Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 46
Cât de mulţi credincioşi aflaţi în necaz au făcut preţioasa experienţă din versetul 1! In ceasul încercării, şi mai ales în clipa ispitirii, tânărul creştin nu trebuie nicidecum să uite că are la dispoziţia sa acest adăpost, această putere, acest ajutor întotdeauna uşor de găsit. Astfel de resurse nu se găsesc nicidecum în el însuşi, nici în hotărârile înţelepte pe care el le-a luat, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.
În timp ce Core fusese înghiţit de viu într-o răsturnare de pământ acţionată de însuşi Dumnezeu, de felul celei sugerate în versetul 2, fiii săi au fost scăpaţi în acelaşi fel în care vor fi salvaţi şi credincioşii rămăşiţei iudaice. Ei vor fi în siguranţă, pentru că adăpostul lor va fi însuşi Iahve (Psalmul 91.9,10). Ce mare va fi contrastul între această rămăşiţă credincioasă şi ceilalţi oameni de pe pământ care vor traversa aceeaşi perioadă apocaliptică (comp. cu Luca 21.26 şi cu Apocalipsa 6.14-17)! În faţa acestor ape spumegânde şi care vuiesc, ape ale judecăţii (v. 3), Dumnezeu aminteşte că este un râu al harului răspândindu-se în pâraie generoase - sugerând multiplele sale manifestări - care „înveselesc cetatea lui Dumnezeu", precum şi pe cei care şi-au găsit acolo adăpostul (v. 4).
Finalul psalmului ne ajută să-i privim pe cei credincioşi cum urmăresc liniştiţi, din „turnul lor înalt, împlinirea celor din urmă judecăţi ale lui Dumnezeu.

Protectie deplina pentru cei ce se incred in Domnul!

Nu stiu cati dintre d-voastra v-ati propus sa invatati cele 365 de versete din acest an, eu insa ma rog Domnului sa ma ajute sa continui.

Versetul de ieri este atat de frumos cu toate ca cel mic l-a retinut foarte greu, desi are o memorie excelenta. M-am tot framantat cum sa-l determin sa-l retina, desi pare un verset atat de usor, insa m-am apucat mai intai sa-l descriu cu cuvintele mele.

Doamne, Tu esti o stanca unde ma ascund, o cetatuie unde ma adapostesc si un Izbavitor care ma scapi!

Sunt folosite in acest verset cateva cuvinte care se repeta si parca au acelasi inteles,"stanca, scut, tarie, cetatuie", insa daca le luam in parte pe fiecare, vedem semnificatia fiecaruia.

Prin aceste metafore  folosite in acest verset inteleg cat de mare si puternica este protectia lui Dumnezeu fata de cei care se incred in El.

Daca esti un mijlocul naturii si se dezlantuie furtuna, oare te-ai gandit cata siguranta iti ofera o stanca inalta pe are o intalnesti in calea ta?

 Daca tuna sau fulgera, adapostindu-ne sub un mic coltisor din ea  ne simtim mai protejati, mai in siguranta, oare cat siguranta avem la adapostul lui Dumnezeu care este stanca noastra cea puternica?

Doamne Tu esti stanca mea! In multe locuri din Scriptura intalnim aceste cuvinte si in mod special David spunea despre Dumnezeu ca este stanca Lui.

Dragii mei, indiferent cat de mare este furtuna, indiferent cate de mari sunt amenintarile care se abat asupra noastra zi de zi, El ne ofera siguranta si protectie.

Dumnezeu este cetatuia mea!

O casa sau o cetate are rolul de a oferi adapost, iar daca cetatea este si pazita atunci nimic si nimeni nu poate patrunde in acel adapost.

Daca un simplu paznic la usa ne da siguranta, oare cu cat mai mult ne este Dumnezeu protectie atunci cand incearca sa patrunda cel rau in interiorul inimii noastre?

 Dumnezeu este cetatuia mea, iar eu m-adapostesc in El.

Izbavitorul si scutul meu!

Orice atac asupra mea El, Hristos ma izbaveste!

Scutul care ma protejeaza de orice sageata a celui rau, imi ofera protectie. El, Dumnezeu intotdeauna face un zid de protectie intre mine si tot ce vine din exterior. Duhul Lui face un invelis de protectie in jurul meu si indiferent cat de multe sageti arunca cel rau, El imi este pavaza si scut!

Si chiar daca ingaduie sa fim atinsi El este taria noastra! Mana Lui puternica si tare ne va scapa din toate necazurile, insa pentru ca sa fim sub aceasta protectie trebuie sa fim adapostiti la umbra aripilor Sale.

Iata ce extraordinar verset am avut ieri: 

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

Iar prin versetul de astazi David confirma protectia lui Dumnezeu pentru toti cei care isi pun increderea in Domnul,
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

  

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 45
Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit" (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.
Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul", însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu". Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. 

Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta.

 Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L" (v. 11)!

Am nevoie de Tine!

Unde sunt oamenii rugăciunii?

Descurajare - incurajare!

Incurajare sau descurajare!

Doua cuvinte care cuprind doua stari. Doua stari sufletesti prin care am trecut deseori fiecare dintre noi. Fie ca uneori am fost in postura in care am incurajat pe altii, fie ca noi am fost aceia care am avut nevoie de a fi incurajati, cu alte cuvinte am fost descurajati. 

Care dintre noi am putea spune ca nu am trecut niciodata prin ambele stari sufletesti?

Le numesc sufletesti pentru ca sunt stari ale sufletului. Cand vorbesc despre descurajare, vorbesc despre o stare a interiorului nostru, cum de-altfel si starea de imbarbatare, de incurajare, de fapt curajul este o stare care vine tot din interiorul sufletului. 

Cand am inceput sa scriu aici pe blog, mi-amintesc ca eu am fost cea care am avut nevoie de incurajare, eu eram cea descurajata. De ce am inceput sa scriu? In acel moment nu stiu exact....

Dar pe masura ce scriam simteam ca ceea ce scriu s-ar putea sa incurajeze pe altii. De fapt era si este si acum, o dorinta a sufletului meu ca prin ceea ce fac sa incurajez, iar daca a fost incurajat macar un suflet in fiecare zi, eu sunt mai mult decat multumita.

Astazi tot mai multi si tot mai des se intampla sa trecem prin astfel de stari de descurajare. De fapt descurajarea este o stare de deprimare, demoralizare, o stare in care nu mai ai nici un curaj, o stare in care aproape ca ti-ai pierdut speranta. 

De-altfel ce  este mai tragic, decat sa traiesti fara nici o speranta...?

Cand ajungem in astfel de stare este bine sa cautam punctul de plecare. De unde a plecat aceasta stare? Ce ne-a determinat sa intram in aceasta stare, care la urma urmei nu este numai o stare neplacuta si daunatoare pentru sanatatea omului, dar este si un mare pacat.

Cred ca este un pacat foarte raspandit astazi. De fapt diavolul nici nu vine la inceput cu ceva greu, ci vine cu aceasta stare de descurajare care de-altfel duce la una din cele mai raspandite boli de pe glob, depresia ca sa folosesc acest termen care este de actualitate.

