Ma incred in EL.....!

  De fiecare data, cand intampina greutati Wiliam, credinciosul spunea: 

"Toate spre binele nostru "

Intr-o zi  a ajuns la servici, fiind miner de meserie, si inainte cu cateva minute de a fi  coborat in mina cu colegii lui, a venit un caine si i-a furat mancarea din punga. Wiliam, din instinct a luat-o la fuga dupa caine sa isi recupereze hrana, pentru ca  avea nevoie de ea. Inginerul de schimb, nu a mai putut astepta pana vine credinciosul si a coborat  cu ceilalti mineri, iar Wiliam a ramas sus. In colivia care ii cobora colegii, toti radeau si isi bateau joc spunand:

"Toate spre binele nostru ".

Intors, Wiliam a constatat ca a ramas de colegi si se necajea ca au plecat fara el, dar cu toate acestea increderea lui a ramas neclintita in Dumnezeu.Intr-adevar "toate lucreaza spre binele celor ce se incred in EL", si Domnul isi pazeste copiii SAI. Si  de aceasta data l-a pazit pe Wiliam . Cablul care ii cobora in galerie pe mineri, s-a rupt si niciunul nu a scapat cu viata.

Cand Dumnezeu are un plan cu tine si vrea sa te salveze, se foloseste de cele mai "bizare" sau cele mai  neintelese situati de catre noi, dar toate acestea le foloseste spre binele nostru.

Pazeste pe cei ce se incred in EL si nu lasa sa le fie amenintata viata in nici un fel. Desigur  sunt momente pentru noi oamenii cand nu intelegem nimic din planul lui Dumnezeu dar, dau Slava LUI, ca si in aceste momente neintelese are o binecuvantare pregatita.

Increderea mea ramane in El !

Ma incred chiar si atunci cand nu-i inteleg planurile in totalitate, ma incred si atunci cand intarzie cu raspunsul, ma incred si atunci cand tace, pentru ca  stiu ca fiecare lucru este spre binele meu.

Ma incred in EL pentru ca Il ador, pentru ca Il iubesc  si  pentru ca in ciuda defectelor mele Dragostea LUI nu m-a parasit niciodata, ma copleseste cu bunatatea LUI, imi da aceea putere de care am nevoie de fiecare data, ba chiar ma surprinde cu binecuvantari in fiecare zi.

Hrana ta zilnica !

12 Mai Exod 26.31-37; 27.1-8

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt - inaccesibil - care cuprinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perdelei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său. Firea omenească a lui Hristos este astfel reprezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfecţiuni, despre care ne dau o idee materialele întrebuinţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, perdeaua dinăuntru a fost ruptă, Dumnezeu deschizându-i astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.

Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heruvimi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să intre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cortului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară  acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împotriva păcatului. 

Glorie Răscumpărătorului nostru desăvârşit!

Taticule,mi-e dor de tine !

Hrana ta zilnica !

11 Mai Exod 26.15-30

Cele trei laturi ale Cortului erau făcute din scânduri, cu alte cuvinte, din plăci late de salcâm poleit cu aur, aşezate în picioare pe piedestale de argint. Acestea sunt o imagine a sufletelor mântuite, întemeiate pe răscumpărare, despre care ne vorbeşte întotdeauna argintul, şi îmbrăcate în dreptate divină (aurul), cu scopul de a face să strălucească divinul caracter. Dar, pentru ca scândurile să poată sta împreună şi să reziste la vânturile pustiului, erau necesari drugii transversali, care ne fac să ne gândim la ceea ce îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu; de exemplu, legăturile de dragoste frăţească. Ce sprijin pentru un tânăr credincios, să aibă un frate sau un prieten cu care să poată vorbi despre greutăţile lui şi cu care să

îngenuncheze împreună! Mai presus de orice, „un singur Duh" îi uneşte pe toţi mântuiţii Domnului, astfel încât ei rămân un trup „îmbinat împreună şi strâns legat", ca să reziste la „orice vânt de învăţătură" şi la uneltirile vrăjmaşe de a-i răsturna (Efeseni 4.2-4, 14-16; 1 Corinteni 10.12).

În final, să notăm ceea ce caracteriza scândurile de la colţuri: erau „unite împreună la capetele lor într-un inel" (v. 24; loan 17.21; 1 Corinteni 1.10). Relaţia strânsă cu Domnul, iată ceea ce cimentează comuniunea creştinilor între ei.

Hrana ta zilnica !

10 Mai Exod 26:1-14

După aceste trei obiecte - chivotul, masa şi sfeşnicul  - urmează descrierea Cortului propriu-zis. Acesta era o structură de scânduri care alcătuiau trei pereţi, peste care se întindeau patru învelitori suprapuse, fiecare făcută din mai multe covoare.

