Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni  4.1-8

Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi" este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3).

Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18-20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

Carui Dumnezeu aduci inchinare?

• Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
• Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
•  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!
• Psalmii 86: 6-8

Ne place ca Dumnezeul  in care ne-am pus increderea sa ia aminte la rugaciunea noastra, dar intrebarea mea este: ” ne rugam la Dumnezeul care este Atotputernic, Dumnezeul cel viu” sau ne rugam si ne inchinam unui dumnezeu fals?

Discutand adineauri cu sotul la telefon si imi relata o intamplare petrecuta cu cateva ore in urma undeva, intr-o parcare din Germania si vazand scena, efectiv i-a lasat un gust amar.

Erau trei baieti musulmani impreuna cu sotiile sau poate surorile lor, in apropiere de locul unde statea el. La un moment dat, cei trei si-au aprins tigarea si au fumat linistit, (desi curios pentru religia lor)  iar mai apoi femeile au scos  un covoras unde au ingenunchiat toti si baieti si fete inaltand rugaciuni dumnezeului lor. 

Intamplarea a facut sa fie musulmani, dar tot la fel de bine puteau fi...alta nationalitate. Atata timp cat in viata ta faci ce vrei si nu tii cont de invataturile Bibliei, cred ca inchinarea este in zadar, cu atat mai mult inchinarea adusa unui dumnezeu mort care nu are urechi sa auda si nici putere sa raspunda.

Tu, carui Dumnezeu te inchini?

In cine ti-ai pus tu increderea?

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea.

Psalmii 84:5

Te intreb iarasi:

in cine ti-ai pus tu increderea?

Am vazut multi oameni care si-au pus increderea in diferite lucruri, mai putin in Dumnezeu. 

Si-au pus increderea in oameni si-n bani. Si-au facut relatii, iar acestea le confera”un nume”...este prieten cu”X”, cred ca cunoasteti expresia.

Faptul ca, la un moment dat au ajuns bogati si se invart in cercuri ”inalte”, lucrul acesta le da o stare de siguranta, de confort, o stare de ”inaltare” a lor, mai presus de cei din jurul lor.

Cu toate acestea vine o vreme si peste acestia cand vor trece prin valea plangerii. Si oamenii bogati dau de necaz, ajung pe patul de suferinta, se imbolnavesc de cancer sau alte boli in fata carora sunt neputinciosi.
Asculta-ma bine. banii, cariera, prietenii sau alte lucruri pe care poate pui atata pret...nu te vor putea ajuta in ziua necazului tau.

Cuvantul care sta scris in Biblie este cat se poate de clar si adevarat:

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. Cand strabat acestia Valea Plangerii o prefac intr-un loc plin de izvoare si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. Ei merg din putere in putere si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Psalmii 84:5-7

Pune-ti increderea in Cel care te-a creat. Doar cu El vei putea fi biruitor!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE

1Tesaloniceni 3.1-13

In două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18).

 Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu-se de o altă armă, „ispititorul" (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; loan 15.20; 16.33). Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă! 

Ceea ce-1 neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5,6,1,10). Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului! Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să-i întărească şi să-i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise.

Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le-o întărise. În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. 

Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18)

Eu iti dau putere

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE

1Tesaloniceni 2.13-20

Creştinii din Tesalonic primiseră cuvântul apostolului ca fiind „într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu" (v. 13; Matei 10.40). Inspiraţia absolută a tuturor părţilor Sfintei Scripturi este departe de a fi recunoscută de toţi «teologii» creştinătăţii. Deseori scrierile lui Pavel sunt prezentate ca fiind învăţăturile unui om, om al lui Dumnezeu, remarcabil, fără îndoială,... dar supus greşelii. Este vorba, în general, de un pretext pentru a nu se supune şi pentru a respinge ceea ce pare prea îngust... Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, fiecare cuvânt al Bibliei are aceeaşi autoritate divină!

Invidia iudeilor întrerupsese activitatea apostolului alături de tesaloniceni (v. 15, 16; Fapte 17.5). Şi el nu sfârşise să-i instruiască - iar un învăţător este încurcat atunci când niciunul din elevii lui n-a obţinut diploma pentru care i-a pregătit Pavel, vorbindu-le inimii, le reaminteşte în versetul 19 că el personal era responsabil cu privire la credincioşia lor: după caz, avea să primească o cunună din mâinile Domnului, sau să fie „acoperit de ruşine" din cauza lor (v. 19; 1 loan 2.28). 

Dragi prieteni, să avem şi noi mereu acest gând în duhul nostru, precum apostolul: curând va trebui să dăm socoteală înaintea Stăpânului nostru de tot ce vom fi făcut (Matei 25.19; Romani 14.12)!

Evolutia evenimentelor internationale prin prisma profetiei.

                        

Hrana ta zilnica!

7 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 2.1-12

Insultele şi maltratările suferite de Pavel şi de Sila la Filipi (Fapte 16), departe de a-idescuraja, îi  umpluseră de îndrăzneală. Reacţia furioasă a vrăjmaşului era tocmai dovada că osteneala lor nu fusese în zadar (v. 1). Cu toate acestea, ei nu folosiseră niciuna din metodele obişnuite ale propagandei omeneşti: încântări, şiretlicuri, linguşiri, eforturi de a plăcea (2 Corinteni 2.17). 

Astăzi, evanghelia este prezentată prea adesea sub o lumină atractivă şi sentimentală sau ca o latură a unei lucrări sociale. Slujba lui Pavel nu era nicidecum animată de vreuna din cele trei mari resorturi ale activităţii oamenilor: căutarea gloriei personale, satisfacerea cărnii şi profitul material. Dimpotrivă, suferinţele apostolului dădeau dovadă de un total dezinteres (Fapte 20.35). Două sentimente îl animau: grija continuă de a-I plăcea lui Dumnezeu (v. 4) şi dragostea pentru cei care deveniseră „propriii săi copii". Ca o mamă, îi hrănise şi îi îndrăgise mult (v. 7). Ca un tată, îi îndemna, îi mângâia şi îi învăţa să umble (v. 11,12). Întâi de toate însă dorea ca ei să aibă deplina conştientă a relaţiei lor cu Dumnezeu.

Ce poziţie (atât pentru ei, cât şi pentru noi), că Dumnezeu nu ne cheamă la mai puţin decât la

propria Sa împărăţie şi la propria Sa glorie!