Versetul zilei

12 martie 2012

Crizele spirituale !

   Bine e cand ai la tine o coala si un pix,numai asa iti poti nota mesajul  pe care vrea Dumnezeu sa ti-l transmita.Si cum nu plec fara  a-mi lua aceste unelte care ma ajuta intotdeauna...mi-am luat cateva notite din ceea ce mi-a vorbit  Dumnezeu mie, prin mesajul pastorului Marius Cimpoae.
  In viata de crestin sunt momente in care de multe ori avem cate un "picaj" de la viata noastra de credinta.Aceste caderi,  sunt de fapt crizele spirituale prin care trecem,iar aceste crize pot aparea din mai multe motive.Din pacate, tot mai multi crestini sunt in mijlocul acestor crize spirituale.
  Cauza principala a acestor  crize spirituale este PACATUL !
In Isaia 59:1-3 sta scris:" Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri."
..acesta este principalul motiv al crizei spirituale ...PACATELE NOASTRE.
 Depinde de noi ce invatam din aceste crize.Poate de multe ori ne certam cu Dumnezeu :"Doamne....daca ai stiut ce se va intampla...de ce ai ingaduit sa  trec prin aceasta incercare,sau aceasta ispita ?"
Dar ne-am pus vreodata intrebarea ...ce a vrut  Dumnezeu sa invatam de aici...?
De cele mai multe ori,o criza spirituala poate fi un prilej de crestere si tot in aceste crize  putem realiza cat de nevrednici suntem inaintea lui Dumnezeu si putem constientiza cu adevarat acest verset:"Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu." Romani 3:23.Crizele te fac sa te adancesti mai mult in Cuvantul lui Dumnezeu.
  Odata patruns pacatul,inlatura orice bucurie din inima si instaleaza aceea lipsa de vitalitate  pentru lucrarea Lui.O viata traita fara nici un ideal,o viata fara nici un  tel, conduce la lipsa acestei vitalitati spirituale.
 Dar cauzele nu trebuiesc doar depistate ci  trebuie si tratate.Este asemeni unui consult la medic.Daca nu ai un diagnostic corect   si un tratament corespunzator boala ta nu va fi vindecata niciodata.
  Cauta sa depistezi pacatul si apoi indeparteaza-l.. Singur nu ai sa poti.Spuneam intr-un editorial zilele trecute..."de la El vine si vointa si infaptuirea",noi trebuie doar sa cerem acest lucru.
Pacatul inlatura orice bucurie si opreste alimentarea de la sursa binecuvantarilor.

  Daca nu dorim noi insine schimbarea...Dumnezeu  renunta in a mai investi in oameni care sunt nerentabili.
Rugaciunea si postul sunt cele mai bune arme in aceasta lupta.
Vino la EL,marturiseste-i pacatul si vei primi iertarea  !!!

Jackie Evancho Video - To Believe with Lyrics HD

O voce extraordinara !!!

Hrana ta zilnica!

12 Martie Geneza 43.1-15

Fraţii lui losif sunt plini de teamă. Ei trebuie să se întoarcă la losif şi să-i dea o explicaţie pentru banii pe care i-au găsit în sacii lor. Cum vor fi primiţi? Să nu stăm departe de Domnul când avem o conştiinţă împovărată. Versetul 8 trasează tuturor păcătoşilor calea de urmat: „ne vom ridica şi vom merge, ca să trăim" (comparaţi cu Luca 15.18).
Fraţii şi-au convins tatăl să-1 lase pe Beniamin să meargă cu ei şi în cele din urmă au pornit la drum, ducând cu ei un dar: „cele mai renumite roade ale ţării" (v. 11). Dar oare mai are nevoie de ceva puternicul losif, ale cărui hambare sunt pline? Dintotdeauna omul doreşte să aducă ceva lui Dumnezeu. Dar din partea Sa totul este gratuit. El nu poate primi nimic din partea noastră, fie chiar şi cel mai bun lucru. Mierea, mirodeniile, nucile, migdalele sunt produse de lux, inutile pentru cei care nu au grâu. Inimile noastre au nevoie de grâu ceresc, de hrană de sus, singura care poate satisface foamea sufletelor. Lumea ne va oferi delicatese, dar Domnul Isus, adevăratul losif, este Singurul care ne poate da grâu din ţara cerească, descoperindu-Se inimilor noastre.

11 martie 2012

O duminica frumoasa !

" Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!"
                 Eclesaistul 1:13-14
Oricat de mult ne straduim sa strangem aici pe pamant si oricat de multe am agonisi,vine o zi in care  vom lasa totul in urma noastra,si vom pleca....
Vom pleca cu totii si va trebui sa stam in fata Celui care ne-a dat viata.
Ceea ce facem pentru EL,aceea ne va urma.
"Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!"
Psalmi 34:14


Hrana ta zilnica!

