare de Dumnezeu.

Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteii, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal. 

 spune in 2 Imparati 17:16.

Intotdeauna Dumnezeu a avut atunci si inca mai are  si acum, oameni care nu se inchina in fata Astarteelor si a idolilor din ziua de azi. Deseori  uitam poruncile Bibliei, dar asta nu ne scuteste de Judecata lui Dumnezeu.Este ca si in legile soferiei. Ai luat examenul dar cu timpul ai uitat legislatia...dar in fata politiei  ne va scuti aceasta scuza  de amenda si pedeapsa...?

Nicidecum...!

Faptul ca am stiut poruncile LUI, dar le-am uitat si nu le-am pazit  NU NE VA SCUTI de pedeapsa lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa se indure de noi, si El sa ne dea intelepciune sa profitam de fiecare data cand , "inca ne mai da o sansa"

MARIANA SOMESAN- DE CE PORTI TU POVARA

Buna dimineata !

Cine îngenunchează înaintea oamenilor, nu va putea sta drept înaintea lui Dumnezeu...şi cine îngenunchează înaintea lui Dumnezeu va putea sta drept înaintea oamenilor !

O zi minunata !

Hrana ta zilnica !

17 Mai Exod 29.1-18

Privit în mod singular, Aaron îl reprezintă pe Domnul Isus şi, în această calitate, el este uns separat şi nu este nevoie de sânge (v.7). Când este împreună cu fiii săi, îl vedem în aceasta pe Hristos cu ai Săi. În virtutea relaţiei lor cu Isus, Marele Preot din cer, credincioşii se asociază cu Hristos pentru a aduce laude lui Dumnezeu. Dar, înainte de a-şi putea exercita slujbele, Aaron şi fiii săi trebuia să împlinească o serie de condiţii. Pentru ei erau aduse jertfe. Ei trebuia să se apropie de uşa cortului şi să fie spălaţi cu apă (remarcăm că nu puteau să se spele singuri). Ei primeau noile veşminte descrise în cap. 28. Din punct de vedere moral, aceleaşi operaţii sunt obligatorii înainte de orice slujbă creştină. În primul rând este necesar să fi venit la Dumnezeu cu jertfa cea mai bună, care face ispăşire pentru păcatele noastre. Apoi este necesară „spălarea cu apă", prin Cuvânt (Evrei 10.22; Tit 3.5). Trebuie în cele din urmă ca trupul nostru să corespundă hainelor noastre. Zaharia 3.3-5 prezintă un preot, pe Iosua, pe care Domnul îl îmbracă în haine de sărbătoare în locul „hainelor murdare". Purtarea noastră trebuie să fie curată, pentru a corespunde curăţiei interioare a conştiinţei. Şi aceasta o putem realiza îmbrăcându-ne în Domnul Isus Hristos (Romani 13.14).

Sase pui si-o biata mama !

Mai de mult, o rândunica avea-n cuibu-i sase pui

Si privea la ei sarmana, ca la chipul soarelui:

De cu zori pornea -sageata- cautând, pe deal si vai, 

Hrana pentru puii sai

Si-n iubirea-i nu odata

S-a culcat ea nemâncata, 

Dar destul de fericita ca nu s-a-ntâmplat nicicând:

Dintre pui, s-adoarma vre-unul ars de sete sau flamând, 

Nici n-a fost mai mândra mama decât ea-ntre rândunici, 

Când vazu-ntr-o zi ca puii se facusera voinici, 

Si n-a mai avut odihna nici cât ai clipi, sub soare, 

Pâna când, pe fiecare pui nu l-a-nvatat sa zboare, 

Dar, când toti puteau sa plece încotro voiau sub slava, 

Rândunica, istovita, a cazut în cuib bolnava

Si cu ochii plini de lacrimi tinta-n ochii fiecui, 

Zise celor sase pui:

Dragii mamii, eu de-aseara, simt în inima un cui:

Aripile greu ma dor

Si nici vorba sa mai zbor...

Dumnezeu mi-a dat putere, - oricât am avut nevoi, -

Sa gasesc într-una hrana pentru voi...

Astazi fiindca sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, -

Mari cum v-a facut maicuta, sa-ngrijiti si voi de mine

Si ca nimeni dintre puii-mi sa nu simta ca mi-e rob, 

Fiecare, sa-mi aduceti, zilnic, numai câte-un bob;

Ale voastre sase boabe milostive, ma vor tine

Pâna când o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine...

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei sase pui

Si-au adus, vre-o sase zile, fiecare bobul lui...

Mai departe însa puii, - beti de-al slavilor înalt, -

Fiecare-având nadejdea ca-i va duce celalalt, -

N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenica, 

A murit atunci de foame cea mai sfânta rândunica.

Si-a ramas apoi povestea trista, neluata-n seama, 

Orisicui ai sta s-o spui, 

Ca o mama îsi hraneste:sase, opt sau zece pui, 

Însa zece pui, adesea, nu pot toti hrani o mama.

Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

Filipeni 3:15

Increzatoare in Domnul !

          Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. Ps.119:66

Fiecare  anotimp are frumusetea lui.Chiar daca este primavara si in mod normal ar fi trebuit sa avem parte de soare,sunt deja cateva zile bune, de cand  ploua mocaneste de parca ar fi toamna.Dar cum am invatat sa ma adaptez  in orice situatie....deja devine placut.

Placut ca ...in aceste momente parca ai mai mult timp pentru a-ti face o analiza a drumului pe care il parcurgi, o analiza a vietii pe care o duci, o analiza a situatiilor prin care treci si nu in ultimul rand  o analiza a oamenilor care ii ai sau i-ai avut in jurul tau ....de-aceea iubesc aceste momente.

Azi trezindu-ma mai devreme, am avut un timp  minunat de dimineata in care am putut sa meditez si sa admir  tot ceea ce ma inconjoara, sa imi amintesc toate binecuvantarile primite in ultima saptamana..si nu sunt putine la numar... si totul  imi confirma ca DUMNEZEU ma iubeste enorm.

Si pentru ca ma iubeste enorm.....si ma vrea cu gelozie doar pentru EL, m-a ajutat sa ma debarasez de tot ceea nu a fost dupa voia Sa, sa inteleg multe lucruri care pe moment nu le-am inteles si pentru moment pareau fara o logica.

Dar  cum Dumnezeu  nu ne lasa niciodata "in  ceata"....cu atat mai mult daca cerem sa ne  si descopere lucrurile pe care nu le intelegem, tot  astfel am facut si eu. Ii multumesc ca mi-a descoperit multe lucruri ,mi-a deschis ochii sa inteleg unele situatii, dar si mai mult m-a  facut sa inteleg planul Lui cu privire la mine.

Un lucru este cert: daca vrei ca sa  traiesti o viata dupa voia LUI s-ar putea sa nu placi celor din jur, dar asta prea putin conteaza si cred ca e ultimul lucru care ar trebuie sa ne preocupe.Preocuparea noastra trebuie sa fie una singura: SA  FIM PLACUTI  INAINTEA LUI !

Daca vrei sa auzi vocea lui Dumnezeu si daca vrei ca Voia Sa sa se faca in viata ta, trebuie sa te lasi la dispozitia Lui, chiar daca uneori  esti de neinteles pentru cei din jur si poate chiar de tine insuti....tu sa mergi increzator "pe Mana LUI" , si-atunci binecuvantarile Sale nu vor intarzia sa apara.

Hrana ta zilnica !

16 Mai Exod 28.31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. In timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile" (Evrei 7.26), de pe pământ îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună", susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui" (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia" Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoţeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. 

Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de am „Sfinţenie Domnului". Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.