Versetul zilei

11 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

11 Decembrie Iosua 10.1-11
Noi duşmani intră în scenă. Ei sunt conduşi de Adoni-Ţedec (domn al dreptăţii), împăratul Ierusalimului. Ce deosebire între acest personaj şi Melhisedec (rege al dreptăţii), împărat al Salemului (Geneza 14.18-20)! Cel din urmă 1-a binecuvântat pe Avram, apoi pe Dumnezeul Preaînalt (EL-ELYON), care i-a dat pe vrăjmaşi în mâinile patriarhului. Din contră, Adoni-Ţedec ia conducerea duşmanilor poporului lui Avraam. Îşi strânge aliaţii împotriva Gabaonului, iar acesta, la rândul lui, face apel la noul său aliat. Ce rezultat nefericit a avut necredincioşia manifestată în cap.9!
Avându-L pe Domnul cu el, mai avea poporul nevoie de o altă alianţă? Ea nu face altceva decât să mărească pericolul.
Cu toate acestea, Dumnezeu le va da biruinţa. Israel porneşte din Ghilgal, locul circumciziei, imagine a judecăţii cărnii. Epistola către Coloseni ne învaţă semnificaţia spirituală a acestuia. Morţi şi înviaţi împreună cu Hristos, este şi de datoria noastră să dăm morţii mădularele noastre (2.20; 3.1, 5). Revenirea la Ghilgal, care corespunde acestui act, este secretul victoriei.
Pentru a triumfa, luptătorul credinţei trebuie întâi să realizeze că nu are nici o putere. Este astfel pregătit să-L lase pe Dumnezeu singur să lucreze. DOMNUL însuşi poartă din ceruri războiul în favoarea poporului Său Israel.

10 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

10 Decembrie Iosua 9.17-27
În faţa cetăţii Ai, poporul se considerase destul de tare. în prezenţa gabaoniţilor se crede destul de înţelept. Nu a simţit nevoia să-L consulte pe Domnul (v. 14). Câtă confuzie când, prea târziu, adevărul este descoperit! De atunci încolo va trebui să-i suporte pe aceşti canaaniţi, iar noi îi vom regăsi mai târziu legaţi într-un mod supărător de istoria lui Israel (2 Samuel 21). Gabaoniţii explică pentru ce au acţionat aşa. Poate că ne-am putea pune întrebarea ce altceva ar mai fi putut face ei decât să se lase nimiciţi de israeliţi. Ei bine, exemplul Rahavei dovedeşte că mai aveau timp să vină să se pună prin credinţă şi mărturisindu-şi caracterul de vrăjmaşi, sub protecţia Dumnezeului lui Israel, de a Cărui faimă auziseră! (v. 9 sf). Oamenii din această lume se aseamănă însă acestor gabaoniţi. Speră să se sustragă de la judecată legându-şi în exterior soarta de cea a poporului lui Dumnezeu. Vor să scape de mânia care vine, obţinând o asigurare împotriva morţii care-i îngrozeşte, fără insă a-şi mărturisi starea, fără a se pune sub beneficiul adevăratului har al lui Dumnezeu. Astfel, spre deosebire de Rahav, care devine soţia lui Salmon, căpetenie a lui Iuda (Matei 1.5), gabaoniţii rămân în sclavie: tăietori de lemne şi cărători de apă.

9 decembrie 2012

HRANA TA ZILNICA


9 Decembrie Iosua 9.1-16
În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi trage puterea din dependenţa de Domnul, lumea şi-o caută pe a sa prin asocieri. Proverbul ei, «uniţi vom rezista», stă la baza grupărilor de orice fel, inclusiv a celor religioase. Priviţi aici toate popoarele vrăjmaşe unindu-se „cu un gând, toate ca să se lupte cu Iosua şi cu Israel" (v. 2). Când se pune problema să se împotrivească adevărului, oamenii, care în mod obişnuit ar fi unul împotriva celuilalt, ştiu să se regăsească pe acelaşi teren.
 Irod şi Pilat împăcaţi s-au adunat împotriva lui Isus (Luca 23.12), „împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel" (Fapte 4.27).
În timp ce se formează complotul, absorbind atenţia lui Israel, vrăjmaşii îl vor lua prin surprindere pe acesta printr-o înşelătorie subtilă. Când Satan nu reuşeşte prin forţă, recurge la alte stratageme. Avansurile, flatările (linguşirile) sunt adesea cursele în care cădem când neglijăm să-L consultăm pe Domnul (v. 14). Vrăjmaşul, din spatele agenţilor săi, vede cu ochi buni o cooperare cu copiii lui Dumnezeu şi va şti să se arate plăcut pentru a-i induce în eroare cu privire la adevăratele sale intenţii (Ezra 4.2). Să fim atenţi, pentru că o asemenea alianţă înseamnă în primul rând neascultare, apoi poarta deschisă spre o mulţime de necredincioşii (Exod 34.12, 15, 16).

8 decembrie 2012

Cine este mama mea si fratii mei..???