11 Martie Geneza 42.25-38
Primindu-şi fraţii cu asprime, Iosif nu intenţionează să se răzbune, putem fi siguri de aceasta, ci, cunoscând din experienţă, răutatea inimii lor, doreşte să-i aducă la adevărata pocăinţă. Pentru a realiza aceasta foloseşte succesiv asprimea şi bunătatea, panica şi încurajarea, acuzaţiile şi ospeţele. Toate acestea sunt mânuite cu mare înţelepciune şi ne arată, prin comparaţie, cum lucrează Domnul atunci când doreşte să ne trezească inima şi conştiinţa. Uneori El trebuie să ne vorbească „aspru" (v. 30).
Acuzaţiile pe care le aduce Iosif  împotriva fraţilor săi sunt nedrepte. Ei nu sunt spioni. Dar ei simt că Dumnezeu le vorbeşte şi îşi amintesc de păcatul la care au luat parte cu toţii, de propria lor nedreptate împotriva fratelui lor.
Poate că trebuie să fim supuşi nedreptăţii. In loc să ne supărăm sau să căutăm să ne îndreptăţim, să ne întrebăm mai curând ce doreşte Dumnezeu să ne înveţe în acest mod dureros.
Şi pentru Iacov, totul este dirijat spre binele său, chiar dacă el spune în v. 36: „Toate acestea sunt împotriva mea". Va trebui să înveţe că, dacă Dumnezeu este pentru el, nimic nu poate fi împotriva lui şi că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Il iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8.28, 31). In acest fel Dumnezeu i-1 va reda pe Iosif.

10 martie 2012

Opreste-te !!!

     Fiind sambata ziua mea libera mi-am propus sa dorm mai mult si sa ma odihnesc....dar se pare ca nu am reusit.Avand  cateva carti langa mine,m-am trezit si am luat sa citesc ceva. Ceea ce am citit m-a dus cu gandul la acel verset din cartea Osea 2:6:
"De-aceea ,iata ii voi astupa drumul cu spini,i-l voi astupa cu un zid ca sa nu isi mai afle cararile" 
De obicei la tara oamenii au pamant pe care cultiva iar deseori intalnesti cate o tablita pe care scrie,"trecerea interzisa".Dar cu toata avertizarea....cei din jur nu ia seama si isi vad de drumul lor calcandu-i recolta.Ca fiecare om,nu iti ramane decat sa cauti solutii.
Incerca sa sape un sant in speranta ca terenul ii va fi protejat,dar cum omul e foarte dibaci...nici macar santul nu il impiedica...doar e simplu sa faci un salt mai mare...si l-ai trecut.Dar cand vezi ca omul nu inceteaza si orice ai face nu intelege...nu iti ramane decat sa plantezi un gard de spini....
Care e dispus sa treaca prin ei si sa fie intepat....???  Nimeni !
    Cam la fel este si in pelerinajul nostru pe pamant.
Deseori Dumnezeu ne face tot felul de avertizari,cu tot felul de tablite cu tot felul de mesaje in care ne spune sa ne oprim,dar pare ca noi oameni,ori nu stim sa citim,ori nu vrem sa citim,si cu toate avertizarile LUI,noi continuam sa persistam in pacatele noastre,continuam sa mergem pe aceleasi poteci si aceleasi drumuri  care ne par frumoase si placute ochilor.
  Dar pentru ca EL iubeste ceea ce a creat,iubeste omul care este creatura mainilor Sale si nu vrea sa ne vada cum ne indreptam spre rau,incearca si alte metode,si-atunci pune in cale cate un sant care sa ne impiedice din a merge pe acelasi drum.Acest sant poate fi un necaz,o boala,o incercare la servici,o problema cu copilul,sau multe alte lucruri prin care incerca sa ne opreasca. Atunci in necaz,strigam la El si facem promisiuni,dar imediat ce a trecut necazul ...uitam si ne reintoarcem la aceleasi obiceiuri.
  Dar odata ce ai facut legamant cu Domnul si i-ai predat viata ta in mana LUI,este liber sa faca orice vrea.Dar pentru ca ne iubeste si ne vrea cu orice pret,va face orice ca sa ne tina langa El,chiar daca va trebui si sa suferim.,chiar daca va trebui sa ridice un gard de spini in jurul nostru.
  Atunci cand poporul Israel l-a parasit pe Dumnezeu si s-a inchinat la idoli parasindul-pe EL,ii vorbeste lui Osea si il trimite sa isi ia o nevasta.O ia pe Gomera ,iar daca citim cap.1 si 2 ,de fapt toata cartea lui Osea,intelegand mult mai bine contextul in care Dumnezeu spune acest lucru, "De-aceea ,iata ii voi astupa drumul cu spini,i-l voi astupa cu un zid ca sa nu isi mai afle cararile" .
   La fel poate face si astazi.Dupa avertizarile pe care ni le face,dupa incercarile date,dupa necazuri si suferinte,Dumnezeu va ridica chiar si zidul daca este nevoie pentru a ne opri din nebunia noastra.
...dar feresca-ne Dumnezeu sa nu pricepem si sa ajunga sa ne bareze drumul cu un zid.
Bine ar fi sa intelegem fiecare avertizare,sa ne oprim macar in fata spinilor, sa ne oprim din a continua sa facem lucruri care nu ii aduc cinste LUI si de fapt lucruri care ne vor face sa pierdem vesnicia si sa ne pierdem sufletul.
  "Este adevarat ca orice pedeapsa deocamdata pare o pricina de intristare,si nu de bucurie,dar mai pe urma  aduce celor ce au trecut prin scoala ei,roada datatoare de pace a neprihanirii" scrie ap. Pavel in Evrei 12:11 iar daca nici incercarile si necazurile nu ne pot intoarce din nebunia noastra,atunci sa nu uitam ceea ce spune in Galateni 6:7 :" Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera"
  Oricat de mult  am  mers pe drumul nostru,oricat de departe am ajuns...OPRITI-VA,sa stiti ca EU sunt DUMNEZEU,zice Domnul !

