Hrana ta zilnica !

23 Iulie Levitic 26.34-46

Într-un fel sau în altul va trebui ca drepturile lui Dumnezeu să fie respectate. Dacă poporul nu ţine anii sabatici prescrişi în cap. 25, Domnul îl va constrânge, scoţându-l cu forţa din ţara care este a Lui. Israel «nu-şi va îndeplini obligaţiile de chiriaş faţă de proprietarul său», am putea spune. Şi acesta va fi unul din motivele plecării lui în Babilon. Cei 70 de ani ai captivităţii vor corespunde celor 70 de ani sabatici nerespectaţi în timpul întregii perioade a împăraţilor (2 Cronici 36.20-21).

Teribile vor fi consecinţele păcatului lui Israel. Dumnezeu este mai sever cu acest popor decât cu alte naţiuni. Responsabilitatea acestuia este într-adevăr cu mult mai mare. Oracolele divine lor le-au fost încredinţate. Ei sunt în relaţie cu Dumnezeul cel adevărat, al Cărui Nume, din cauza lor, nu va fi lipsit de a fi hulit printre naţiuni (Romani 3.2; 2.24). Dar, dacă Dumnezeu a fost mai exigent cu Israel decât cu naţiunile păgâne, nu credeţi că trebuie să fie şi mai exigent faţă de cei care, ca şi noi, au în mâini Cuvântul Său? „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult" (Luca 12.48).

Să reţinem de asemenea că a-şi mărturisi păcatul (v. 40) şi a accepta pedepsa pentru aceasta (v. 43) sunt condiţiile restaurării.

La multi ani , Tata !

   In urma cu un an....cam pe aceeasi vreme....eram fericita ca inca mai sunt o copila...IMI TRAIESC PARINTII!

Atata timp cat ne traiesc parintii, SUNTEM COPII!

Astazi, multumesc lui Dumnezeu, ca inca mi-a mai dat aceasta sansa sa mai pot fi copil...pentru ca este atat de bine! Atat de bine sa il am in viata, atat de bine sa stiu ca intotdeauna pot apela la el cu incredere, sa pot sa-i cer sfaturi atat in viata de zi cu zi, dar mai ales in viata spirituala.Am incredere in sfaturile lui, pentru ca experienta de viata isi spune cuvantul, am incredere in invataturile lui pentru ca multimea experientelor cu Dumnezeu imi confirma acest lucru, dar mai ales vad ca sfaturile lui au fost cele mai intelepte decizii pe care le-am putut lua.

Multumesc ca a mai daruit tatalui meu inca un an, si Slava Domnului ca a fost un an binecuvantat.Fara boala, fara probleme, fara dureri...din contra, un an deosebit in care din nou am putut descoperi lucruri noi la el, cu toate ca il stiu de o viata(de a mea).Am aflat ce inseamna respectul , dragostea,am invatat ce inseamna sa ai aceleasi sentimente fata de partenerul pe care ti l-a dat Dumnezeu, chiar daca au trecut  55 de ani.....

DAAAA...... 55 de ani de casnicie alaturi de mama, 55 de ani in care nu s-au plictisit unul de celalat, si asta am avut ocazia sa vad in urma cu mai putin de o luna. Si fiindca nu locuiesc cu mine impreuna, am avut bucuria sa o am pe mama alaturi de mine  timp de o luna, pentru mine a fost bucurie.....in schimb pentru el a fost cea mai grea luna din viata lui.Dar acum am avut ocazia sa vad cat de mult si-au simtit lipsa unul, celuilat...si asta m-a facut sa ii iubesc mai mult.Putini mai  pot oferi acest exemplu.....si ma bucur ca printre aceste persoane putine "sunt parintii mei".

Astazi la manunchiul anilor care ii infrumusteaza buchetul vietii...mai adauga un an.

Ma rog ca Dumnezeu sa ii dea sanatate in continuare, sa ii dea o minte inteleapta pana la capat, dar mai ales sa-l ocroteasca mereu.

Fii binecuvantat in toate, dar mai ales binecuvantat cu viata vesnica !

TE IUBESC, TATI !!!

Hrana ta zilnica !

22 Iulie Levitic 26.14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! -va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. Levitic 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac".

