„Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

Geneza 32:30-31

Peniel, locul unde Iacov l-a vazut pe Dumnezeu!

Cum se numeste locul unde  L-am vazut noi  pe Dumnezeu? Sau..a existat un loc unde ne-am intalnit realmente cu Dumnezeu? 

  Primeste binecuvantarea de la Isaac(tatal lui), insa intr-un mod necinstit. L-a initiativa mamei se deghizeaza si il inseala pe tatal sau, iar din acel moment viata lui Iacov nu a mai fost aceeasi.

Poate nu L-am vazut atat de direct ca Iacov sau nu ne-am luptat direct ca el cu Dumnezeu, insa cu siguranta am avut o intalnire cu El, cel putin asa imi place sa cred si asa este bine sa fie, "fiecare sa avem o intalnire cu Dumnezeu". Atunci n-am mai fi la fel, pentru ca intalnirea cu Dumnezeu aduce schimbare,

"Iacov şchiopăta din coapsă". In viata lui Iacov s-a produs o schimbare vizibila, atat pe plan spiritual dar si el, ca om nu mai era acelasi, ci schiopata.

Deseori avem si noi aceeasi incapatanare de a ne pune sa luptam cu Dumnezeu. In viata trecem prin anumite situatii ingaduite de Dumnezeu care au ca scop transformarea noastra, numai ca in loc sa ne lasam "biruiti" de Domnul, noi vrem sa iesim "noi" biruitori. Fiecare incercare de acest gen sau mai bine zis fiecare criza prin care trecem are un scop anume. Trebuie sa intelegem ca scopul lui Dumnezeu nu este de a ne vedea pe noi suferind in nevoie si lipsuri, ci vrea mai degraba sa ne vada urcand inca  o treapta pe scara spirituala pe care ne gasim, de-aceea este bine sa spunem si noi ca Iacov,

„Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Desi in vers 28 spune: "ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor”, biruinta este a lui Dumnezeu si nu a lui Iacov, si nu pentru faptul ca Iacov schiopata, ci pentru ca din acel moment Iacov

 "a luptat pentru Dumnezeu" si nu "cu Dumnezeu", si este o mare diferenta sa lupti PENTRU Dumnezeu sau CU Dumnezeu.

Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel, dar Iacov nu a putut uita aceea zi nici daca ar fi vrut, pentru ca Dumnezeu i-a dat un semn sa isi aminteasca toata viata,  

Iacov şchiopăta din coapsă.

S-au ivit zorile, insa Iacov era un om nou!

Doamne, sunt momente in care avem nebunia sa ne punem sa luptam cu Tine, nestiind ca Tu nu iesi invins niciodata din lupta. Chiar daca ingadui in viata noastra crize, incercari, probleme si tot felul de momente din care uneori nu stim sa iesim, dar ajuta-ne sa sa stim ce avem de facut.

Ajuta-ne sa ne tinem de poala hainei Tale si sa spunem si noi ca Iacov,

„Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Hrana ta zilnica!

26 IUNIE
Isaia 63.1-14
Cine este şi de unde vine Acesta care soseşte aici glorios şi impunând teamă? De ce are veşmintele însângerate? O, El este executorul cumplitei „zile de răzbunare" (Luca 21.22), pe care-L vedem întorcându-Se după ce îşi va fi îndeplinit lucrarea! (v. 4; 61.2). În revolta finală, popoarele se vor strânge pe teritoriul Edomului pentru un ultim atac împotriva lui Dumnezeu şi a celor care-I aparţin (vezi şi 34.6), însă aceasta se va întâmpla tocmai pentru ca ele să fie zdrobite acolo, potrivit imaginii culegătorilor de vie care-şi călcau cândva strugurii în teascuri.
Ne este oare greu să-L recunoaştem în acest Răzbunător pe Mântuitorul nostru cel plin de îndurare?

 Slujba Lui pentru gloria lui Dumnezeu îmbină aceste două trăsături: El, Cel care a fost singur pe cruce, este deopotrivă singurul care judecă (v. 3). „Măreţ în puterea Sa" (v. 1), El lucrează cu „braţ măreţ" (v. 12), îşi face „un Nume măreţ" (v. 14) şi locuieşte în măreţie (frumuseţe, glorie) (v. 15). „Victorios în măreţia Ta, înaintează pentru adevăr...!" (Psalmul 45.4), sunt cuvinte care I se adresează Lui chiar cu privire la această judecată.
Odată cu v. 7 se deschide un nou episod al cărţii, cel din urmă, prin rememorarea îndurărilor şi a laudelor Domnului. Aceasta este şi datoria noastră, iar împlinirea ei nu trebuie să lipsească de la niciunul dintre noi!

Luigi Mitoi Apocalipsa 53

                       

Vestea trezirii!

Cand Isus a cerut samaritencei sa-i dea apa sa bea, mirata ea L-a intrebat: Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?”

Oh...dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.

Vazand ca El cunoaste totul despre ea, fara sa mai stea mult pe ganduri femeia i-a zis: „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete..."

   Samariteanca a primit tot ce i-a dat Isus si plina de bucurie a alergat sa dea vestea tuturor, "veste de trezire" ca s-a intalnit cu Mesia, Mantuitorul, Cel care trebuia sa vina.

De prea multe ori suntem impovarati si chiar infranti din cauza problemelor, din cauza incercarilor care se abat asupra noastra, insa trecem prin aceasta situatie ca de prea multe ori nu primim tot ceea ce ne da Dumnezeu.Refuzam sa primim mancarea pe care ne-o ofera Hristos, prin Cuvant.