Depresia este a patra boala ca raspandire pe glob si pe zi ce trece face tot mai multe victime. 

De-aceea este nevoie ca noi cei care-L cunoastem pe Dumnezeu sa fim acei care aduc un cuvant de incurajare celor care trec prin aceasta stare.

Insa nu intotdeauna suntem alaturi de cei care trec prin aceste situatii, poate ca stam alaturi de ei si nici macar nu le cunoastem nevoia.

Daca ne uitam in Scriptura il vedem pe David intr-o situatie similara.

 In prima carte a lui Samuel il vedem pe David ca trece printr-o perioada de descurajare fugind de Saul. Istoria este lunga si puteti citi textul acesta (1 Samuel cap. 27,28,29,30), dar ce este de remarcat la David, gasim in cap.30 versetul 6/b,-"Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."

Primul lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand esti descurajat, ROAGA-TE!

Poate ca nu vei avea un prieten langa tine sa-ti spuna cuvinte incurajatoare, dar in schimb vei primi curaj cand vi tu inaintea Domnului si ii vei spune starea ta, cand ii vei spune tot ceea ce simti in sufletul tau. El va fi Acel care iti va da curajul care iti lipseste.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci cand esti descurajat- CITESTE!

Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, ori in asemenea momente este bine sa vezi ce are Dumnezeu sa-ti spuna. 

Este foarte important in aceste momente sa preiei tu controlul sentimentelor tale, al starii tale, nu astepta sa treaca totul de la sine, nu astepta sa vina un prieten in ajutor, poate ca nu va fi nimeni in acel moment langa tine, poate ca nici macar nu va stii prin ce treci, mai ales daca nu spui nimic despre starea ta, insa ceea ce poti face este sa cauti ajutorul la Cel mai bun prieten care este disponibil 24/24, care sta mereu la dispozitia ta, iar acesta este Isus Hristos.

Multi oamenii care trec prin aceste stari cauta ajutor  la psihologi, insa vindecarea deplina o face doar Isus.

In vers. 10 din psalmul 27 avem una dintre cele mai frumoase incurajari:

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Indiferent cat de dezamagit esti de cei sau de ceea ce este in jurul tau, nu uita:

Domnul te primeşte!

 

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 44.9-26
Începând cu versetul 9, tonul psalmului se schimbă. În loc să continue să privească la Dumnezeu, la lumina feţei Sale şi la puterea Numelui Său (v. 3 şi 5), cei credincioşi măsoară încercările care se abat asupra lor. Sufletul celui răscumpărat nu este întotdeauna într-o stare înaltă - ştim aceasta din experienţă. Cu toate acestea, credinţa celor credincioşi nu este descumpănită; ei ştiu să pună în seama lui Dumnezeu tot ceea ce întâmpină şi primesc loviturile ca venind din mâna Lui (lov 1.21). Au conştiinţa dreaptă şi nu numai că paşii nu li s-au „abătut din calea" ascultării, dar nici inima lor „nu s-a întors înapoi" (v. 18). Şi martor la aceasta este Dumnezeu, ( el care „cunoaşte tainele inimii"'.

 Să nu dăm niciodată uitării acest verset, 21!
Cum ar trebui înţeleasă expresia din versetul 22 - care ne sună atât de străină - „daţi morţii toată ziua"? Citarea ei în Romani 8.36 ne ajută să înţelegem motivul, anume că, prin intermediul încercărilor, ne este împrospătat sau rememorat sentimentul nimicniciei şi al totalei noastre incapacităţi. Acelaşi pasaj însă ne invită să urcăm triumfători şi celălalt versant: „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37).

Tata, am pacatuit...!

Aceasta cantare este interpretata intr-o adunare Oastea Domnului din Zalau.

 Tată, am păcătuit
Împotriva cerului și împotriva Ta
Mă întorc, ca un fiu blând
Și la picioarele-Ți cad, primește-mă cum sunt.

  Am rătăcit atât de mult, Părinte
În noaptea fără de hotar
Dar, iată, noaptea mă cuprinde
Și vin la Tine iar
Pentru că-Ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Port chipul Tău adânc în mine,
Și port numele Tău
Pentru că-ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Țin mâna Ta în mâna-mi slabă,
Mă odihnesc pe brațul Tău
Și-aud cum glasul Tău mă cheamă:
„Tu ești copilul Meu!”

Tată, cum pot să-Ţi mulțumesc?
La pieptul Tău cel cald că m-ai primit
Cu veșmânt curat m-ai îmbrăcat
Mi-ai șters obrazul plâns
Cu pâine m-ai hrănit.

Urmeaza exemplul lui Iona!

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.

Iona 1:4-5

Nu stiu daca este cineva care sa nu cunoasca  aceasta carte, carte care descrie cu amanuntul experienta lui Iona.  Dupa ce Iona refuza sa mearga la Ninive cetatea in care l-a trimis Dumnezeu sa duca un mesaj, el fuge la Tars si il gasim pe Iona pe o corabie  in mijlocul valurilor furioase care stau sa inghita corabia.

Speriati corabierii au inceput sa se roage, fiecare la dumnezeul lui. Numai ca niciunul nu pare sa auda. Dupa ce este trezit si luat la intrebari cine este si de unde vine, corabierii pun la sorti sa vada cine este vinovatul din cauza caruia s-a dezlantuit furia. Sortul cade pe  Iona, iar acesta este aruncat in mare. Acolo si el incepe  sa se roage la Dumnezeul lui.

Rugaciuni toti au facut, insa doar rugaciunile lui Iona capata raspuns.

De ce? 

CONTEAZA CUI TE ROGI! 

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui...(v.5/a)  

In mitologia greaca zeul marilor era Poseidon, iar al vanturilor era Eol. Nu stiu carui zeu s-au rugat acesti corabieri, insa indiferent carui zeu s-au rugat rugaciunile lor au ramas fara raspuns.

Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui. (Iona 2:1)

Din adancul mari Iona isi inalta glasul, insa el nu o face catre alti zei ci isi inalta glasul spre Singurul Dumnezeu capabil sa intervina. 

Insa interventia lui Dumnezeu s-a datorat nu doar faptului ca Iona I s-a adresat, ci si pentru ca rugaciunea lui a fost sincera.

CONTEAZA CUM TE ROGI!

In cap. 2 vedem sinceritatea lui Iona, (v. 2-6)

„În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!

 Iona putea sa se roage, dar daca nu venea inaintea lui Dumnezeu cu sinceritate nu stiu daca Dumnezeu ar fi intevenit. Poate ca da, poate ca nu...dar Iona s-a rugat sincer si a avut credinta ca Dumnezeu poate sa-l scape.

 

Poate ca te gasesti ca Iona in mijlocul unei furtuni, insa nu furtuna pe mare, ci furtuni de probleme in viata ta personala. Conform traditiilor in care ai crescut faci rugaciuni catre sfintii, despre care ai auzit ca au puterea sa te ajute. 

Daca vrei ca sa fi ajutat si sa primesti raspuns la problema ta, te sfatuiesc sa inalti rugaciuni catre Singurul care poate sa iti dea ajutorul, acesta este Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat.

 Doar El poate sa iti ofere ajutorul!

De-altfel, daca vrei ca sa primesti ajutorul, nu ezita sa-i marturisesti problema si nevoia de a interveni in rezolvarea problemei tale.

 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”(v.4)

Cata credinta...! Dar iarăşi voi vedea.....

Iona  credea ca numai Dumnezeu il poate scapa din pantecele pestelui si apoi va ajunge din nou in Templul Lui cel sfant.

Roaga-te, marturiseste-i, recunoaste-I puterea si autoritatea si-apoi crede ca doar El iti poate da ajutorul!

 

 

 

Hrana ta zilnica!

3 IANUARIE
Psalmul 44.1-8
In timp ce psalmii din cea dintâi carte erau aproape toţi ai lui David, cei de care ne ocupăm acum (Psalmii de la 42 la 49) au fost compuşi de fiii lui Core, acele obiecte ale harului care fuseseră cruţate de pedeapsa care-1 urmărise pe tatăl lor (vezi Numeri 26.11).
Iată de ce este atât de minunat să-i auzim pe aceşti oameni amintind de minunile împlinite de Dumnezeu „în zilele de demult" (v. 1). Ei sunt în măsură să aprecieze şi să celebreze îndurarea divină mai bine decât oricare altul. Nu, nu sabia copiilor lui Israel a fost aceea care i-a putut salva, dându-le în stăpânire ţara (pentru a înţelege aceasta este suficient să ne gândim la trecerea Mării Roşii şi la luarea Ierihonului). Evocarea marilor izbăviri din trecut este întotdeauna o preţioasă lecţie pentru credincioşi. Ca şi părinţii lor, nici ei nu se pot încrede în propriile arme, pentru a ieşi învingători (v. 6). „Prin Tine" şi ,prin Numele Tău", iată singurele resurse ale celui credincios (v. 5: Osea 1.7)!
O altă trăsătură care o face să fie diferită de cea dintâi carte a Psalmilor este folosirea aici a numelui comun pentru Dumnezeire, Elohim, în timp ce, până la Psalmul 41 inclusiv, Dumnezeu era redat cu numele Său propriu special, Iahve. Este trista dovadă că acum cei credincioşi nu mai sunt în legătură cu închinarea oficială, devenită apostată. Legământul garantat prin numele lui Iahve este rupt (Exod 6.3,6-8), însă credinciosul face din nou apel la Dumnezeul suprem.

Cascada Bigar iarna!

In Banat, mai precis in Caras Severin, la 21 km de localitatea Anina, se afla una dintre cele mai frumoase cascade din lume.Aceasta este cascada Bigar, locul pe unde trece  paralela 45.

Vara este un peisaj magnific, dar si acum cand temperaturile sunt cu mult sub zero grade cascada arata la fel de frumos.

Cateva imagini luate de un localnic din zona ne arata cum arata cascada Bigar, acum.

 

Daca aveti drum prin zona, nu ratati o plimbare pana la cascada, macar pentru o poza la album.

Foto: Mihai Petruica

Poti sa fi....Daca n-ai iubire....

Poti pamantu-n maini sa-l tii
Poti sa mori si poti sa-nvii
Poti domn mare ca sa fii
Si stapan pe fire
Poti sa scazi si poti sa cresti
Poti vorbi in limbi ceresti
Dar sa stii: nimic nu esti
Daca n-ai IUBIRE

Poti sa stii sa scapi de rele
Ori sa stii sa numeri stele
Si in lume toate cele
Sa le ai in stire
Dar esti clopot de arama
Un tun groaznic ce darama
Si-o manie ce sfarama
Daca n-ai IUBIRE

De-ai avea toata stiinta
De sub cer toata credinta
Ca sa schimbi la munti fiinta
Numai cu-o zambire
Nu esti facla, nici suspin
Nici durere, nici chin
Esti cel mai aspru spin
Daca n-ai IUBIRE

De ti-ai da averea toata
Pentru cei lipsiti din gloata
Corpu-ti fie-ntins pe roata
Ori adus jertfire
Nu esti nici macar pitic
Esti sub stele cel mai mic
Esti nimic,nimic,nimic
Daca n-ai IUBIRE

Motivele de rugaciune pentru ianuarie 2015

Frati adevarati

Ai hotarat pentru o vreme 

Sa fim loviti si incercati

  Sa stim si sa vedem mai bine 

 Care sunt frati adevarati.

Refren

Asa de rar gasesti un frate 

Un prieten sincer si loial

 Oricand sa-l ai, sa-l simti aproape

 Sa-ntinda mana la necaz

De cativa ani vorbit-a Domnul

 A spus vegheati, nu va lasati 

Caci diavolul urlat-a spusa,

 "De Dumnezeu am sa-i despart"

 S-a napustit asupra noastra

 Ne-a umilit si ne-a lovit

 Plangeau parintii si copii 

Strigau la Dumnezeul viu

 Si cand vazut-a el vicleanul

 Caci ne-a luat tot si ne-a distrus 

Din cer venit-ai cu salvarea

 Ne-ai ridicat din nou Isus 

Refren

 De-acum Isus te-avem ca frate 

Prieten sincer si loial 

Esti langa noi mereu aproape

 Iti multumim pentru-acest har.

Hrana ta zilnica!

2 IANUARIE
Psalmul 43
Acest psalm se leagă mult de cel dinaintea lui, după cum ne ajută să înţelegem şi finalul său, care conţine repetarea ultimului verset din Psalmul 42 (Psalmii 42 şi 43 au aceeaşi încheiere). Sufletul meu are adesea nevoie să fie îndemnat să nu se mâhnească, sa-şi pună speranţa în Dumnezeu şi să-L preamărească din nou şi pentru totdeauna. El este nu numai mântuirea mea, ci însuşi „Dumnezeul meu", Cel de care eu depind fără încetare, sursa „tăriei mele" (v. 2).
Lumina Sa şi adevărul Său mă vor conduce spre o închinare înţeleaptă, dacă eu Îi cer aceasta, aşa cum psalmistul ne oferă aici un exemplu personal (v. 3 şi 4).
Expresia subliniată ieri, ,Dumnezeul vieţii mele" (Psalmul 42.8), este completată acum, prin versetul 4, de una la fel de preţioasă: „Dumnezeu, bucuria veseliei mele".

 Iubiţi credincioşi, nu ne este Dumnezeu deplin suficient pentru a ne face fericiţi?

 Îl simţim noi CA pe Izvorul bucuriei noastre, aşa cum era El pentru Domnul Isus? 

 Dacă da, dacă un astfel de Dumnezeu este Cel pe care ÎI cunoaştem noi, ne va mai putea fi oare inima mâhnită sau agitată? „Să nu vi se tulbure inima", le-a spus Domnul ucenicilor Săi, „voi credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine" (loan 14.1). Şi în alt loc: „Aveţi credinţă în Dumnezeu" (Marcu 11.22). Credinţa! - iată măreţul zid protector în fata oricărei tristeţi sau tulburări pe care ni le poate provoca această lume. Ea este astăzi singura noastră resursă, aşa cum va fi, in timpul necazului, şi pentru rămăşiţa credincioasă.

