“Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers!”
Tabăra lui Israel trebuia ferită de orice necurăţie şi aceasta pentru un motiv primordial: Domnul locuia acolo (v. 3). Acelaşi motiv îl invocă apostolul pentru a-l invita pe fiecare copil al lui Dumnezeu să se ferească de orice întinare: trupul său este „templu al Duhului Sfânt" (1 Corinteni 6.19).
Omul atins de lepră (păcatul) sau de „o scurgere" (incapacitatea de a controla manifestările cărnii) trebuia scos din tabără până la vindecare.
Începând cu v. 11 este prezentat testul geloziei, care ne sugerează fiecăruia să ne examinăm cu atenţie şi în mod regulat afecţiunile.
A rămas Hristos subiectul afecţiunii noastre?
Dacă iubim lumea, Cuvântul ne aplică teribila calificare de „adulteri". Chiar dacă pe dinafară totul pare în ordine, noi am devenit vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, L-am trădat pe Domnul (Iacov 4.4; 1 Corinteni 10.22).
Da, să stăm înaintea Lui, ca această femeie suspectă înaintea preotului, şi să lăsăm Cuvântul (apa sfântă) să ne pătrundă conştiinţele şi să descopere simţămintele noastre cele mai tainice.
„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Incearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Şi vezi dacă este în mine o cale a întristării şi condu-mă pe calea eternă" (Ps. 139.23-24).
Prima numărătoare a leviţilor din cap. 3 îi cuprinde pe toţi cei de sex masculin în vârstă de peste o lună. Al doilea recensământ îi socoteşte numai pe cei între treizeci şi cincizeci de ani. Domnul doreşte să-I oferim cei mai buni ani din viaţă. Nu se pune problema vârstei fizice, ci a maturităţii spirituale, rod al experienţei acumulate puţin câte puţin. Unui tânăr care va fi fost credincios „în foarte puţin", la timpul potrivit, Domnul îi va putea încredinţa „mult" (Luca 16.10).
Sunt recunoscuţi opt mii cinci sute optzeci (8580) de leviţi cu vârsta potrivită pentru slujbă. În ce priveşte dimensiunile şi greutatea cortului, nimeni nu era supraîncărcat; ei se puteau înlocui unul pe altul. Atunci de ce Domnul este obligat să declare cu tristeţe că, pentru marele Său seceriş, dispune de puţini lucrători (Matei 9.37)? Vai! pentru că mulţi „nu şi-au pus umărul la lucrarea Domnului" (Neemia 3.5). Ce expresie umilitoare, care ar trebui să fie grăitoare pentru oricare dintre noi!
Leviţii „au fost număraţi ... fiecare pentru slujba sa şi pentru lucrarea sa" (v. 49).
Cuvintele „de purtat", „lucrarea" (v. 28, 49) ne amintesc că acela care slujeşte Domnului şi poporului Său nu o poate face fără să simtă greutatea responsabilităţii spirituale sau fără să-1 apese grija
1. "Eu sunt cu tine in toate zilele, pana la sfarsitul Veacului "
Dau Slava Domnului pentru ca ii simt prezenta zi de zi in viata mea!
2."Stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Domnul "
Chiar si in incercare l-am simtit pe Domnul mai aproape ca oricand!
3. Sa nu ma ingrijorez de nimic, ci in orice lucru, sa aduc cererea mea la cunostinta lui Dumnezeu prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu imi va pazi inima si gandurile in Hristos Isus"
Am incetat demult sa ma mai ingrijorez....si e atat de bine sa stiu ca toate cererile mele ajung pe masa lui Dumnezeu !
4."Binecuvantat sa fie DUMNEZEU, Tatal Domnului meu Isus Hristos, Parintele Indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, care ma mangaie in toate necazurile mele"
Nimeni si nimic nu este ca mangaierea Domnului meu. Daca nu si-ar fi intins Mana sa ma mangaie in cele mai grele incercari.... viata mea era o ruina !
Ce minunat sa fiu fica Sa ! "....incredeti-va in El, varsati-va inima inaintea Lui"
PSALMII 62: 7-8