Hrana ta zilnica!

10 Martie Geneza 42.9-24

În timp ce în Egipt au loc aceste evenimente, familia lui Iacov a fost lăsată deoparte, în tăcere. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi spus: «După crima voastră, acum, când losif nu mai este printre voi, nu mai am nici un interes să vă spun ce va fi cu voi». Aşa este şi cu trista istorie a omului şi, în particular, a lui Israel, după respingerea Mântuitorului. Dar, în răbdarea Lui nesfârşită, El n-a uitat nicidecum obiectul promisiunilor Sale sigure. Aşteaptă numai momentul potrivit pentru a le restabili relaţia cu El. Şi momentul potrivit este foametea. Dacă Dumnezeu permite încercări chiar pentru ai Săi, acestea vorbesc de faptul că lipsurile sau boala survin pentru ca Domnul Hristos, adevăratul losif, să-Şi poată lua sau relua locul în întregime în vieţile noastre. Să nu ne gândim că trecerea timpului poate şterge cel mai mic păcat; fiecare dintre ele se află sub ochii Domnului, chiar dacă noi le-am uitat, şi, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-i dăm socoteală pentru aceste păcate.
„Suntem oameni cinstiţi", îndrăznesc să afirme fraţii criminali în timp ce se prezintă înaintea aceluia care le putea dovedi contrariul şi care îi putea face de ruşine numai spunându-şi numele. Versetul 21 arată însă că după trei zile şi după o nouă conversaţie, conştiinţa lor începe să le vorbească.

9 martie 2012

Hrana ta zilnica!

9 Martie Geneza 41.53-57  42.1-8

Ceea ce Domnul anunţă se împlineşte cu siguranţă. Aşa s-a întâmplat şi cu cuvintele lui losif, care sunt de fapt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Cei şapte ani de abundenţă se scurg,, apoi începe foametea.
Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să întoarcă spre El gândurile oamenilor. Din această cauză, în lume există pace şi război, belşug şi lipsuri, bucurii şi încercări, care apar în viaţa oricărei fiinţe omeneşti. Dar, vai, oamenii nu se gândesc deloc să mulţumească Domnului pentru bucuriile pe care El li le dă şi nici nu obişnuiesc să vină la El pentru a găsi ajutor în încercările lor! Totuşi, aşa cum faraon poruncea „Mergeţi la losif (v. 55), Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se întoarcă la Mântuitorul şi însuşi El cheamă: „veniţi la Mine..." (Matei 11.28). Da, să mergem la Singurul care dă belşug care ne poate hrăni sufletele. Şi să profităm, de asemenea, de vremurile de belşug spiritual, de libertatea de a ne strânge ca adunare, de lectură, ca să ne umplem „hambarul" minţii şi al inimilor (Proverbe 10.5). In momentele de lipsuri sau de singurătate, de descurajare, cele pe care le-am strâns (în rezervă) ne vor da putere şi bucurie în Domnul. Şi, mai presus de orice, să nu uităm sfârşitul v. 55: „Faceţi ce vă va spune el" (comparaţi cu loan 2.5).