Uita trecutul, bucura-te de prezent si priveste viitorul!

Iata-ne ajunsi la finalul primei zile din anul 2015. A zburat deja....doar ce am lasat in urma anului 2014.

Ca de fiecare data intram in noul an cu mari sperante si  multe dorinte, si de fiecare data la inceput de an ne facem  o lista cu propuneri pentru noul an.

Insa de cateva zile imi tot venea in minte, "ce duc cu mine in noul an?"

Duc doar lucrurile bune sau am luat si pe cale mai putin bune?

O intrebare care m-a framantat, dar fiind plecata cateva zile si renuntand la laptop, nu am ajuns sa scriu ceea ce ma framanta. Am imprumutat un computer strict doar pentru a va  scrie o urare si binecunoscuta "hrana zilnica". 

 Ce duc cu mine in noul an?

Fiecare am avut parte de multe experiente in anul care a trecut cu bune si  mai putin bune.Am avut parte de bucurii, de intristari, de impliniri, dar si dezamagiri. Putini pot afirma si imi place sa cred ca exista si aceasta categorie, care poate afirma: " la mine totul a mers ca pe roate". Daca va numarati printre aceea, dati slava Domnului, dar cred ca multi am trait si momente, mai putin placute. 

Momente poate dificile prin care am trecut uneori, insa datorita indurarii lui Dumnezeu am capatat puterea sa trecem peste aceste situatii si sa le lasam in urma.

Insa cred ca exista o multime de oameni care au trecut pragul acestui an carand in spinare trecutul lor.

Un trecut de care nu reusesc sa scape, un trecut in care exista unele lucruri cu care nu se pot mandri, un trecut in care exista neiertare, poate vechi resentimente de care nu reusesc sa se debraseze sau multe stari de acest gen care nu ii lasa sa se bucure de ceea ce le ofera prezentul.

M-am gandit la acesti oameni, acum la acest inceput de an.

 Ce fac cu aceste bagaje, le duc in noul an cu ei?

E un bagaj greoi cu care sa te pornesti la drum. Anul e lung si fara sa vrem acumulam  lucruri nefolositoare de care greu ne despartim uneori pentru ca firea noastra nu ne da voie sa facem acest lucru, insa...sa te pornesti la drum cu un gemantan de resentimente...e mult prea mult.

Daca vrei sa te bucuri de prezent, lasa trecutul in seama uitarii. Exista un mod prin care poti face acest lucru, preda-l Domnului. El te poate ajuta sa uiti acest trecut, te poate ajuta sa uiti viata ta murdara pe care ai dus-o, si-ti poate sterge toate pacatele.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

Poti avea linistea si pacea de care ai atata nevoie, pentru ca  Isus Hristos este Singurul care poate face acest lucru. Ti-a pregatit un prezent minunat, dar si un viitor si o nadejde.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11   

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra. Psalmii 37:5

Uita trecutul tau, bucura-te de prezent si lasa-L pe Dumnezeusa-ti arate ce viitor frumos ti-a pregatit!

OCHII TAI !

1. Ochii Tăi sunt, Isuse, adânci splendori,
Iar privirea-Ţi spre mine ca mii de sori.
Oglindească-se-n mine-aşa
Ca un soare, lumina-Ţi grea,
Să se vadă în mine splendoarea Ta.

2. Fără seamăn în veci, frumuseţea Ta
Să se vadă răsfrântă-n făptura mea.
Drag Iisus, Te aştept să vii,
Tot - în mine - pe veci, să-nvii,
Frumuseţea din mine doar Tu să-mi fii.

3. Să trăiască în mine-al Tău Nume Sfânt,
Proslăvire să-Ţi vină din tot ce cânt.
Suflete-al meu, cântarea mea
Numai Domnului drag aş vrea
Nesfârşită mărire, în veci, să-I dea.

4. Fie-mi Sfântul Tău Duh mângâierea mea,
Eu să-I dau ca sălaş toată inima.
Binecuvântări de sus
Mi-nsoţească-ntreg rodu-adus,
Cina Ta şi cu mine s-o-mparţi, Isus.

Hrana ta zilnica!

1 IANUARIE

Psalmul 42

Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, persecutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2,4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. In acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).

Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv suspinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1?

 Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul Şi să-L putem cunoaşte personal pe Domnul sub acest Nume scump: „Dumnezeul vieţii mele" (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos" (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.

„Unde este Dumnezeul tău?" întreabă cu ironie necredincioşii (v. 3 şi 10; comp. cu Matei 27.43). Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noapte, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v. 8).

Un an binecuvantat!

Acum cand mai sunt cateva ore care ma despart de vechiul an cu tot ceea ce a fost, cu bune, cu rele cu binecuvantari si cu incercari, nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu ca prin toate am beneficiat de ajutorul Lui si am trecut biruitoare.

Cred ca la fel si dumneavoastra  aveti aceleasi cuvinte de multumire la adresa lui Dumnezeu

Daca astazi suntem in viata si ne putem bucura impreuna cu cei dragi este doar faptul ca am avut parte de inca un an de indurare din partea Domnului.

Totodata as vrea ca in acest final de an sa multumesc tuturor celor care au poposit pe acest blog, cititorilor din cele 81 de tari, diferite orase si diferite zone.

Va multumesc si fie ca Domnul sa va binecuvinteze cu sanatate, sa va daruiasca pace, in suflet si in familiile dumneavoastra.

Va doresc un an binecuvantat!

LA MULTI ANI!

Al patrulea an de studiu!

In urma cu trei ani cand am inceput sa postez un studiu al Scripturii pe o perioada de cinci ani, studiu pe care l-am intitulat "HRANA TA ZILNICA",  mi s-a parut o perioada destul de mare. 

Iata ca trei ani s-au dus si mergem in al patrulea an de studiu.

Sa nu uitam ca toata Scriptura este insuflata de Duhul Sfant si este folositoare pentru invatatura, pentru mustrare, pentru indreptare, pentru instruire in dreptate, ca omul lui Dumnezeu sa fie implinit si deplin pregatit pentru orice lucrare buna.

Parcurgerea Bibliei  a fost impartita pe cinci ani:

In primul an : de la Geneza la losua.

In al doilea an : de la Judecători la Estera.

In al treilea an : Iov; Psalmii 1-41; Proverbe l-15; Isaia; Matei;

Ieremia; Plângerile lui Ieremia; Marcu.

In al patrulea an : Psalmii 42-89; Ezechiel; iar apoi de la Luca la 2 Corinteni.

In al cincilea an : Psalmii 90-150; Proverbe 16-31; Cântarea Cântărilor;

  de la Daniel la Maleahi; apoi de la Galateni la Apocalipsa.

