Hrana ta zilnica!

6 IUNIE
Amos 2.1-16
Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi.
Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12). „Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte'4 (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12). Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept" (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac" (Psalmul 40.17; 41.1). El n-a încetat să
fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I-a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); 1-a eliberat din Egipt şi 1-a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii!
Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţa.

 Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

Hrana ta zilnica!

5 IUNIE
Amos 1.1-15
Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă.
Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându-se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil. Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni..., fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui.
Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi. Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă 1-a situat printre acei „oameni sfinţi ai Iui Dumnezeu" care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt" (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele sale.

Alegeri! Ce sa aleg si pe cine sa aleg?

• Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu!
•  S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
• Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!
• Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
• Matei 7:1-7

 De foarte multe ori am citit acest text din Mica si in mod special vers.8 a fost un impuls pentru mine, de fiecare data atunci cand eram zdrobita si descurajata:
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!

Dar astazi vreau sa ma uit peste primele 7 versete. Mica plangea si suferea pentru starea poporului in care traia el. Nu stiu cati mai plangem ca si Mica, dar stiu ca aceeasi stare apasa si astazi peste poporul nostru. Traim o vreme de uscaciune spirituala foarte mare si asta nu pentru ca n-am avea hrana si apa necesara, ci pentru ca pacatele, nepasarea si indiferenta oamenilor este foarte mare. Starea de pacatosenie a adus omenirea in aceasta situatie.
A trebuit ca peste 30 de tari sa se stranga si sa marsaluiasca pentru ca normalul sa fie acceptat ca normal, fac referire la cazul Bodnariu. Dar mai mult, uitati-va cata violenta este in jurul nostru, cata coruptie, cata marsavie, cata minciuna, cate lucruri dezgustatoare suntem nevoiti sa privim cum se aproba sub ochii nostri, cata hotie si cate alte lucruri mizerabile si neplacute inaintea lui Dumnezeu, se petrec...?
Societatea in care traia Mica este aceeasi cu societatea noastra, poate ca societatea noastra este chiar mai bolnava, dar refuzam sa admitem acest lucru.
O societate bolnava in care nu avem alta sansa decat, HRISTOS.
 El este singura noastra nadejde!
Intr-un sistem atat de corupt ca si Barnevernet-ul, iata ca cei care si-au pus nadejdea in Hristos au avut biruinta, dar nu numai despre acest sistem vorbim, ci de intreaga societate care este atinsa de plaga pacatului.
Maine sunt alegeri la nivel local, pentru primari si consilieri. Sincer stau si ma tot gandesc pe cine sa votez, ce sa votez....? Mica spune....

• S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
• Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
• Si-acum ascultati...
• Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. 
• Oare nu cumva randurile acestea sunt scrise pentru vremurile noastre....?
• Ce s-a aleg? Pe cine sa aleg....?
• 
  
• Eu il aleg pe Domnul si voi privi spre El. In El imi voi pune nadejdea si de rusine nu voi fi dat!

Hrana ta zilnica!

4 IUNIE
Ioel 3.1-21
Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?" este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, II persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).
Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata" lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). In totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca
chiar la locul dezastrului lor (v. 9-12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!" (v. 14). Acest sinistru „cules de vie" va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18-20). 

De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi pentru ca va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu însuşi îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

Hrana ta zilnica!

3 IUNIE
Ioel 2.18-32
„Intoarceţi-vă la Domnul! — invita versetul 14 - Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi...va lăsa după El o binecuvântare?"
Cine ştie? In ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui" este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28).

 Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).
„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit", afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. In mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva - şi salvează acum — pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-vă ... şi veţi primi darul Sfântului Duh" (Fapte 2.38). 

Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

Hrana ta zilnica!

2 IUNIE

Ioel 2.1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-1 în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1,25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei" Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus-o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident... vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată" (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte" (Isaia 28.15).

 Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum" este timp pentru el - este timp pentru toţi - pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale,... pentru că El este milos şi plin de îndurare" (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion", repetă profetul (v. 1,15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul îşi va aminti de ai Săi.

Hrana ta zilnica!

1 IUNIE

Ioel 1.1-20

„Ziua Domnului” (Ziua lui Iahve sau Ziua lui Dumnezeu) este titlul pe care l-ar putea purta profeţia lui Ioel. Nu este vorba, evident, de o zi având douăzeci şi patru de ore, ci de o perioada, încă viitoare, când voia lui Dumnezeu se va împlini pe pământ, aşa cum ea este împlinită în ceruri (Matei 6.10). De la căderea omului, acesta, mânat de patimile lui, n-a încetat să facă ce-i place. Am putea deci spune că noi trăim ziua omului. De aceea, când Domnul va interveni pentru a-Şi impune voia, această intervenţie va fi întâi prin lovituri care vor pune capăt mândriei omului. Din punct de vedere moral, în viaţa fiecăruia dintre noi,

Ziua Domnului îşi ia startul în momentul în care recunoaştem deplina Sa autoritate asupra noastră.

Spre deosebire de Osea, profet al lui Israel, Ioel se adresează lui Iuda. El nu pierde ocazia unei suite de calamităţi, în cazul de faţă a acestor distrugeri succesive produse de diferite specii de lăcuste. Puţine spectacole sunt atât de impresionante ca invazia lăcustelor de fâneţe, migratoare în Orient. Să ne imaginăm această armată considerabilă, de miliarde de insecte, abătându-se asupra unui ţinut fertil şi transformându-1 brusc într-un deşert...

Pornind de la acest dezastru din timpul său, Ioel trece la o calamitate încă viitoare: invazia Asirianului.

Hrana ta zilnica!

31 MAI

Osea 14.1-9

Ca o concluzie a lungii dezbateri dintre Domnul şi poporul Său găsim angajat acest minunat dialog. Duhul îi dictează lui Israel cuvintele pocăinţei: versetele 2 şi 3. Dumnezeu, care este atent la cea dintâi mişcare de întoarcere (comp. cu Luca 15.20), promite numaidecât: „Voi vindeca necredinţa lor" (v. 4). Părăsirea Domnului este, în adevăr, cea mai gravă boală: ea atinge sufletul. „îi voi iubi nestingherit", adaugă Domnul. Afecţiunile Sale se vor putea atunci exprima, fără piedică, prin cele mai bogate binecuvântări (v. 5-7). Şi cum va răspunde Efraim la acestea? Rupând orice relaţie cu idolii (v. 8). Dragostea Dumnezeului său îi va fi de ajuns de atunci înainte.

Este Isus în acelaşi fel şi pentru noi? «El vrea să-L iubim cu o inimă neîmpărţită şi neabătută, iar aceasta pentru că întâi de toate El însuşi este neclintit în iubirea faţă de noi» - este tema unui imn creştin. Iar dacă vom rămâne în dragostea Lui, El va găsi plăcere să aducă roade prin intermediul nostru (v. 8b; loan 15.8-10).

Aşa se încheie această profeţie a lui Osea, al cărui nume era o promisiune, de vreme ce semnifică eliberare. Dacă ne-am putut recunoaşte mai mult decât o dată sub trăsăturile lui Efraim, să luăm pentru noi şi serioasele avertismentele pe care el le primeşte. „Cine este înţelept?..." Oare nu acela care, în orice vreme, înţelege gândurile lui Dumnezeu şi merge pe căile Lui (v. 9)?