Hrana ta zilnica!

17 Ianuarie Geneza 9.20-29,-10.1-20

Nici cele mai minunate experienţe cu privire la puterea şi dragostea lui Dumnezeu nu pot face omul mai bun decât este (8.21). Pus să guverneze pământul, Noe face dovada că nu se poate stăpâni pe sine însuşi. Ham, care „îşi bate joc de tatăl său" (Proverbe 30.17) şi se bucură de păcat, aşa cum face lumea astăzi, atrage blestemul asupra descendenţilor săi, canaaniţii. Vom vedea că multe naţiuni descinzând din Ham şi menţionate în acest capitol vor deveni vrăjmaşe poporului lui Dumnezeu, cum ar fi: Babilonul (Şinear), Egiptul (Miţraim), Ninive,

filistenii şi canaaniţii a căror ţară va fi dată lui Israel. Sem şi Iafet şi-au onorat tatăl şi vor prospera pe pământ (Efeseni 6.2, 3).

Capitolul 10 ne arată originea naţiunilor lumii (citiţi Deuteronom 32.8). Pentru a înţelege fondul lucrurilor trebuie să mergem la originea lor. Babei (Babilon) şi Asur (Asiria) au ca punct de plecare regatul lui Nimrod. Numele acestui om înseamnă «rebel» şi acest lucru este confirmat prin faptele lui. Începând cu el, omul pradă pământul şi ucigând - atât din plăcere cât şi pentru a-si arăta puterea - animalele pe care Dumnezeu i le-a dat ca hrană (9.3), face să domnească pe pământ teama şi suferinţa.

Undeva ...Cineva te iubeste !

   La bordul unui vas de croaziera care urma sa strabata lumea,s-au intalnit doi barbati.Cel mai in varsta  il intrebase pe cel  mai tanar:

-Esti asa tanar...ce te-a determinat sa pleci de acasa si sa strabati lumea?

-Cine eu...? Plec in lume de gura mamei.

-Ai o mama rea? e betiva..nu te ingrijeste?

-Oh nu....nu face nimic din astea..dar e foarte religioasa.

-Pai si asta este un motiv sa pleci?

-Da...pentru ca nu mai suport.Pentru orice fapta rea m-a mustra si tot timpul imi vorbeste de Dumnezeu...

 De-aceea am plecat sa imi fac un rost in lumea mare. 

Batranul puse capul in pamant si inchise ochii.Dupa putin timp l-a intrebat pe tanar:

-Spune-mi tinere,crezi ca in lumea mare ai sa poti scapa de mama ta?

-Cu siguranta...deja am si scapat !

-Poate ca ai scapat de ea....dar de rugaciunile ei...crezi ca vei scapa?

.............

-Si dumneavoastra sunteti credincios...??????

-DA,raspunse batranul !

-Iarasi am nimerit-o rau.....

  Indiferent unde esti si indiferent cat de mult te deranjeaza sfaturile parintilor tai,nu uita...RUGACIUNEA mamei  si a tatalui tau,te vor insoti in permanenta.Dumnezeu are grija sa se faca cunoscut  prin orice mijloace.Daca  din intamplare ai nimerit aici pe blog si ai citit aceste randuri,este pentru ca "Undeva ,Cineva acolo sus te iubeste",si toate acestea nu sunt decat un raspuns la rugaciunile mamei tale !

Viata intr-o fotografie !

   Astazi am primit o poza foarte interesanta si sugestiva. Initial cand am deschis-o ca fiecare m-am uitat sa vad in care stadiu se afla viata mea.

Poza reprezinta "viata  intr-o fotografie".

Viata e frumoasa ..atat in adolescenta cat si in urmatorii ani.E frumoasa mai ales daca o imparti cu cineva drag,daca sentimentele sunt reciproce,e frumoasa  daca in urma ta privesti si ceea ce vezi te incanta.

E frumoasa... daca tot ceea ce faci ,faci sa fie de folos si pentru altii.

  Nu este prea placut sa vezi ca te afli cam pe ultima suta de metri...dar trebuie sa privim realist si sa intelegem ca indiferent cine suntem,indiferent daca suntem saraci sau bogati si la urmei urmei....indiferent cati ani avem....vom sfarsi  asemeni ultimei imagini.

....asadar...."pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau !"

Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie Geneza 9.1-19

Pământul a fost măturat de consecinţele păcatului. Insă rădăcina răului este mereu acolo, în inima omului, pe care toate apele potopului nu o pot curaţi.

Dumnezeu îl binecuvântează pe patriarh şi familia lui şi le încredinţează guvernarea pământului. Cum vor răspunde descendenţii lui Noe la această bunătate divină? In acelaşi fel în care a făcut Cain în cap. 4: vărsând sânge! Dumnezeu o spune: violenţa va reapărea. Da, sângele Fiului lui Dumnezeu însuşi va fi vărsat şi doar acesta va putea spăla inima omenească.

Pământul este încredinţat omului, care de atunci îl stăpâneşte cu asprime. Sub jugul său „toată creaţia suspină împreună şi este în dureri de naştere până acum" (Romani 8.22).