Cu ajutorul Domnului vom incepe al patrulea an de studiu si Dumnezeu sa ne dea izbanda!

Inca un an !

Inca un an ce taina mare

Cu bucurii si cu tristeti s-au dus cu el,

Ce va fi, poti stii tu oare? 

Stii ca-n Isus suntem paziti de stam in El!

 Refren:

Cine poate stii ce-aduce anul 

Cati in el vom mai putea pasii, 

Va fi oare el o intalnire 

Sau pe multi va desparti

 N-avem cum sa stim ce-aduce anul 

Dar stim ca Isus e cu noi 

Invatam smeriti sa primim harul

 In belsug sau in nevoi

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
Marcu 16.9-20
Un cuvânt al lui Petru de la începutul cărţii Fapte rezumă întreaga evanghelie după Marcu. Apostolul evocă „tot timpul în care Isus intra şi ieşea în mijlocul nostru (două verbe caracterizând slujba), începând de la botezul lui Ioan până în ziua când a fost înălţat la cer (Fapte 1.21,22). 

Primul tablou al Evangheliei: la Iordan, cerul se deschide deasupra lui Isus; ultimul tablou: acelaşi cer se deschide pentru a-L primi; între aceste două momente, viaţa Lui de slujire şi de dăruire. 

Aprobat de Dumnezeu, El ocupă de atunci, „la dreapta măririi" (Evrei 1.3), locul odihnei şi al gloriei care îi revin, lucrarea Lui fiind încheiată. Acum este rândul ucenicilor să şi-o împlinească, urmând instrucţiunile din v. 15-18 ... precum şi marele exemplu pe care l-au avut în faţa lor. 

Dar nu sunt lăsaţi să se descurce prin propriile lor resurse, ci Domnul, „înălţat", este văzut ca Cel care dirijează lucrarea alor Săi. Slujba este un privilegiu etern pe care şi-1 rezervă dragostea. Slujitor dintotdeauna (Deuteronom 15.17; Luca 12.37), El va coopera cu ucenicii Săi şi îi va însoţi cu puterea Sa (v. 20; Fapte 14.3; Evrei 2.4).

 Şi noi, creştinii, chemaţi la rândul nostru să călcăm pe urmele Sale şi să fim martori ai aceleiaşi Evanghelii, putem de asemenea conta pe El, dacă avem pe inimă să-I aşteptăm slujindu-L.

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
Marcu 15.42-47; 16.1-8
Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care II onorează pe Fiul Său. în primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui.

 Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu-se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care ,Îl urmau şi-I slujeau" înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul.

 Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: 

Isus a înviat!

 Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.

Un mesaj special pentru femei!

Mi-am facut un obicei, oridecate ori am ceva treaba prin casa, treaba care ma tine intr-un loc fix fara sa ma plimb din camera in camera, imi pun cate un mesaj si ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa am facut si acum si ma bucur ca am putut sa ascult acest mesaj in acest moment  in care ne gasim, la cumpana dintre ani si venim cu hotarari noi inaintea lui Dumnezeu. 

Este un mesaj special pentru femei, dar mai ales pentru femeile care doresc sa fie placute inaintea lui Dumnezeu, de-aceea 46 de minute merita sa le puneti deoparte pentru a fi ascultat.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe noi femeile cu intelepciune!

Trebuie sa devin copil!

Aseara  am fost uimita sa vada ce mare sinceritate are un copil de 10 ani.

Dupa ce deja se facuse rugaciunea pentru cauzele care au fost trimise la altar ca biserica sa se roage, la numai putin timp a sosit un bilet la pastor, caruia i s-a dat citire. Era scris de un copilas de 10 ani care cerea ajutorul si dorea ca biserica sa se roage pentru problema lui. Marturisea ca este extrem de energic, nu-si asculta parinti, minte, a inceput sa fure, injura si toate aceste lucruri ii aduc numai cearta din partea parintilor. Copilul a scris cu sinceritate si cerea ca biserica sa se roage, pentru ca dorea ca Domnul sa-l ajute sa se schimbe.

O sinceritate extraordinara aleasa intr-un moment deosebit!

Cati dintre noi, acum la cumpana dintre ani, ne-am facut o analiza si am trecut pe  lista, lucrurile care nu sunt bune din viata noastra, lista pe care sa o aducem inaintea Domnului, cerandu-i ajutorul?

Personal, privind in urma,  vad o multime de lucruri unde vad ca am nevoie de o schimbare si imi doresc ca Domnul sa ma ajute sa ma corectez. Vad in unele zone ale vietii mele esecuri, poate neimpliniri din cauza necredintei mele sau putinei mele credinte, mi-amintesc de unele decizii pripite pe care le-am luat in anumite momente, dar pe care nu as vrea sa le mai repet, imi aduc aminte de vorbele spuse la manie, imi amintesc de putina mea rabdare in incercari, imi amintesc de momentele de nemultumire si de cartire pe care le-am avut, imi amintesc de o multime de momente prielnice in care as fi putut sa fac o fapta buna, dar...n-am facut, cu alte cuvinte vad nevoia urgenta a interventiei Divine in  viata mea.

As fi ipocrita si nesincera in fata lui Dumnezeu sa spun ca in tot acest an care s-a scurs, am fost intotdeauna perfecta sau am luat cele mai intelepte decizii. Nicidecum!
Poate ca si tu dragul meu, ai macar un domeniu al vietii unde nu ai fost asa cum iti cere Scriptura.
De-aceea este nevoie ca fiecare dintre noi in  putinele ore care ne-au mai ramas din acest an, sa meditam fiecare la viata noastra, si sa cautam sa venim inaintea Domnului cu sinceritate.
Este un moment deosebit in care trebuie sa ne deschidem inima noastra si ma rog ca Domnul sa se atinga de toti cei care vin inaintea LUI cu sinceritate.
Ne sta in fata un nou an, cel vechi devine istorie pentru noi si odata cu el se inchid portile lui inclusiv si faptele noastre devin istorie, iar pentru a intra pe acel taram si a da timpul inapoi nu putem, in schimb ceea ce putem azi este sa cerem ajutorul pentru anul care ne sta in fata.
Cateodata trebuie sa devenim copii, iar caracteristica de baza a copiilor este-SINCERITATEA.

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Marcu 15.22-41
Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege", cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie", Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).
Această pagină a Scripturii - asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare - constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. 

Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi" (cap. 10.45).

Eu n-am sa te las...

Daca astazi treci cumva printr-o situatie grea si nu gasesti rezolvare sau nu vezi o cale de iesire la problemele tale, sa stii ca Domnul nu te-a uitat. 

Versurile acestea as dori sa te incurajeze si sa iti dea speranta. Sa crezi ca promisiunile Lui sunt adevarate si vesnice, "Eu n-am sa te las", asa ne-a promis.

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.


Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.  

Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi vălul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtuna privind liniştit.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.  

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi
Şi chinul va fi mai uşor. 

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajută,
Iar tu-n gând Mă vei proslăvi.

Staul si palat!

