Bună dimineata !

    

  Vă doresc o zi frumoasă...şi în timp ce vă savuraţi cafeaua  un verset ca şi meditaţie.

''Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.''

Psalmii 73:28

FITI  BINECUVÂNTAT !!!!! 

Evanghelizare cu Grupul Speranta

    Pentru toti  iubitorii Grupului SPERANTA,vor urma cateva  zile de Evanghelizare cu Grupul Speranta.

Informatie preluata de pe  http://crestintotal.ro/

   In intervalul 5 – 16 februarie, Misiunea Speranta va desfasura o serie de programe de evanghelizare in zece localitati din Romania. Grupul de interpreti va fi format din Ionut Craciun, Andrei Tibrea, Corina Petre, Ioan Timofte, Daniel Craciun, Diana Nicolae si Muresan Dorina. Mesajul biblic va fi prezentat de evanghelistul Natanael Costea.

ZIUA	DATA	LOCALITATEA	ORA	LOCATIA
SAMBATA	05.02.2011	JEBEL (TM)	18:00	Biserica Penticostala Jebel
DUMINICA	06.02.2011	BECLEAN	09:00	Biserica Penticostala Betleem
DUMINICA	06.02.2011	CLUJ NAPOCA	18:00	Biserica Penticostala Speranta
LUNI	07.02.2011	ZALAU	18:00	Biserica Penticostala Noua Speranta
MARTI	08.02.2011	DEVA	19:00	Biserica Penticostala Betania
MIERCURI	09.02.2011	HUNEDOARA	18:00	Biserica Penticostala Golgota
JOI	10.02.2011	HUNEDOARA	18:00	Biserica Penticostala Golgota
VINERI	11.02.2011	CLUJ NAPOCA	18:00	Biserica Penticostala Betania
SAMBATA	12.02.2011	REGHIN	18:00	Casa de Cultura
DUMINICA	13.02.2011	TIMISOARA	18:00	Biserica Penticostala Elim
LUNI	14.02.2011	TIMISOARA	18:00	Biserica Penticostala Filadelfia
MARTI	15.02.2011	TARNOVA (AR)	18:00	Biserica Penticostala
MIERCURI	16.02.2011	SATU MARE	18:00	Biserica Penticostala Betel

Tragedie în Biserică (prima parte)

      Puteţi scrie pe o hârtie acest lucru ca fiind un adevăr general valabil:

 Nu contează ce face un om, nu contează cât de prosper pare să fie într-un anumit domeniu, dacă Duhul Sfânt nu este Vitalizatorul suprem al activităţii lui, atunci totul se va prăbuşi când va muri. Probabil că cel mai trist lucru în această privinţă este faptul că acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele şi abilităţile sale, însă, în acea zi măreaţă când Domnul nostru va judeca lucrarea fiecărui om în parte, el va afla adevărul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizată prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decât lemn, fân şi trestie.Cei care mă cunosc, probabil nu mă consideră un om prea vesel. Dar, slavă lui Dumnezeu, cunosc ceva despre adevărata bucurie a Domnului şi cred că ar trebui ca noi să fim un popor vesel.

