Versetul zilei

31 decembrie 2015

Când toate se vor zgudui, Tu rămâi veșnic adapost!

Cu siguranta in anul care ne sta in fata vor fi momente de incercare in fata noastra, vor fi momente cand pamantul se va zgudui, vor fi momente poate cand sanatatea nu va fi așa cum am dori noi să fie, vor fi momente de cumpănă în viata noastră...vor fi poate momente de instabilitate, vor fi momente cand vom fi parasiti, însă trebuie șa știm un adevăr. Un adevăr care dainuie de mii de ani și va dăinui până în veșnicie. Cand toate se vor zgudui din temelii, cand toate vor pierii, Unul Singur va rămâne în picioare, si-acesta este Domnul Dumnezeu. Noi ne bizuim pe Numele Domnului.
Ps.46
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.  Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
  Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
  Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
   Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
   El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”
 
Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Pasim cu Tine-n Noul An !

Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească ”eul”

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

                                     George Cornici- 2016

Azi m-au sunat ”prietenii anuali”, pana ieri m-au sunat prietenii adevarati!

Am trecut si in ultima zi a anului....
Ei...si ce....? Nu este tot o zi, ca cea de ieri, ca cea de alaltaieri?
Nu...nu e la fel, si stiti de ce...
Astazi mi-a sunat telefonul poate mai mult ca alatadata, astazi mi-au scris ”oameni”, ”prieteni” mesaje cu acelasi continut ca si acum 3-4-5 ani. Le-o fi ramas in memoria telefonului? Nu stiu, dar prea seamana cu cele din anii anteriori, asta din cate imi amintesc eu, cu toate ca memoria  mai joaca feste.
Astazi nu e la fel ca si ieri, astazi mi-au scris oameni carora un an intreg nu le-a pasat de mine, poate au si uitat ca exist. Nu m-au sunat o data sa ma intrebe cum sunt, nu mi-au scris o data sa imi ureze sanatate sau pace, bucurie sau belsug. De ce si-au amintit tocmai azi....?
Poate pentru ca e ultima zi din an. Poate....!
Astazi mi-au scris si m-au sunat ”prietenii” (cu ghilimelele de rigoare) anuali. Adevaratii prieteni, cei de zi cu zi, m-au cautat si m-au sunat pana ieri.

Apropo...fiindca e ultima zi din an, n-am sa dau copy-paste la nimic din toate urarile primite, dar vreau sa va binecuvintez in Numele Domnului. 
Pe voi cei care a-ti poposit o data sau de mai multe ori pe acest blog, pe voi cei care urmariti postarile mele de cinci ani de zile...pe voi cei care-L iubiti pe Domnul din toata inima, pe voi cei care doriti si-L  cautati pe Dumnezeu, pe voi cei de-aproape sau de departe, pe voi cei din tara sau din diaspora.
Voua va scriu aceste randuri si doresc ca binecuvantarea Domnului sa fie cu voi azi, maine si in veci.
 
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.  
3 Ioan 1:2
FITI BINECUVANTATI!

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
2 Corinteni 13.1-14

Prima Epistolă către Corinteni avea ca subiect Adunarea. Cea de-a doua ne-a vorbit de lucrarea sau de slujba creştinului. Am găsit aici sentimentele, implorările, greutăţile, durerile morale şi fizice ale slujitorului Domnului. Pavel era doar o slabă unealtă, dar el nu-şi dorea pe pământ o parte mai bună decât cea a Stăpânului său. 
Ori Hristos fusese pe pământ în înjosire, „răstignit în slăbiciune"; dar acum este viu, înviat prin puterea lui Dumnezeu (v. 4).
Sfârşind epistola, Pavel Ii adresează lui Dumnezeu o ultimă rugăciune pentru scumpii lui corinteni. Ea se rezumă într-un singur cuvânt: desăvârşirea lor (v. 9b). In acelaşi timp însă îi îndeamnă pe ei: „desăvârşiţi-vă!" (v. 11) - pentru că a cere ajutorul Domnului nu înseamnă a renunţa la a căuta cu râvnă să înaintezi în umblarea şi în slujirea creştină!
 „Bucuraţi-vă..." - le spune el din nou - „fiţi încurajaţi, gândiţi la fel, fiţi în pace..." (v. 11)! Fiecare dintre noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să ia pentru el însuşi aceste îndemnuri şi să se bucure de promisiunea dată împreună cu ele. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toţi!" (v. 13).

