Închinarea giuvaerul pierdut

     Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina.
    Nu cultivăm arta închinării. Este singura nestemată strălucitoare care s-a pierdut în biserica modernă, iar eu cred că trebuie să o căutăm până o vom găsi.
Acum, noi am fost făcuţi pentru a ne închina, dar Scripturile ne mai spun şi altceva. Ne spun că omul a căzut şi nu şi-a păstrat starea iniţială; că a pierdut slava originală a lui Dumnezeu şi a dat greş în împlinirea scopului creaţiei, astfel că acum, el nu se închină în felul în care Dumnezeu a intenţionat ca el să se închine. Toate celelalte îşi îndeplinesc menirea; florile încă sunt parfumate şi crinii sunt încă frumoşi; albinele caută încă nectar printre flori, păsările tot cântă în corul lor de mii de voci într-o zi de vară, iar soarele şi luna şi stelele se mişcă pe orbitele lor, înfăptuind voia lui Dumnezeu.
Şi din ceea ce aflăm din Scripturi, credem că serafimii şi heruvimii, puterile şi stăpânirile încă îşi îndeplinesc menirea – aceea de a se închina Dumnezeului care le-a creat şi care a suflat în ele suflare de viaţă.
 Numai omul stă îmbufnat în peştera lui.
 Numai omul, cu toată inteligenţa lui sclipitoare, cu tot echipamentul lui uimitor, de nedescris şi minunat, încă stă îmbufnat în peştera lui. El este fie tăcut, fie, dacă deschide gura vreun pic, se laudă, ameninţă şi blestemă; sau râde nervos, irascibil, sau umorul lui devine o mare afacere, sau cântă fără bucurie.
    Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu.

    Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.
                                                            
                                                                    Autor: A.W.TOZER

        (urmeaza-Tragedia in biserica)

Ce s-a întâmplat cu închinarea?

 Am sa încerc această săptămână, să postez câteva  fragmente  importante,care se referă la modul de închinare al creștinului.Sunt pasaje  scrise de A.W. TOZER în cărtile pe care le-a publicat ...dar cine a fost A. W. Tozer???

Vezi detalii biografice A.W.Tozer....aici:

http://www.viatavesnica.ro/vezi-biografie/informatii/42/awtozer

    Înainte de moartea sa în 1963, dr.A.W.Tozer şi-a exprimat opinia cum că "închinarea plăcută înaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseşte coroanei în creştinismul evanghelic". El a dorit să scrie încă o carte referitoare la atitudinile în închinarea creştină. În 1962, a predicat de la amvonul lui din biserica Avenue Road din Toronto o serie de mesaje: "Închinarea – scopul final al omului". În unul din aceste mesaje, el a spus congregaţiei: "Venirea Domnului se apropie.
     Încerc să predic de fiecare dată cu acest gând în minte. Tot ceea ce scriu, scriu având această posibilitate în minte. Doresc să mai scriu încă o carte pe tema închinării înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu voi reuşi să o scriu, nu va fi nici o problemă. Aş prefera ca Domnul Isus să vină decât ca eu să scriu cartea.
   Am citit despre John Wesley că a fost întrebat odată cum ar reacţiona dacă Cristos ar veni chiar în noaptea aceea. Răspunsul lui imediat a fost: 'Nu cred că-mi voi schimba nici unul din planurile mele'". Frate şi soră, noi suntem aduşi la Dumnezeu, la credinţă şi la mântuire ca să ne închinăm şi să-L adorăm pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca să fim transformaţi automat în creştini, în creştini mici şi plictisitori, făcuţi după acelaşi calapod. 
   Pot să spun cu toată certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvântul lui Dumnezeu, că orice bărbat sau femeie de pe acest pământ care este plictisit şi dezinteresat de închinare nu este pregătit pentru cer.
Sunt de părere că nu trebuie să ne concentrăm asupra lucrării pentru Dumnezeu până când nu am învăţat semnificaţia şi plăcerea de a ne închina Lui. Un închinător poate lucra în aşa fel încât lucrarea lui să aibă valoare veşnică. Dar un lucrător care nu ştie să se închine nu face altceva decât să îngrămădească lemn, fân şi trestie pentru momentul când Dumnezeu va arde lumea.
Avem biserici mari, sanctuare frumoase şi ne unim cu toţii în refrenul: „Nu avem nevoie de nimic”. Dar toate indiciile spun că suntem într-o mare nevoie de închinători.
Deoarece nu suntem închinători adevăraţi petrecem o grămadă de timp în biserici doar învârtindu-ne roţile, consumând benzină, făcând zgomot, dar nu ajungem nicăieri.
Eu, unul, prefer să mă închin lui Dumnezeu decât să fac orice alt lucru pe care-l ştiu în lumea asta largă.
         (va urma...Inchinarea giuvaerul pierdut)

Tu ce ai alege..????

  Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna
teribila.Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:

1. O batrana bolnava pe moarte;
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata;
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.

 Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur
loc, doar pentru un pasager

Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.
 

   Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile
pentru angajare in serviciu.
  Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;
sau ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de
el. ,dar, e posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia
visurilor tale , sau barbatul ideal....
  Ce faci ???
   Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de
concurenti, pentru magnificul sau raspuns.
   El a raspuns simplu :

"As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu  femeia visurilor mele".

   Exact asa se cam intampla si in viata...!!!!

Intotdeauna esti in postura... ca nu stii ce sa alegi....parca ..ai vrea...sa impaci totul...deci atentie....

O PROBLEMA PUSA CORECT, ESTE PRACTIC REZOLVATA.

Vrei sa fii fericit....????

    Viata este  cadoul  cel mai de pret pentru noi!

   Este darul lui  Dumnezeu pentru noi,iar modul cum alegem sa o traim,este darul nostru pentru Dumnezeu.

   Este darul fara de pret,iar noi  trebuie sa-l onoram cu ce avem mai sublim de daruit. Niciodata nu trebuie sa aratam mai mult decat suntem  in realitate, pentru ca va veni o zi, cand va trebui sa platim diferenta.

   In viata TU alegi daca vrei sa fii fericit sau nu!

   Dar sa  nu uitam ...ca pentru a fi fericiti trebuie sa invatam  sa iubim cu adevarat, fara a cere nimic in schimul acestei iubiri. 

   Fiecare are modul lui  de a intelege fericirea .

Unii isi gasec fericirea in faima,altii in bani...altii in cariera...altii considera ca daca ai multi prieteni esti cel mai fericit. Alte persoane sunt fericite avand bogatii,si pentru a agonisi aceasta avere....si-au pierdut cei mai frumosi ani din  viata...si au uitat sa fie fericiti.

   Deci uitandu-ne atenti nu exista o reteta anume pentru FERICIRE 

 "Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci".

         De fapt...... fericirea este modul prin care iti alegi cum vrei sa iti traiesti viata!

 Sa aveti un sfarsit de saptamana minunat....si nu uita....INVATA SA FII FERICIT    !

O zi frumoasă !

     Cere ajutor cerului şi Dumnezeu îţi va trimite oameni potriviţi. Nu este nevoie decât de a vorbi cu oamenii despre problemele tale. Vor fi  inspiraţi să te ajute, numai dacă Dumnezeu a găsit ceva plăcut în ei.

     O  mână de ajutor care vine de la un străin, este trimisă de Dumnezeu.

.

 O zi frumoasă si binecuvântată  alături de DOMNUL !

PILDA CU TABLOUL UNUI FIU DE OM BOGAT

  ...la fel cum fac eu....si altii au grija sa imi dea si mie hrana spirituala.Multumesc persoanei cea care mi-a daruit aceasta istorioara...de-aceea.... am hotarat sa o  impart cu voi.

 Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor.Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa. În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

   Tânarul i-a înmânat  pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

   Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

    Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

  La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

 Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...

Care-i moştenirea ta?

   Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

    - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjoară satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

    - Dar acela ? - l-a întrebat tăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu - a mai spus tăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

   Care este averea ta...dragul meu...????

Poate şi tu te lauzi cu realizările tale....dar nu uita...cea mai mare realizare a ta va  fi....DACĂ AI CA MOŞTENIRE CERUL !!!!!

Trei cărări

     Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.
 La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.  Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.
  A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice. Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line. După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare, s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.După 7 săptămani, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.După 7 luni sosi si cel de al treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Cei doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul lui a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.
Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi, că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni, ca pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea
mai bună către tine?
-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat îl întrebă pe al doilea.

-Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale, că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc pâna la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat îl întrebă pe ultimul.

-Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am Răbdare, că dacă privesc cu Înţelegere viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte, că Iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

"Viaţa îşi are farmecul ei...depinde numai cu ce ochii o priveşti"