Vin cu o completare la "Hrana ta zilnica" din data de 27 decembrie, si as vrea sa postez cateva randuri  ale unui cititor care mi-a lasat un mesaj legat de acest subiect, textul fiind din Marcu 14:55-72, rugandu-ma sa-l postez, lucru pe care il fac acum.Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc pentru aceste ganduri impartasite cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa cautam staul si pe Cel intrupat in staul.

 

-------------------------------------------------

Ce diferenta colosala intre palat si staul. Dar ce asemanare este intre casa marelui preot si palatul lui Irod. Cei doi, Irod si Caiafa parca ar fi frati. Sa vedem cateva aspecte ce caracterizeaza ocupantii locului de frunte (palatul) dar si ocupantii locului de jos, simplu si smerit (staulul).
La palat era imparat Irod. Un imparat peste o natiune. In staul era pruncul ISUS HRISTOS, DOMNUL, Imparatul imparatilor.
La palat era elita politica. Oameni cu nume, cu putere, influenti, corupti, mandri, unde pacatul era baut ca apa. In staul nu era politica. In staul era credinta. Erau oameni simpli dar neprihaniti, care aveau un singur scop: de a asculta si de a pazi (a trai), dupa scripturi (cuvantul lui Dumnezeu).
La palat era tulburare si invidie. In staul era pace si bucurie. La palat politica se impaca bine cu religia. Colaboreaza impreuna. Toata lauda si inchinarea era adusa imparatului Irod. In staul partasia cu Domnul o au oamenii simpli si curati la suflet. Acestia aduc o inchinare placuta lui Isus Hristos, de unde pleaca plini de bucurie laudand pe Dumnezeu.
La palat sunt planuri ascunse, marsave, criminale. Acolo unde e fatarnicie nu gresim daca spunem caci sunt tot felul de lucruri rele, fiindca nu poate sa izvorasca din aceasta lucruri bune. In staul era Dumnezeu. Era lucrarea lui Dumnezeu. Era neprihanirea lui Dumnezeu. Era modelul lui Dumnezeu. Raul nu exista. Daca exista inseamna ca nu e staul.
Atunci si acum, poporul era legat de ceea ce era la palat si nu in staul. Putini au fost cei care s-au bucurat de Nasterea Domnului Isus pe cand toata cetatea Ierusalimului s-a tulburat, la aflarea vestii ca s-a nascut un Imparat ce nu facea parte din palat.
La palat ca de altfel in casa marelui preot Caiafa se facea judecata. Cata nedreptate in judecati nu era? 

In staul pastorii au gasit liniste si pace si intocmai cum li s-a zis despre prunc, de catre inger. La palat putea sa se nasca un print care sa devina imparat, in staul s-a nascut un Imparat, nu un print.
Intrebarea se pune: te caracterizeaza palatul sau staulul?
Este o diferenta uimitoare dintre cele doua: staul si palat.
La fel si astazi, sunt crestini care imbina politica cu religia. Se lucreaza la ecumenism. Fac marsuri impreuna pentru Isus. Pun la cale strategii. Sunt membri in biserica dar si in partid. Colaboreaza impreuna, au proiecte impreuna, aliante impreuna, insa aceste compromisuri impreuna duc la un rezultat spiritual negativ, pe care biblia il cuprinde intr-un articol intitulat: prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. Politica face parte din lume, iar Mantuitorul in fata unui mare politician al vremii de atunci, pe nume Pilat a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

 Nu este clar pentru cine citeste?

 Ce cauti tu om al lui Dumnezeu in politica? Poti face parte din doua imparatii? Te inseli crezand ca mergi pe doua cai si ajungi in cer. Poti sa fii tu cine ai fi! Imparatia lui Isus nu este din lumea aceasta. Nu este de aici, a zis Domnul. Ori cetateni cu sfintii care au plecat acasa la Domnul ori politicieni cu contemporanii? Daca in vechime Dumnezeu a avut oameni ai sai in politicile vremii acestia au fost oameni deosebiti. Crezi ca esti tu unul dintre ei ca Daniel si prietenii lui?
Daca totusi Dumnezeu alege pe cineva sa intre in politica se va auzi si se va vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el, asa incat va uimi intreaga clasa politica si omul respectiv este dezinteresat de facilitatile materiale. Oricum, aceasta slujba este rara de tot, ca pe vremea lui Neemia, sau Estera. Poate unul, doi, la o tara intreaga. Ori la noi in Romania sunt sa zicem minim doi intr-un oras. Numai mandria de ei si castigul profesional si material ii caracterizeaza. Traim vremea cand multi se alipesc de duhurile inselatoare (de la palat). Politica nu are cum sta pe cale ingusta fiindca e stapanita de alt domn, al veacului acestuia. In privinta aceasta imi aduc aminte de cateva versuri:
............................................................
Doar calea ingusta este adevarata
ce duce la mantuire garantat.
Isus Hristos ii este singur POARTA,
ea 'ncepe de la staul nu palat.

Ea 'ncepe de la ieslea umilintei;
e primul semn al nasterii cu-adevarat.
De aici incep urmele credintei.
Aici, intreaba-te, tu ai intrat?
......................................................
Ce-i drept, magi au intrat la palat din greseala, dar au iesit indata de acolo gasindu-l pe Isus in casa si s-au inchinat lui. In schimb preotii cei mai de seama si carturarii chemati de Irod la palat dupa discutia avuta cu Irod nu au cautat nici staulul nici casa unde putea fi gasit Isus.
Dezinteres total fata de mantuire. Si istoria se repeta si in zilele noastre.

Daca ai primi un mesaj ca si Ezechia, care ar fi cel mai urgent lucru pe care ai cauta sa-l rezolvi?

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:

 „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”

Isaia 38:1 

Cum am reactiona daca am primi un asemenea mesaj din partea Domnului?

Nu intreb daca avem domenii in viata noastra in care nu avem randuiala, pentru ca ar fi inutil ci care ar fi domeniile din viata noastra in care nu avem ordine si randuiala totala si care ar fi primul lucru pe care am incerca sa-l rezolvam?

Doua intrebari la care ar trebui sa  raspundem, dar nu numai sa raspundem, ci sa le si rezolvam. 

Poate ne punem intrebarea, de ce?

Acest mesaj era pentru Ezechia si nu pentru mine! Insa cati suntem siguri ca nu poate fi rostit si in dreptul nostru?

Cati dintre noi avem garantia ca intram in anul 2015? 

Cati dintre prietenii nostri, rude sau cunostinte nu s-au stins din viata in anul 2014?

Oare s-au gandit ei...ca nu vor intra in anul 2015?

Citisem adineauri despre un tanar parlamentar de la noi din tara care s-a stins in urma cu cateva ore. INFARCT ! Oare s-a gandit el la asa ceva? Numai ce se casatorise, avea un bebe mic, avea o sotie frumoasa din cate am vazut, numai ce le facuse ieri urari prietenilor si cunoscutilor sai, Sarbatori fericite si Craciun minunat, si peste cateva ore....s-a dus.

Oare nu realizam cat suntem de trecatori?