30 decembrie 2015

Seara marturiilor!

”Cant Domnului ca mi-a facut bine”, asa incep versurile unei  cantari.
Oh, daaaa... mult bine mi-a facut mie, mult bine ti-a facut si tie.
 De-aceea asa cum ne-am obisnuit in biserica in care merg eu, ultima seara din an avem o seara a multumirii  si in mod special frati si surori vin inaintea Domnului si inaintea bisericii cu marturia lor. Sunt marturii despre modul cum Dumnezeu a lucrat in viata lor, i-a vindecat de cancer si alte boli grave, le-a adus eliberare, i-a scapat din accidente, le-a mantuit copiii si multe alte binefaceri asa cum numai Domnul stie sa o faca.
 Va invit asadar, maine, 31.12.2015 ora 18 sa urmariti aceste marturii spuse chiar de cei in cauza.Programul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/
Daca si tie ti-a facut Domnul mult bine, marturiseste si spune tuturor lucrul acesta, pentru ca Dumnezeu sa ia toata slava si gloria.
El este vrednic de cinste si Lui Ii aducem glorie!

Doar Harul lui Dumnezeu!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an si vrem nu vrem timpul zboara, si a zburat atat de repede pana acum incat pasul nostru unori  nu a reusit sa tina cadenta cu el.
Parca ieri eram la momentul bilantului intre anii 2014-2015. Iata-ne astazi in fata unei noi introspectii.
Nu stiu cat la suta din ceea ce ne-am propus anul trecut, am reusit sa ducem la indeplinire?
Nu stiu cate trepte am reusit sa urcam pe scara vietii din punct de vedere spiritual?
Cu siguranta am facut promisiuni multe, c-asa-i omul si daca nu le-am facut inaintea lui Dumnezeu, le-am facut in sinea noastra. Acum la cumpana dintre ani...ar fi bine sa  luam o mica pauza si sa ne facem o analiza.
 Am reusit sa finalizam tot ce ne-am propus?
Am facut multe planuri, am finalizat macar 50%?
Care este starea noastra spirituala fata de anul precedent?
Cat din timpul nostru l-am dedicat Domnului?
Am fost folositor in vreun fel sau am fost intr-o stare de letargie pe intreg cursul anului?
Sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem...
L-am rugat pe Dumnezeu sa ne descopere voia Sa cu privire la viata noastra? Am avut rabdarea sa asteptam raspunsul sau nici macar n-am mai fost curiosi sa stim?
Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar dorim sa il cunoastem?

Daca privim in urma si ne uitam, multi dintre prietenii sau cunostintele noastre, rudele sau colegii nostri nu mai sunt astazi printre noi. Ne punem vreun moment intrebarea, ”cu ce suntem noi mai buni, de-am ramas in viata si ei au plecat?”
Au fost poate mai tineri, mai tari, mai puternici decat noi, si totusi....
Un lucru este cert pentru mine, daca astazi scriu aceste cuvinte si sunt in viata, este numai
HARUL lui DUMNEZEU.
Au fost atatea surori si frati de-ai mei care si ei de-a lungul anilor, au asternut pe blogul lor toate gandurile, tot ceea ce Dumnezeu le-a pus in mintea si in inima lor de a impartasi cu altii, astazi nu mai sunt....
Nu stim cati dintre noi vom trece pragul anului nou care ne sta in fata, dar astazi suntem in viata si pentru acest lucru TREBUIE sa fim multumitori lui Dumnezeu.
In aceste momente mi-amintesc versurile unei cantari:
” Nu pot stii ce fi-va maine...”, insa stiu ca astazi sunt in viata de-aceea vreau sa ma bucur de tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu si totodata vreau sa-I multumesc pentru toate.
Psalmul 116:12-14
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. 
 