Ca semn al legământului Său, Dumnezeu dă curcubeul în nor. Apariţia sa la momentul unei averse este şi astăzi un semn al harului, o amintire a promisiunii din v. 15. In sens spiritual, tot aşa este şi pentru creştin. In toate furtunile de aici, de jos, el are privilegiul să-şi înalţe ochii credinţei spre un Dumnezeu credincios promisiunilor Sale. Prezenţa lui Hristos la dreapta Sa (Evrei 9.12; 10.12) vorbeşte mai bine decât curcubeul, ea fiind o necurmată aducere-aminte

O zi minunata !

Orice pasiune cere un preț care nu te poate opri să-ți urmezi visul, dar nu orice vis merită pasiune și nu orice pasiune își merită prețul!

O  zi minunata !

Hrana ta zilnica !

15 Ianuarie Geneza 8.6-22

Fără mijloc de propulsie şi fără cârmă, corabia pe care o conduce Dumnezeu cu mână sigură atinge uscatul pe muntele Ararat. Aparent Noe ar putea ieşi. Dar el aşteaptă şi mai trec multe zile. Intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el nu va ieşi de acolo decât la porunca lui Dumnezeu. Porumbelul care nu se poate aşeza nicăieri şi care se întoarce în corabie este un simbol al Duhului lui Dumnezeu care nu-Şi găseşte locul într-o lume condamnata. Dar când va apărea Isus, Duhul Se va putea în sfârşit aşeza peste El în chipul curat al unui porumbel (Matei 3.16). Şi astăzi este la fel pentru credinciosul care are Duhul Sfânt: el nu găseşte în lume nici o hrană spirituală, nimic care să-i satisfacă inima. Dimpotrivă, omul firesc este în largul lui în lume, un simbol în acest sens fiind corbul, pasăre necurată potrivit cu Levitic 11.15, care se hrăneşte cu carne stricată.

Noe iese în sfârşit din corabie, la porunca Domnului. Primul lucru pe care îl face este să ofere o jertfa. Dumnezeu are primul drept asupra acestui pământ curăţit de stricăciunea lui şi spre El se înalţă un miros plăcut.

N-am cunoscut şi noi adesea în viaţa noastră izbăviri, fie ele mari sau mici? Să nu uităm niciodată să aducem mulţumiri! Şi mai ales pentru „o mântuire aşa de mare" (Evrei 2.3)!

Mana LUI !

   Un grup de turisti  s-au hotarat sa urce pe un munte .Acest grup de turisti avea o calauza. Toti mergeau la pas,deodata  au ajuns la un loc destul de periculos,trebuia sa sara peste o deschizatura de stanca de aprox. 1 m,dar foarte adanca.Calauza a sarit prima,iar dupa el urmau sa sara pe rand fiecare turist.Primul care trebuia sa sara...ezita.Vazand ca ii este frica...calauza ii intinse mana.Turistul privi la mana,dar cu toate asta ...nu a avut curajul sa sara.

  Deodata calauza striga:"Sari fara grija,mana aceasta n-a lasat pe nimeni  niciodata sa cada"

Turistul plin de incredere apuca mana si facu saltul peste acea deschizatura.

  

 Viata noastra nu este doar drum drept.De multe ori avem de facut salturi mai mici sau mai mari.Sunt momente in care ne este frica si sa privim...dar sa mai facem saltul...

Daca il avem calauza pe Dumnezeu aceasta frica TREBUIE sa dispara.Mana aceea strapunsa nu a lasat,si nu va lasa pe nimeni niciodata. In Evrei 13:5 este scris:

"Nicidecum n-am sa te las.cu nici un chip nu te voi lasa"

 Indiferent de adancimea care ne sta in fata,indiferent de obstacolul pe care il avem,Mana LUI este intinsa.Nu ne ramane decat un singur lucru de facut...sa ne apucam de ea.

 ACEASTA MANA nu a lasat  si nu va lasa pe nimeni sa cada!!!

 Va doresc un sfarsit de saptamana minunat si o duminica plina de HAR !

Hrana ta zilnica !

14 Ianuarie Geneza 7.17-24; 8.1-5

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu a luat sfârşit. Valurile judecăţii Sale se revarsă peste pământ. Cu excepţia corăbiei care se construise, nimic nu lăsa să prevadă judecata. Totul părea să meargă foarte bine. Lumea îşi continua mersul cu veselie. Mâncau şi beau, se însurau şi se măritau. „N-au ştiut nimic - spune Domnul Isus - până a venit potopul şi i-a luat pe toţi" (vezi Matei 24.37-39). O soartă pe cât de neaşteptată pe atât de groaznică îi loveşte pe cei care au rămas surzi la invitaţia harului lui Dumnezeu. Şi această istorisire consemnată în Cuvântul Iui Dumnezeu şi amintită chiar de Domnul Isus constituie cel mai serios avertisment de a ne împăca cu Dumnezeu. Fiecare este astăzi invitat să-şi ocupe locul în corabie, cu alte cuvinte, să-şi găsească în Hristos adăpost faţă de mânia lui Dumnezeu. Iar dacă avem în E1 acest loc absolut sigur, să nu uităm niciodată că El a trecut în locul nostru prin apele teribile ale judecăţii lui Dumnezeu. „Toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine" (Psalmul 42.7).

In mijlocul acestui prăpăd fără seamăn, Noe şi familia lui se bucură de o pace deplină. Fie că apele se învolburează sau se retrag, corabia nu va naufragia ... cu atât mai mult credinciosul care rămâne în Hristos se va afla la loc sigur în ziua judecăţii.