Oare nu realizam ca suntem neputinciosi in fata mortii, oricare dintre noi si oricine am fi?

Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (v.2-3)
Dupa ce a fost ales imparat, Ezechia a cautat in toate lucrurile sa fie gasit placut inaintea Domnului, a indepartat idolii si a sfaramat altarele din mijlocul poporului. Acest lucru a placut Domnului.

Cand a auzit vestea ca va muri, Ezechia a cerut indurare si i-a amintit Domnului faptele sale. 

Domnul si-a adus aminte si s-a indurat!
Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (v.4-5)
 
 Domnul si-a aratat indurarea fata de Ezechia cu inca cincisprezece ani, cu alte cuvinte i-a dat un "bonus de viata", insa si faptele lui au contribuit la acordarea acestui bonus.

Poate ca venim si noi ca Ezechia si cerem inca un an de indurare, insa avem cu ce ne prezenta inaintea Domnului?

Am facut anul acesta fapte vrednice de rasplata si de indurare?

Eu nu cunosc faptele tale, cum nici tu, stimate cititor nu le stii pe ale mele, insa exista Unul care le cunoaste  pe-ale amandurora.

Hai sa venim inaintea Domnului si sa-i cerem indurare.

 Indurare si iertare este tot ceea ce putem sa-i cerem la acest final de an, pentru ca niciunul nu stie ceasul plecarii lui de pe pamant, insa inainte de toate sa punem in randuiala tot ceea ce mai avem de pus.

 

 
  

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
Marcu 15.1-21
Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată" (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. II duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,... Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu" ... şi: „Tu ai făcut aceasta".
Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).
Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Marcu 14.55-72
În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).
În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui" (v. 31), apoi nu îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne că „este fără putere" (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.
Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta", sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau ... prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

Preaiubitul meu e Unul!

Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
(:Glasul Lui e armonie
Farmec e a Lui Cuvânt:)

Orice drum pe unde trece
De miresme-alese-i plin
(:Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin:)

Dulcea lui înfăţişare
Este-ntreagă-un farmec sfânt
(:Mii de primăveri vin parcă
Toate odată pe pământ:)

Preaiubitul meu e Isus
Nimeni asemenea nu-i
(:Cât aţi da de l-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui:)

Scrisoare cu privire la apostazie!

 Iubiți frați și surori în Domnul,
Ziua apostaziei se apropie cu pași repezi și de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanță atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioși de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis și decisiv și să vă întrebe unde vă situați și ce urmăriți. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, ați fost adunați din mulțimea clocotind de idolatrie și răutate care amenință acum creștinătatea și întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei și Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înțelegeți îndeajuns responsabilitatea precum și binecuvântarea terenului pe care vă aflați și dacă umblați ca bărbați și femei ai căror ochi au fost deschiși.
Credeți-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă și Satan nu se ocupă de nimeni așa cum o face cu voi; și preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilității acțiunilor lui. Ținta lui este să vă distragă atenția de la Hristos în timp ce voi presupuneți că vă aflați pe un teren sigur și nu aveți de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuși. Pentru că remarcați subtilitatea: voi sunteți pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneți orice între sufletul vostru și Hristos și Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creștinătății. Puterea voastră s-a dus de la voi și deveniți slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorși la Dumnezeu sau aduși la căile drepte ale Domnului, și nu cunoașteți adâncimile lui Satan. Sunteți însă în felul acesta atenționați solemn cu privire la pericol și, dacă dați de bucluc, nu puteți să dați vina pe neștiință.
Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru și Hristos. Lui nu-i pasă cât de puțin sau în ce formă face aceasta. Dacă ați cunoaște cât de puțin ajută scopului său, v-ați alarma. Nu prin ceea ce este rușinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici și aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar șoca sau ofensa pe cineva și cu toate acestea ele constituie otrava mortală și perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră și să vă abată de la Hristos. Întrebați care sunt aceste simptome alarmante și unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Frați și surori, sunteți infectați în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca și cum inima voastră ar fi afișată vizibil și gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca și în creștinătate în mod general. Pe măsură ce cochetați cu lumea veți coborâ în mod sigur la nivelul ei. Așa este natura lucrurilor. Trebuie să fie așa. Dacă cochetați cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupați, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la și mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos și lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranță este un lucru, însă Dumnezeu nu-ți va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui și să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărțit de lume. Amintește-ți că ocupi locul și privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschiși. Și dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (și este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziția cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăț de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule”(Matei 21:28-32) ca acela care a spus și nu s-a dus.
Preaiubiților, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deși vorbesc astfel; și am încredere în voi, în Domnul, că Îl veți binecuvânta pentru aceste puține cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziția pe care sunteți chemați să o ocupați în aceste zile din urmă. Sfinții au stat în spărtură, au vegheat în zile și nopți de trudă în toți acești 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) și așteptăm doar trâmbița victoriei pentru a intra și a lua în posesie glorioasa moștenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38) și totuși, vă coborâți demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu așteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăți. O! Treziți-vă deci din letargie, nu  mai dormiți, îndepărtați idolii și zeii voștri falși, spălați-vă veșmintele și mergeți la Betel, unde veți afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-ați cunoscut vreodată, chiar și în zilele voastre cele mai bune. Dați la o parte și ultima haină lumească, vegheați la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos și interesele Lui și nu, așa cum știți că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceți ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinți în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijați niciun prilej de a culege învățătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului și faceți ca viața voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeți la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriți preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereți-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veți regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.
Preaiubiților, îngăduiți-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparțineți lui Hristos și Hristos vouă. Nu întrerupeți această sfântă unire. Nu lăsați ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiți jefuiți și sărăciți? Și pentru ce? Pleavă și fructe amare, în timp ce risipiți acest puțin timp de binecuvântare! Toate răsplățile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumusețea și să vă facă mai plăcuți în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteți să-I refuzați plăcerea de a se bucura de voi? Puteți să-I refuzați rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca priveliște pentru oameni și îngeri și pentru voi – voi care ați uitat (pentru că nu ați putea să disprețuiți) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Își ia lumea fără cruce și v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogățiți de acele chinuri de moarte și de sângele Său, veți lua lumea în posesie și Îl veți lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.
Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioșie și evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. Evrei 10:23-25,37
 
Un articol de J. N. Darby 
sursa acestui articol: http://comori.org/

Cea mai minunata veste adusa celor mai dispretuiti oameni!

Nu stiu cati dintre noi, daca am avea meseria de cioban sau pastor la oi, am radia de fericire sau ne-am mandri daca am fi pusi sa vorbim despre cariera noastra?

Eu una sincer....nu as fi mandra deloc, ba chiar mi-ar fi rusine sa spun ca am aceasta meserie, si daca am fi sinceri fiecare dintre noi, nu stiu cati nu ne-am rusina.

Iata ca cea mai frumosa veste a fost adusa nu unui imparat, nu unui rabin ci unor pastori la oi.

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Luca 2:8-11 

De ce pastori, si nu imparati ?