 O seara binecuvantata tuturor!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.11-21
Ce durere pentru apostol să examineze presupunerile făcute cu privire la el, motivaţiile interesate şi vicleniile de care era învinuit (v. 14,16; cap. 7.2,3; comp. cu Fapte 20.33), cu toate că, într-o purtare ireproşabilă, el nu încetase, împreună cu tovarăşii lui de lucru, să calce „pe aceleaşi urme": cele ale lui Hristos (v. 18)! Dacă el răspunde pe larg acestor calomnii, nu o face pentru a se justifica, ci pentru că are în vedere zidirea preaiubiţilor lui corinteni (v. 19; 1 Corinteni 14.26b). Într-adevăr, a nu recunoaşte slujba apostolului revenea la a respinge şi autoritatea Cuvântului divin pe care el îl vestea. Câţi aşa-zişi creştini nu resping astăzi o asemenea parte din Cuvântul inspirat şi mai ales din epistolele lui Pavel! Versetele 20 şi 21 ne arată la ce păcate conduce această neglijenţă şi acest dispreţ.
«Astfel, în acest capitol găsim starea cea mai glorioasă la care poate fi ridicat un creştin ... şi condiţia cea mai nenorocită în care el poate cădea... Ce contrast între această înălţare în al treilea cer şi această josnică stricăciune a cărnii!
 Şi creştinul este capabil de amândouă! 
Ce lecţie şi ce avertisment pentru fiecare sfânt...!»

29 decembrie 2015

Am obosit vaslind?

”Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie”(Marcu 6:45)

Poate un verset neobisnuit pentru aceste zile de sarbatoare, insa foarte potrivit cu vremea si intunericul din jurul nostru, in care omul vede aceasta lume tot mai stralucitoare  si tot mai putin intunericul care sta sa ne inghita....si inca Cel ce a venit in aceasta lume ne impinge de la spate. 
Multi calatoresc numai cu vantul in spate si desigur ca intrebarea este:sunt ei cu adevarat pe calea Celui care a venit sa Le dea aceasta directie?
Calatoria noastra continua si nu ar trebui sa fim atat de siguri pe noi incat sa ne inchipuim ca soarta noastra este deja hotarata, pentru ca ”inainte ca si corabia sa intre in port este supusa schimbarilor si pericolelor”.
Faptul ca ne aflam in aceasta calatorie este motiv de bucurie, insa de cum ”vaslim” si rezultatul final ramane un subiect deschis...
Vantul acestei lumi este impotriva noastra si nu de putine ori ne intoarcem la locul de unde am pornit, dar a merge inainte cere efort iar intr-o lume tot mai intunecata a compromisului intervine lipsa elanului si...suntem obositi.
Pentru ca vanturile sunt puternice azi si sunt atat de contrare, am invatat noi oare sa ne impotrivim?
Singura cea care ne mai poate constrange si care ne poate da putere sa ramanem fermi este dragostea!!!
Si daca Hristos ca Lumina a lumii a venit si a parasit aceasta lume...tot El va reveni ca  Luceafarul de dimineata si Soarele, iar perioada aceasta de la venire si pana la revenire  a fost: ”o noapte aproape a trecut” (Romani 13:12).
Intelegem timpul acesta de pregatire spre o alta dimensiune?
Apogeul lucrarii lui Dumnezeu nu se incheie pe pamant...cunoastem noi acest adevar si il credem cu adevarat, in asa fel incat sa iertam, sa iubim si sa acceptam cu bucurie TOTUL?  
Daca nu, cum vom putea vasli in haine vechi ....spre malul ceresc?