El a răspuns: „Cine este mama Mea şi fraţii Mei?”
Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!
Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Marcu 3:33-35

Un raspuns poate pe care nu l-am fi asteptat nici noi, asa cum nu l-a asteptat nici multimea atunci cand l-a intrebat pe Isus .
Venim pe lume fiecare acolo unde a ingaduit Dumnezeu sa venim. Ne da o familie, pe care nu o alegem noi, ci ne este daruita de Dumnezeu.Nimeni nu a fost intrebat vreodata daca vrea sa vina pe lume in tara "X", nici daca vrea sa aibe familia "Y", nici daca vrea rudele "Z. Sunt anumite situatii si momente in viata, in care devin frate si sora cei mai buni prieteni, cei care iti sunt alaturi si la bine si la greu, cei care te sustin in orice conditii, cei care te iubesc neconditionat, cei care te apreciaza fara rezerve si fara egoism.
Insa cu toate acestea, familia pe care ne-o da Dumnezeu trebuie acceptata indiferent cum este, indiferent cine sunt si trebuie iubita indiferent de circumstante, pentru ca , familia pamanteasca nu este o alegere !!!
Biblia ne invata sa ne iubim !!!
Ce este mai placut, ca Dumnezeu ne-a dat sansa sa alegem din ce familie cereasca vrem sa facem parte.Familia care ne sta in puterea noastra sa o alegem, este familia lui Dumnezeu.
Este cel mai minunat lucru sa stiu ca fac parte din ea !!
Care sunt fratii mei...? Care este mama mea ?
Acei care fac parte din familia lui Dumnezeu !
Acei care iubesc neconditionat !
Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste!
1 Ioan 4:8
O zi minunata si binecuvantata !

Hrana ta zilnica !


8 Decembrie Iosua 8.24-35
Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt măcelăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păstrate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe care-1 poruncise lui losua" (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor proprie, losua şi Israel se conformează de această dată instrucţiunilor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsarea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor. 
Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne comporta potrivit Scripturii! 
Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă am putea răspunde la orice întrebare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. în ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ ca să se împlinească Scriptura,
 El mai spune: „Mi-e sete" (Ioan 19.28).
Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiunilor din Deuteronom (cap.l 1.29; 27.1 ...). Bărbaţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în locul hotărât pentru a asculta legea. 
Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.

7 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !


7 Decembrie Iosua 8.14-23
„Ce vei face cu Numele Tău mare?", întrebase Israel (cap. 7.9). De vreme ce păcatul este înlăturat, iar Israel se încrede în El, Dumnezeu le răspunde dându-le biruinţa. Şi artizanul acestei victorii, cel al cărui nume se repetă de multe ori în această relatare, este Iosua, aici din nou o imagine a Domnului Hristos, conducându-i pe ai Săi în luptele lor. Cu ajutorul suliţei sale întinse spre cetate, la porunca Domnului, Iosua arată cine dirijează operaţiunea şi aminteşte că există un plan de ansamblu, o strategie, cunoscută numai de El. Ei bine, iată ce este Isus pentru noi! Este Cel care cunoaşte rolul fiecărui ostaş, Cel care-1 pune pe fiecare la postul lui, în sfârşit, Cel care dă semnalul pentru fiecare mişcare. Privind spre Hristos, precum ostaşul spre steagul comandantului său, vom şti ce avem de făcut, vom căpăta curaj. Şi apoi, să nu uităm, noi nu luptăm singuri; avem fraţi şi surori care iau parte la aceleaşi bătălii. Totuşi acestea nu sunt ca în timpul lui Iosua, conflicte publice, glorioase şi spectaculoase.
 Victoriile noastre, în general, sunt purtate pe genunchi în camera noastră; 
singur Domnul va fi martor la aceasta.

6 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !


6 Decembrie Iosua 8.1-13
Păcatul tăinuit a fost motivul principal al severei înfrângeri suferite de Israel. Dar mai era şi o altă cauză. Victoria de la Ierihon îi dăduse, fără-îndoială, poporului încredere în sine. Lucru cu atât mai surprinzător când era vorba de un miracol!
 Care a fost contribuţia lui Israel la distrugerea teribilei fortificaţii?
 Şi de câte ori nu ne asemănăm noi cu acest popor! După ce Domnul ne-a salvat dintr-o situaţie dificilă, în loc să ne încredem mai mult în El la următoarea încercare, nu mai simţim nevoia ajutorului Său. 
Şi iată înfrângerea! Pe de altă parte, inima noastră este astfel înclinată încât, dacă pentru dificultăţile mari suntem gata să ne încredem în Dumnezeu, pentru cele mici adesea ne închipuim că ne putem descurca singuri. Istoria luării cetăţii ne învaţă Ai că avem nevoie încontinuu de Domnul.
Câtă trudă va fi necesară acum pentru recâştigarea victoriei! În loc de trei mii de luptători prevăzuţi, vor trebui de zece ori mai mulţi, plus o manevră complicată. Restaurarea este adesea o operaţie lungă şi dureroasă. La Ierihon, poporul a trebuit să înveţe să cunoască puterea lui Dumnezeu; la Ai a fost necesar să facă experienţa propriei slăbiciuni.

5 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !


5 Decembrie Iosua 7.16-26
Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. In sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan" (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus 1-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase 
(Ioan 13.26).
„Fiul meu - îi spune losua - dă glorie DOMNULUI". Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-1 expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit..." -recunoaşte Acan - am văzut acest şi acest obiect ... „l-am poftit şi le-am luat; şi iată ..." Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.
Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte" (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).