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

Ganduri culese !

Nu fii dulce ca sa fii inghitit, dar nici amar ca sa fii aruncat din gura !

Cu un zambet...nu dispare rautatea !

Cand oamenii  se inteleg, si apa  e dulce !

Cand prosperi esti prieten cu toata lumea, cand ti s-a  risipit averea, devii dusman tuturor !

Iarba rea nu trebuie taiata, ci trebuie smulsa !

Nu banii multi, ci multumirea inseamna bogatie !

Parfumul si dragostea ...nu se pot ascunde !

Indragostitii nu au duminica! (Dragostea e foc continuu...nu are nici odihna..nici repaus)

Cu cat doresti mai multe....cu atat ai mai multe dezamagiri !

Hrana ta zilnica !

21 Iulie Levitic 26.1-13

Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran - l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină poporul asupra consecinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gândeşte întotdeauna bine, El începe nu cu ameninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, descriind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos" (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pământesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corintenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu".Aceasta implică aceeaşi responsabilitate atât pentru creştin cât şi pentru Israel: aceea de a fi complet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.l: comp. cu 2 Cor. 6.16).

Doar un pas...!

   Ieri vorbeam despre muntii din viata noastra, munti pe care fiecare din noi ii avem, fie ei de orice natura.Astazi nu am mai privit la marimea muntelui din viata mea, ci la puterea lui Dumnezeu....si "functioneaza perfect". A fost ceva  asemanator ca "Daniel in groapa cu lei"...si Slava Domnului ca a inchis gura leilor.

  Asemenea experiente cu Dumnezeu, in care vii si  spui problema ta.. il rogi sa intervina si crezi  din toata inima ca o va face, pentru ca stii ca este ATOTPUTERNIC, nu pot fi decat o provocare mai mare, care te indeamna sa indraznesti mai mult ...si mai mult.

   Atunci cand ajunge Iosua cu poporul  Israel  in fata Iordanului...Iosua primeste un ordin din partea lui Dumnezeu, desi pare cam ...ciudat acest ordin, dar cu toate acestea, este transmis mai departe poporului.

Chivotul legamantului Domnului trebuia sa treaca inaintea poporului, iar poporul.... sa-l urmeze.Preotii trebuia sa ridice chivotul si sa intre in rau. Aici  cred ca este secretul "sa intre in rau"..!

Sunt convinsa ca Dumnezeu putea opri apele inca de cand erau ei pe mal, dar nu asta a dorit Dumnezeu. Inainte de a-si arata puterea, a dorit sa vada cat de mult asculta acest popor. Si din nou aceasta cerinta...ASCULTAREA ! Doar un pas...atata doreste Dumnezeu din partea noastra, si de restul se va ocupa EL. 

Si cat de putin ne cere.....doar un pas !!!!

Daca zi de zi suntem gata sa  urmam directia pe care ne-o traseaza Dumnezeu, cu siguranta si problema pe care am adus-o inaintea Domnului spre rezolvare, va fi rezolvata, pentru ca Dumnezeu isi tine fagaduintele:

"Tot ce veti cere, cu CREDINTA, veti primi".Aici vorbim de  probleme aduse spre rezolvare  si bineinteles care sunt dupa voia LUI.  Nu ma pot  ruga :"Doamne vreau un mercedes in parcare dimineata"..... si daca nu e....sunt dezamagita si pun la indoiala promisiunea LUI.

 Dumnezeu vrea sa fim dependenti de EL si dedicati pentru  EL!

Revin  si spun acelasi lucru:"pe masura ce umblam in Voia Lui, credinta noastra va creste si puterea rugaciunii noastre va fi mare "

"Doamne, si azi ....si maine, si indiferent de vreme, daca se vor ivi munti in calea mea si  indiferent cat de inalte sunt piscurile lor, stiu ca prin credinta , alaturi de tine ii voi putea muta. Pentru ca : 

POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!" 

Hrana ta zilnica !

20 Iulie Levitic 25.39-55

Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum", pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu" (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propria-i vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care 1-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).

Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-1 readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-1 facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.

Hrana ta zilnica !

19 Iulie Levitic 25.20-35

„Pământul este al Meu", aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei" (v. 23). în acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pământ, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).