 Pe ce criterii a facut Dumnezeu aceasta alegere?

Nu S-a gandit ca niste bieti pastori nu vor avea credibilitate in fata nimanui cand vor spune aceasta veste?

Sa nu uitam ca in aceea vreme aceasta categorie de oameni erau dispretuiti, iar acest lucru le-a afectat credibilitatea lor, cu toate ca mesajul adus de ei era cel mai veritabil.

Dovada stau cele scrise in vers 18 din Luca 2, "Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii".

 Cred ca si noi am fi reactionat la fel, de-altfel cum reactionam si astazi, cine ar crede un amarat cersetor de pe strada daca ne-ar aduce un mesaj extraordinar? Cat de credibil ar fi in fata noastra? Asa-i ca... prima data am cauta la fata lui?

Cam la fel au fost tratati si pastorii in vremea aceea. Numai ca venirea in lume a lui Isus Hristos s-a intamplat fie ca au crezut, fie  ca nu. A fost alegerea lui Dumnezeu ca ingerii sa mearga  la pastori, cum de-altfel a fost alegerea Lui si in privinta locului unde sa se nasca. Intr-un grajd, cu tot felul de mirosuri neplacute si nu intr-un palat, un prunc la fel ca toti pruncii.

Iata, inca de la inceput  toate aceste evenimente s-au petrecut in cele mai neinsemnate si josnice  locuri si au avut contribuitia cele mai neinsemnate persoane.

In 1 Corinteni 1:27, vedem inca o data ca Dumnezeu lucreaza cum vrea El,

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

 

Astazi Dumnezeu trimite mesajul Evangheliei prin diferiti oameni, unii cu mare vaza, altii aparent fara valoare in ochii nostri, insa  in ochii lui Dumnezeu sunt la fel de importanti.

Defectul nostru este ca privim la fata omului, de-aceea uneori acest mesaj adus din partea Domnului il respingem tocmai ca omul care ne vorbeste nu este la nivelul asteptarilor noastre.

Dumnezeu alege lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Premiul ca am castigat un CEC de  10 000 de dolari este la fel de valabil indiferent de omul care ne aduce vestea.

 Vestea ca ISUS  S-A INTRUPAT este adevarata si este cea mai buna veste pentru omenire, indiferent ca  aceasta veste a fost impartasita prima data la un pastor sau la un imparat.

Daca credem sau nu, este alegerea noastra, insa ea ramane, si este incontestabila.

 ISUS s-a intrupat in ieslea Betleemului venind in aceasta lume pentru a ne invata sa traim spre slava lui Dumnezeu!  

 

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
Marcu 14.32-54
Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob" (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce"! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată", strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu"
In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.

...si tu-L respingi?

N-ai avut niciodata trista experienta sa mergi intr-un loc si sa simti ca nu aparti acelui loc?

N-ai luat parte niciodata la o intalnire de grup sau sa mergi intr-o casa in care sa ai sentimentul ca nu esti bine primit?

Cu siguranta fiecare dintre noi am trait acesta experienta macar o singura data in viata, si cu cred ca nici unuia dintre noi nu i-a fost confortabila si nici placuta aceasta experienta, sa mergi si gazda sa nu fie primitoare de oaspetii sau sa te simti respins, sa nu fii bine primit, sa te simti neiubit!?

ISUS  a cunoscut acest sentiment inca din primele clipe ale venirii Sale pe pamant.

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. Luca 2:7

Inca din pruncie a cunoscut acet sentiment al respingerii, al refuzarii, si de fapt EL era Cel care venea sa aduca daruri. El n-a venit sa ia ceva din ce este al nostru, n-a venit sa fure, El a venit sa dea.

Insa, omenirea  n-a inteles!

A crescut mare si a venit din nou.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Ioan 1:11

Inca o data acelasi sentiment de respingere  venit chiar din partea celor numiti " ai Sai".

Si de aceasta data a  fost respins...

Astazi vine inca o data la usa inimii tale?

Si tu raspunzi la fel ca ceilalti?

Il respingi sau Il primesti? 

Are cele mai frumoase daruri pregatite pentru tine, are darul iertarii tale de pacate, are darul mantuirii, are viata vesnica pregatita sa-ti daruiasca.

 Ce faci tu, omule?

Il respingi sau il primesti? 

S-ar putea ca niciodata sa nu mai ai ocazia sa  te intalnesti cu asemenea oferta, s-ar putea ca vremea harului sa ia sfarsit, s-ar prea putea ca maine....sa nu mai fi in viata....

Astazi este cel mai bun moment sa-L primesti. 

Deschide-I usa inimii tale, pofteste-L la masa, primeste ceea ce vrea sa-ti daruiasca si roaga-L sa ramana in casa ta!

 

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI!

Daca ISUS nu S-ar fi intrupat, astazi nu era cu putinta ca noi sa ne bucuram de aceasta sarbatoare minunata.

Bucuria ingerilor, a magilor si a pastorilor sa inunde si inima noastra!

Nu masa bogata si imbelsugata ne aduce bucurie si nici nu ne face mai  fericiti, ci bucuria si fericirea vin dintr-o inima multumitoare.

Fie ca multumirea  sa fie mereu  pe buzele noastre si prin lauda, sa-i aducem glorie si slava Regelui Intrupat in Betleem

Va doresc sarbatori binecuvantate cu Domnul!

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

ISUS E CEL SARBATORIT

ISUS E MOTIVUL BUCURIEI

FIINDCA LA OAMENI A VENIT!

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
Marcu 14.17-31
Este momentul ultimei cine. În aceste ceasuri intime, de rămas bun (de adio), în care Domnul Isus voia să lase afecţiunile Sale să vorbească liber, o povară îi copleşeşte sufletul: nu crucea care se apropie, ci tristeţea de nespus de a şti că acolo, în mijlocul celor doisprezece, se află un om care a decis pierderea Sa. „Adevărat vă spun că unul dintre voi... Mă va preda" (v. 18). 

La rândul lor, ucenicii se întristează şi îşi pun întrebări. Cu privire la aceasta nu au încredere în ei înşişi, cum vedem că vor avea în v. 29 şi 31, când îşi vor susţine devotamentul, în special Petru.
După ce trădătorul este scos („îndată a ieşit": Ioan 13.30), Domnul instituie sfânta masă de aducere-aminte. El binecuvântează, frânge pâinea şi o împarte alor Săi; ia paharul, mulţumeşte şi li-1 dă. Şi le explică sensul acestor simboluri simple, şi totodată solemne prin faptele măreţe despre care ele aduc aminte: trupul Său dat şi sângele Său vărsat, fundament de neclintit al credinţei noastre.

 Cititorule, nu ţi-ar plăcea să te afli în această cameră de sus, alături de Mântuitorul tău? Atunci, pentru ce nu te alături, în cea dintâi zi a fiecărei săptămâni, acelora care vestesc moartea Lui, aşteptând întoarcerea Sa?
Domnul Isus cântă apoi un imn împreună cu cei unsprezece ucenici, după care merge, însoţit de ei, în grădina Măslinilor.