Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie Geneza 9.1-19

Pământul a fost măturat de consecinţele păcatului. Insă rădăcina răului este mereu acolo, în inima omului, pe care toate apele potopului nu o pot curaţi.

Dumnezeu îl binecuvântează pe patriarh şi familia lui şi le încredinţează guvernarea pământului. Cum vor răspunde descendenţii lui Noe la această bunătate divină? In acelaşi fel în care a făcut Cain în cap. 4: vărsând sânge! Dumnezeu o spune: violenţa va reapărea. Da, sângele Fiului lui Dumnezeu însuşi va fi vărsat şi doar acesta va putea spăla inima omenească.

Pământul este încredinţat omului, care de atunci îl stăpâneşte cu asprime. Sub jugul său „toată creaţia suspină împreună şi este în dureri de naştere până acum" (Romani 8.22).

Ca semn al legământului Său, Dumnezeu dă curcubeul în nor. Apariţia sa la momentul unei averse este şi astăzi un semn al harului, o amintire a promisiunii din v. 15. In sens spiritual, tot aşa este şi pentru creştin. In toate furtunile de aici, de jos, el are privilegiul să-şi înalţe ochii credinţei spre un Dumnezeu credincios promisiunilor Sale. Prezenţa lui Hristos la dreapta Sa (Evrei 9.12; 10.12) vorbeşte mai bine decât curcubeul, ea fiind o necurmată aducere-aminte

O zi minunata !

Orice pasiune cere un preț care nu te poate opri să-ți urmezi visul, dar nu orice vis merită pasiune și nu orice pasiune își merită prețul!

O  zi minunata !

Hrana ta zilnica !

15 Ianuarie Geneza 8.6-22

Fără mijloc de propulsie şi fără cârmă, corabia pe care o conduce Dumnezeu cu mână sigură atinge uscatul pe muntele Ararat. Aparent Noe ar putea ieşi. Dar el aşteaptă şi mai trec multe zile. Intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el nu va ieşi de acolo decât la porunca lui Dumnezeu. Porumbelul care nu se poate aşeza nicăieri şi care se întoarce în corabie este un simbol al Duhului lui Dumnezeu care nu-Şi găseşte locul într-o lume condamnata. Dar când va apărea Isus, Duhul Se va putea în sfârşit aşeza peste El în chipul curat al unui porumbel (Matei 3.16). Şi astăzi este la fel pentru credinciosul care are Duhul Sfânt: el nu găseşte în lume nici o hrană spirituală, nimic care să-i satisfacă inima. Dimpotrivă, omul firesc este în largul lui în lume, un simbol în acest sens fiind corbul, pasăre necurată potrivit cu Levitic 11.15, care se hrăneşte cu carne stricată.

Noe iese în sfârşit din corabie, la porunca Domnului. Primul lucru pe care îl face este să ofere o jertfa. Dumnezeu are primul drept asupra acestui pământ curăţit de stricăciunea lui şi spre El se înalţă un miros plăcut.

N-am cunoscut şi noi adesea în viaţa noastră izbăviri, fie ele mari sau mici? Să nu uităm niciodată să aducem mulţumiri! Şi mai ales pentru „o mântuire aşa de mare" (Evrei 2.3)!

Mana LUI !

   Un grup de turisti  s-au hotarat sa urce pe un munte .Acest grup de turisti avea o calauza. Toti mergeau la pas,deodata  au ajuns la un loc destul de periculos,trebuia sa sara peste o deschizatura de stanca de aprox. 1 m,dar foarte adanca.Calauza a sarit prima,iar dupa el urmau sa sara pe rand fiecare turist.Primul care trebuia sa sara...ezita.Vazand ca ii este frica...calauza ii intinse mana.Turistul privi la mana,dar cu toate asta ...nu a avut curajul sa sara.

  Deodata calauza striga:"Sari fara grija,mana aceasta n-a lasat pe nimeni  niciodata sa cada"

Turistul plin de incredere apuca mana si facu saltul peste acea deschizatura.

  

 Viata noastra nu este doar drum drept.De multe ori avem de facut salturi mai mici sau mai mari.Sunt momente in care ne este frica si sa privim...dar sa mai facem saltul...

Daca il avem calauza pe Dumnezeu aceasta frica TREBUIE sa dispara.Mana aceea strapunsa nu a lasat,si nu va lasa pe nimeni niciodata. In Evrei 13:5 este scris:

"Nicidecum n-am sa te las.cu nici un chip nu te voi lasa"

 Indiferent de adancimea care ne sta in fata,indiferent de obstacolul pe care il avem,Mana LUI este intinsa.Nu ne ramane decat un singur lucru de facut...sa ne apucam de ea.

 ACEASTA MANA nu a lasat  si nu va lasa pe nimeni sa cada!!!

 Va doresc un sfarsit de saptamana minunat si o duminica plina de HAR !

Hrana ta zilnica !