Prima învelitoare, numită „cortul", era aşezată dedesubt şi ţinea loc de acoperiş. Nu o putem admira decât ţinându-se în sanctuar. Era ţesută din fire de diferite culori, pe care le regăsim atât la perdea (v. 31), cât şi în îmbrăcămintea marelui preot (28.5). Fiecare culoare subliniază o anumită glorie a lui Hristos. Inul subţire răsucit ilustrează umanitatea Lui desăvârşită; albastrul, caracterul Lui ceresc; purpuriul, gloria Lui universală; stacojiul, domnia Lui peste Israel. Incheietorile (cheotorile) albastre şi cârligele (copcile) de aur care îmbinau perdelele ne amintesc de legăturile cereşti şi divine care-i unesc pe cei răscumpăraţi.

Cea de-a doua învelitoare, din piei de capră, cea de-a treia, din piei de berbec, şi cea de-a patra, din piei de viţel de mare, sugerează, respectiv, despărţirea, consacrarea (29.27) şi vigilenţa. Dumnezeu a găsit aceste virtuţi în viaţa lui Isus aici jos şi doreşte ca ele să se manifeste acum în mod similar în viaţa copiilor Săi.

Lampa care lumineaza calea !

   Astazi am citit  intr-o carte,despre o intamplare reala petrecuta undeva in Canada.Undeva in acest stat, la o  trecere de cale ferata, trecerea  nu a fost  asigurata de bariera, si  un functionar de la caile ferate, a fost insarcinat sa atentioneze masinile cu  o lampa rosie atunci cand trebuiau sa opreasca, deoarece va trece un tren.
   Intr-o seara, a avut loc o intamplare nefericita .Un sofer a traversat calea ferata cu masina, chiar in acel moment cand trecea trenul. Functionarul a fluturat lampa....dar soferul  si-a vazut de drum. Trenul a lovit in plin masina.....
Bineinteles ca  a fost un proces in care a fost audiat acest functionar.Intrebat fiind,daca in aceea seara a semnalizat cu aceea lampa rosie....functionarul  cu ochi in lacrimi si voce tremuranda a spus:" da am ridicat lampa". Functionarul a fost achitat.
  Ceva mai tarziu, un foarte bun prieten al sau l-a intrebat:
-De ce ai  tremurat cand ai dat raspunsul  la acel proces ?
Wiliam, functionarul a raspuns:
-Am facut semn cu lampa, dar sa ma ierte bunul Dumnezeu, lampa mea nu a fost luminata !!!!!

  Cred ca in ipostaza  functionarului ne aflam si noi in multe momente.Fluturam Scriptura, dam sfaturi, raspandim Evanghelia in jurul nostru....dar fara a avea o lumina.
  Trairea noastra este de fapt lumina care trebuie sa lumineze pe cei din jur. Cand in noi vor vedea aceea lumina care sa le poata lumina drumul inspre Hristos...atunci vor putea intelege si ceea ce scrie in Scriptura.

"Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri"

Matei 5:16

 Doamne, iarta-ma ca de multe ori  fluturam lampa...dar nu aveam strop de lumina.  

Ajuta-ma sa fiu un far aprins in intunericul acestei lumi !

Marius Gorcea Comemorare

Hrana ta zilnica !

9 Mai Exod 25:23-40

În timp ce chivotul ne înfăţişează un Hristos care apără perfect drepturile lui Dumnezeu, masa II ilustrează pe Hristos aducându-i necontenit pe ai Săi în prezenţa lui Dumnezeu. Confecţionată din aceleaşi materiale ca şi chivotul (lemn de salcâm poleit cu aur), având o cunună („o bordură") şi o margine („un pervaz") care vorbesc despre glorie şi protecţie, masa avea menirea de a purta atât cele douăsprezece pâini pentru punerea înainte (Levitic 24.5, 6), imagine a poporului lui Dumnezeu în întregul său, cât şi ustensilele menţionate în v. 29, care vorbesc despre sprijinul pe care-l primim de la Hristos pentru slujire (Marcu 16.20).

In chip simbolic, tot poporul lui Dumnezeu este în sanctuarul sfânt purtat de Domnul şi ţinut de El în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajungem la sfeşnicul de aur curat, simbol al Celui care a fost aici, jos, „Lumina lumii". Sfeşnicul are şapte candele de aur, indicând mărturia lui Dumnezeu purtată astăzi de Adunare (Apocalipsa 1.12, 20). Acesta are răspunderea de a lumina în noaptea acestei lumi prin energia Duhului Sfânt (untdelemnul). „Voi sunteţi lumina lumii", le-a spus Isus a lor Săi, având în vedere perioada cât va fi absent (Matei 5.14). Dar, pentru a păstra strălucirea candelelor, sunt necesare „mucări" (v. 38), imagine a grijii necontenite a Marelui nostru Preot.