  Cred cu adevărat că lumea tristă este atrasă de strălucirea spirituală – de adevărata strălucire. Unele biserici îi antrenează pe uşieri să zâmbească arâtându-şi cât mai mulţi dinţi posibil. Însă eu pot să simt acest fel de manifestare, iar atunci când sunt salutat de cineva care zâmbeşte pentru că a fost dresat să zâmbească, ştiu că dau mâna cu înotătoarea unei foci dresate. Când căldura şi bucuria Duhului Sfânt sunt prezente într-o adunare şi când oamenii sunt involuntar bucuroşi, rezultatul este că au o influenţă minunată asupra altora. Am spus lucrul acesta de o sută de ori: motivul pentru care suntem nevoiţi să căutăm atâtea lucruri care să ne înveselească este faptul că înlăuntrul nostru noi nu suntem bucuroşi cu adevărat şi nu suntem fericiţi într-un mod care să ne satisfacă. Recunosc faptul că trăim într-o lume tristă şi că problemele internaţionale, ameninţările nucleare, cutremurele şi revoltele îi fac pe oameni să dea din cap cu disperare şi să spună: „Ce rost are?”. Dar noi suntem creştini, iar creştinii au tot dreptul să fie cei mai fericiţi oameni din lume. Nu avem nevoie să privim spre alte surse. Noi privim în Cuvântul lui Dumnezeu şi descoperim cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeul credincios de deasupra şi cum putem lua tot ceea ce avem nevoie din resursele Lui.
    Acestea sunt lucrurile care contează: manifestarea darurilor Duhului lui Dumnezeu prin energia Duhului. Acestea trebuie să fie importante în adunările noastre. Consecinţa acestora este că Duhul Sfânt Îl face pe Isus Cristos bucuria şi încântarea noastră supremă
   Nu-I recunoaşteţi Duhului locul în Trupul spiritual, şi Biserica va înceta să mai funcţioneze aşa cum a intenţionat Dumnezeu.
   În acea zi, vom fi complet demascaţi, iar lucrurile pe care le-am făcut în puterea noastră şi pentru slava noastră vor fi nimicite cu repeziciune asemeni fânului şi trestiei care nu au nici o valoare şi vor fi despărţite pe vecie de faptele şi lucrările Duhului, descrise ca fiind comori veşnice în ochii lui Dumnezeu – aur, argint şi pietre scumpe pe care focul nu le poate vătăma. În acea zi, tot ce are legătură cu faptele firii va pieri, va trece şi doar ceea ce a fost făcut de Duhul lui Dumnezeu va rămâne.
   
(...va continua partea a doua)                                    Autor: A.W.Tozer

Sondaj

      Vă multumesc tuturor celor care a-ţi participat la sondaj.Părerile au fost destul de împărţite,în legătură cu întrebarea :

"Credeţi că 2011 va fi un an mai greu?".

    Unii am fost mai optimişti..unii mai pesimişti...Tot ceea ce contează  este: indiferent de greutăţile care se vor abate asupra noastra încrederea noastră să fie bazată pe Cuvântul Său şi să nu încetăm a ne încrede în promisiunile Sale...

"EU NU TE VOI LĂSA CU NICI UN CHIP !!!!

Buna dimineata !

Si astazi iti doresc o zi frumoasa alaturi de Domnul  si nu uita:

" NU CERE sa-ti fie usurata povara vietii… ci curaj sa o poti purta;

NU CERE implinire in intreaga ta viata… ci rabdare pentru a accepta frustarile;

NU CERE perfectiune in tot ceea ce faci…ci intelepciune pentru a nu repeta greselile………si in sfarsit

 NU CERE mai mult,inainte de a spune… MULTUMESC"

Închinarea giuvaerul pierdut

     Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina.
    Nu cultivăm arta închinării. Este singura nestemată strălucitoare care s-a pierdut în biserica modernă, iar eu cred că trebuie să o căutăm până o vom găsi.
Acum, noi am fost făcuţi pentru a ne închina, dar Scripturile ne mai spun şi altceva. Ne spun că omul a căzut şi nu şi-a păstrat starea iniţială; că a pierdut slava originală a lui Dumnezeu şi a dat greş în împlinirea scopului creaţiei, astfel că acum, el nu se închină în felul în care Dumnezeu a intenţionat ca el să se închine. Toate celelalte îşi îndeplinesc menirea; florile încă sunt parfumate şi crinii sunt încă frumoşi; albinele caută încă nectar printre flori, păsările tot cântă în corul lor de mii de voci într-o zi de vară, iar soarele şi luna şi stelele se mişcă pe orbitele lor, înfăptuind voia lui Dumnezeu.
Şi din ceea ce aflăm din Scripturi, credem că serafimii şi heruvimii, puterile şi stăpânirile încă îşi îndeplinesc menirea – aceea de a se închina Dumnezeului care le-a creat şi care a suflat în ele suflare de viaţă.
 Numai omul stă îmbufnat în peştera lui.
 Numai omul, cu toată inteligenţa lui sclipitoare, cu tot echipamentul lui uimitor, de nedescris şi minunat, încă stă îmbufnat în peştera lui. El este fie tăcut, fie, dacă deschide gura vreun pic, se laudă, ameninţă şi blestemă; sau râde nervos, irascibil, sau umorul lui devine o mare afacere, sau cântă fără bucurie.
    Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu.

    Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.
                                                            
                                                                    Autor: A.W.TOZER

        (urmeaza-Tragedia in biserica)

Ce s-a întâmplat cu închinarea?

 Am sa încerc această săptămână, să postez câteva  fragmente  importante,care se referă la modul de închinare al creștinului.Sunt pasaje  scrise de A.W. TOZER în cărtile pe care le-a publicat ...dar cine a fost A. W. Tozer???

Vezi detalii biografice A.W.Tozer....aici:

http://www.viatavesnica.ro/vezi-biografie/informatii/42/awtozer

    Înainte de moartea sa în 1963, dr.A.W.Tozer şi-a exprimat opinia cum că "închinarea plăcută înaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseşte coroanei în creştinismul evanghelic". El a dorit să scrie încă o carte referitoare la atitudinile în închinarea creştină. În 1962, a predicat de la amvonul lui din biserica Avenue Road din Toronto o serie de mesaje: "Închinarea – scopul final al omului". În unul din aceste mesaje, el a spus congregaţiei: "Venirea Domnului se apropie.
     Încerc să predic de fiecare dată cu acest gând în minte. Tot ceea ce scriu, scriu având această posibilitate în minte. Doresc să mai scriu încă o carte pe tema închinării înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu voi reuşi să o scriu, nu va fi nici o problemă. Aş prefera ca Domnul Isus să vină decât ca eu să scriu cartea.
   Am citit despre John Wesley că a fost întrebat odată cum ar reacţiona dacă Cristos ar veni chiar în noaptea aceea. Răspunsul lui imediat a fost: 'Nu cred că-mi voi schimba nici unul din planurile mele'". Frate şi soră, noi suntem aduşi la Dumnezeu, la credinţă şi la mântuire ca să ne închinăm şi să-L adorăm pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca să fim transformaţi automat în creştini, în creştini mici şi plictisitori, făcuţi după acelaşi calapod. 
   Pot să spun cu toată certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvântul lui Dumnezeu, că orice bărbat sau femeie de pe acest pământ care este plictisit şi dezinteresat de închinare nu este pregătit pentru cer.
Sunt de părere că nu trebuie să ne concentrăm asupra lucrării pentru Dumnezeu până când nu am învăţat semnificaţia şi plăcerea de a ne închina Lui. Un închinător poate lucra în aşa fel încât lucrarea lui să aibă valoare veşnică. Dar un lucrător care nu ştie să se închine nu face altceva decât să îngrămădească lemn, fân şi trestie pentru momentul când Dumnezeu va arde lumea.
Avem biserici mari, sanctuare frumoase şi ne unim cu toţii în refrenul: „Nu avem nevoie de nimic”. Dar toate indiciile spun că suntem într-o mare nevoie de închinători.
Deoarece nu suntem închinători adevăraţi petrecem o grămadă de timp în biserici doar învârtindu-ne roţile, consumând benzină, făcând zgomot, dar nu ajungem nicăieri.
Eu, unul, prefer să mă închin lui Dumnezeu decât să fac orice alt lucru pe care-l ştiu în lumea asta largă.
         (va urma...Inchinarea giuvaerul pierdut)

Tu ce ai alege..????

  Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna
teribila.Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:

1. O batrana bolnava pe moarte;
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata;
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.

 Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur
loc, doar pentru un pasager

Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.
 

   Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile
pentru angajare in serviciu.
  Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;
sau ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de
el. ,dar, e posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia
visurilor tale , sau barbatul ideal....
  Ce faci ???
   Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de
concurenti, pentru magnificul sau raspuns.
   El a raspuns simplu :

"As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu  femeia visurilor mele".

   Exact asa se cam intampla si in viata...!!!!

Intotdeauna esti in postura... ca nu stii ce sa alegi....parca ..ai vrea...sa impaci totul...deci atentie....

O PROBLEMA PUSA CORECT, ESTE PRACTIC REZOLVATA.