Ucenicii s-au mirat ca Isus sta de vorba cu o femeie si pe deasupra si samariteanca, insa n-au indraznit sa-L intrebe nimic. 

„Învăţătorule, mănâncă!”

„Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”

Dar care este mancarea LUI? 

 „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

Oh, de am incepe si noi sa ne saturam sufletul cu aceasta mancare!

Sa facem voia Celui Sfant, atunci am putea avea parte si noi ca Pavel de toate bogatiile nepatrunse care sunt ascunse in Hristos.

Da, mie, spunea Pavel....care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos. 

Samariteanca a primit tot! Primim noi oare, mancare pe care ne-o da Domnul prin Cuvant ?

Doamne ajuta-ne sa primim mancarea Ta, iar mai apoi sa alergam bucurosi, sa dam vestea tuturor, "vestea trezirii"

BINE FACI, BINE PETRECI!

Si iata ca s-au ivit zorii...!

Nimanui nu cred ca ii place noaptea, decat cu un anume scop.

Noaptea este buna sa iti odihnesti trupul, sa te revigorezi, insa zorii zilei aduc pofta de a trai si a te bucura de viata.

In general cand ne gandim la "noapte" si "zi", ne gandim la "moarte" sau "viata".

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

Ioan 9:4

Cât este ziuă, trebuie să lucrez, spunea Isus.Cu alte cuvinte, cat suntem in viata, acum avem ocazia sa facem lucruri bune si demne pentru Hristos. Fapte care impreuna cu credinta noastra ne vor ajuta sa intram in Imparatia lui Dumnezeu.  

Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze! Vine vremea cand se apropie clipa plecarii noastre din viata si atunci nu vom mai putea face nimic, nici pentru Domnul si nici pentru salvarea sufletului nostru.

S-au ivit zorii! 

Iata ca azi avem inca o sansa sa facem fapte demne pentru un crestin si vrednice pentru Hristos.

Ziua de azi si ceea ce facem azi, nu se mai intoarce si nu m-ai putem sterge nimic din calendarul acestei zile.

Asadar, sa facem, dar, roade vrednice de pocăinţa noastră. 

Tot ceea ce vom face va avea urmari vesnice, depinde insa de noi care vor fi urmarile.

Voi incheia cu o vorba din batrani:

"BINE FACI, BINE PETRECI"

Hrana ta zilnica!

25 IUNIE
Isaia 62.1-12
Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată" (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată", „cetate nepărăsită" (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi" (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte-Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o din vechime, pe care ai răscumpărat-o..." (Psalmul 74.2).
Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul într-un loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi-vă" (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). 

Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care II determină pe Domnul să-Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să-L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru a-Şi aminti de promisiunile Sale! 

Ce har din partea Lui!

Oh, ce Domn minunat avem!

M-am trezit de o bubuitura puternica si am sarit sa vad ce s-a intamplat, era un tunet. La Timisoara ploua foarte tare si ploua cu descarcari electrice. Sunt anuntate inundatii in judetul Timis cat si in altele, oricum nu avem ce face, nu ne putem impotrivi, primim tot ceea ce ne da Dumnezeu.

Mi-a venit in gand versetul din Ieremia 5,

De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

La glasul Lui urla apele, El ridică norii....!

Cine ar putea face acest lucru, daca nu chiar Creatorul lor?

Cine ar putea face apele sa urle, daca nu chiar Domnul?

Cine da nastere tuturor fenomenelor care se dezlantuie pe cer, tunet, vant, furtuna, etc...daca nu chiar Domnul?

Domnul este ocrotitorul nostru la vremea necazului, asa spune David

El este ajutorul şi scutul nostru, iar sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul pentru ca  El este Împărat mare peste tot pământul. El este mai înalt şi mai presus de orice, este mai de temut decât toţi dumnezeii. El este milostiv, îndurător şi drept,  este darnic cu cei lipsiţi, El este belşug de răscumpărare pentru noi.

El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite, dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem la Domnul cu pocainta, pentru ca El este Fiul lui Dumnezeu, este Hristosul, El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El,

El este  Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, 

El este Cel Atotputernic!

Hrana ta zilnica!

24 IUNIE
Isaia 61.1-11
Începutul acestui capitol prezintă un interes cu totul deosebit, fiind pasajul pe care 1-a ales Domnul Isus să-1 citească atunci când S-a ridicat să vorbească în sinagoga din Nazaret (Luca 4.16-21). Remarcăm un detaliu de cea mai mare importanţă: Isus a întrerupt lectura textului din Isaia la mijlocul frazei, înainte să menţioneze ziua răzbunării, pentru că numai prima parte a slujbei Sale (cea a harului) era împlinită („în urechile" celor care-L ascultau). Ceea ce urmează, respectiv judecata, era amânată şi este încă şi astăzi. În locul din textul nostru care nu permite nicio inserţie (nu dă voie nici măcar unei singure virgule), Dumnezeu a intercalat deja aproape două mii de ani de răbdare.
Cu toate acestea, răzbunarea nu este nicidecum cel din urmă cuvânt al frazei; după ea urmează mângâierea şi bucuria, rezervate rămăşiţei credincioase. Ca şi Iov în final, ei vor primi „dublu" (v. 7) - această dublă rodire le fusese deja vestită prin numele de Efraim (Geneza 41.52, notă: Efraim înseamnă dublă rodire) - şi, de asemenea, „vor avea o bucurie eternă" (v. 7).
Ca răspuns la aceste promisiuni, rămăşiţa îşi înalţă glasul: „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu, pentru că El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptăţii..." (v. 10).
Astăzi creştinul nu are, oare, aceleaşi motive pentru a-L lăuda pe Domnul şi a se bucura în El?