Viata fara Dumnezeu...totul o desertaciune !

Citeam azi de dimineata un cuvant, si am stat si m-am gandit...cat de intelept a fost Solomon, pentru ca din vers. 1 si vers.16 al cap. 1, reiese ca el este autorul acestei carti:

 "Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului., iar in vers.16 spune,

„Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă,

Dar indiferent de autor , cartea aceasta ne arata ca viata fara  Dumnezeu este o desertaciune.

Totul este deşertăciune!

 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

....si totusi, Dumnezeu a ingaduit sa  trecem prin toata truda aceasta de zi cu zi. Ma gandesc ca ne sta in  fata o noua saptamana, pentru unii poate fi o saptamana mai usoara in care sa isi castige painea, insa  pentru altii poate fi o paine castigata cu truda si sudoare.Si toate astea...pentru ce?

Pare o activitate mecanica...care se repeta zi de zi, lipsita de sens si adeseori neinteleasa de noi.

Totul este deşertăciune!

Soarele,vantul, raurile, toate lucrurile par sa fie angrenate in aceasi miscare zi de zi, o miscare care pare fara de sfarsit. Noi suntem implicati in acelasi  joc. Totul este asemeni acelor de ceasornic, se invart....se invart...si parca nicaieri nu este nici inceputul si nici capatul.

Numai ca, pana si ceasornicul intr-o zi se opreste din lipsa de baterie. La fel si noi, intr-o zi ne vom opri din goana noastra, si realizam....ca totul a fost goana dupa vant.

Fericire, pace si liniste  in toate aceste lucruri nu vom gasi, DECAT IN DUMNEZEU !

Fara Dumnezeu pana si cea mai mica activitate a noastra, este o desertaciune, pentru ca nimic din toate astea nu imi ofera siguranta vietii. Oricat de multi bani as avea, oricat de puternica as fi, fara El sunt un nimic, un  fir de praf luat de vant.

Doar EL si in EL vom gasi bucuria deplina.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
 Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.

Petrece-ti saptamana  alaturi de DOMNUL, si vei vedea ca alergarea ta capata un sens!