14 Ianuarie Geneza 7.17-24; 8.1-5

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu a luat sfârşit. Valurile judecăţii Sale se revarsă peste pământ. Cu excepţia corăbiei care se construise, nimic nu lăsa să prevadă judecata. Totul părea să meargă foarte bine. Lumea îşi continua mersul cu veselie. Mâncau şi beau, se însurau şi se măritau. „N-au ştiut nimic - spune Domnul Isus - până a venit potopul şi i-a luat pe toţi" (vezi Matei 24.37-39). O soartă pe cât de neaşteptată pe atât de groaznică îi loveşte pe cei care au rămas surzi la invitaţia harului lui Dumnezeu. Şi această istorisire consemnată în Cuvântul Iui Dumnezeu şi amintită chiar de Domnul Isus constituie cel mai serios avertisment de a ne împăca cu Dumnezeu. Fiecare este astăzi invitat să-şi ocupe locul în corabie, cu alte cuvinte, să-şi găsească în Hristos adăpost faţă de mânia lui Dumnezeu. Iar dacă avem în E1 acest loc absolut sigur, să nu uităm niciodată că El a trecut în locul nostru prin apele teribile ale judecăţii lui Dumnezeu. „Toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine" (Psalmul 42.7).

In mijlocul acestui prăpăd fără seamăn, Noe şi familia lui se bucură de o pace deplină. Fie că apele se învolburează sau se retrag, corabia nu va naufragia ... cu atât mai mult credinciosul care rămâne în Hristos se va afla la loc sigur în ziua judecăţii.

Hrana ta zilnica!

13 Ianuarie Geneza 7.1-16

Ascultarea lui Noe s-a manifestat nu numai prin faptul că a construit corabia, ci şi prin faptul că a facut-o în toate detaliile cum îi poruncise Dumnezeu (6.22). Acum ascultă intrând în ea când i se porunceşte (v. 5). Siguranţa noastră vine din ascultarea de Dumnezeu. Noe, om evlavios, experimentează ad litteram Psalmul 32.6.

Versetul 16 ne aminteşte că o altă uşă, cea a harului, este încă deschisă astăzi, dar pentru cât timp? „ Uşa a fost închisă" declară solemn Matei 25.10. Cititorule, de care parte a acestei uşi te vei afla? înăuntru, cu Isus şi ai Săi? Sau afară, cu toţi cei care vor bate zadarnic şi cărora Domnul va trebui să le răspundă: „Nu vă cunosc" (Luca 13.27)? Să remarcăm că însuşi Domnul a închis uşa în urma lui Noe, a familiei lui şi a tuturor animalelor. Noe nu mai putea să deschidă uşa, chiar dacă ar fi vrut aceasta din proprie- iniţiativă. Acum, pentru că Dumnezeu a oferit un mijloc de salvare, punându-i pe ai Săi la adăpost, închizând uşa corăbiei, poate să deschidă stăvilarele cerurilor.

Din punct de vedere profetic, Noe şi familia sa reprezintă rămăşiţa lui Israel. După răpirea Bisericii, reprezentată de răpirea lui Enoh, rămăşiţa va trece cu bine şi nevătămată prin necazul cel mare de la sfârşit şi va fi introdusă în noua lume a mileniului.

Buna dimineata !

De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
 Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.
 Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
Psalmi 94:17-19

Ieri ne intrebam daca va mai fi un maine...iata ca exista!
Azi avem aceeasi intrebare....oare va ma fi un maine ?
Daca va mai exista o zi ,cu siguranta va fi o  zi binecuvantata daca iti incredintezi viata in Mana Lui.
Dumnezeu este deja acolo si te asteapta!

Hrana ta zilnica!

12 Ianuarie Geneza 6.13-22
Deşi Noe este numit om „drept", „fără pată" faţă de cei din vremea lui (v. 9), nu meritul lui, ci numai harul îl va cruţa (v. 8). Sosise momentul ca Dumnezeu să-i facă cunoscut intenţiile Sale şi să-i dea instrucţiunile Sale. Este uşor să te faci ascultat şi înţeles de cineva care merge pe aceeaşi cale cu tine. La aceste înştiinţări, Noe răspunde prin credinţă: „Prin
credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat, ... a pregătit o arcă pentru salvarea casei lui" (Evrei 11.7). El nu are nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu pentru a arăta că va veni judecata. Dar acesta îi este suficient. El construieşte corabia şi prin ea condamnă lumea. Fiecare lovitură de ciocan le reaminteşte contemporanilor săi că judecata se apropie. Şi în tot timpul construcţiei, răbdarea lui Dumnezeu aşteaptă (1 Petru 3.20). Dar oare câţi profită de aceasta? In afară de familia patriarhului, s-ar părea că nimeni! Avertismentele stăruitoare ale acestui „vestitor al dreptăţii" sunt întâmpinate cu indiferenţă şi cu batjocură. Şi astăzi sunt numeroşi batjocoritorii care nu cred nici în revenirea Domnului, nici în judecată (2 Petru 2.5; 3.3-6). Ei ignoră în mod voit ceea ce spune Biblia despre potop şi consideră această relatare drept o legendă.