O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţă din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon:
— Ce cearceafuri murdare întinde vecina noastră în balcon! Cred că are nevoie de un nou săpun… Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!
Soţul ei privi şi rămase tăcut. Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei: — Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţând-o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: — Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat eu geamurile casei noastre!
Şi în viaţă este aşa!
Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu