Hrana ta zilnica!

20 IUNIE
Iona 4.1-11
Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un fals-profet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).
Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Impăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete", adăpost precar pe care Dumnezeu ni-1 ridică, ce furtună în sufletul nostru!
 Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!
In loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care II cunoştea ca fiind „milos, îndurător, ... de o mare bunătate..." (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături într-un mod atât de strălucit?
Ocazie excepţională... ocazie pierdută! In ce ne priveşte, să nu-i scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Impăraţi 7.9)!

De ce avem nevoie de Duhul Sfant?

O viata plina de putere!

“Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea mai grea”

Esti dispus sa stai la indemana lui Dumnezeu?

Fie ca puterea Duhului Sfant sa inunde sufletul tau, chiar daca va trebui sa imbraci haina de soldat!

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE
Iona 3.1-10
„Strigătul" lui Iona prin Ninive este propriu-zis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu s-a împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc.
Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8). Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona" (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (loan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptându-L pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata", avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată" poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20).
 „De aceea şi voi fiţi gata", spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44).
 Da, astăzi este ziua mântuirii.

Ce vezi in oglinda?

Cred ca niciunul dintre noi n-ar concepe sa nu aibe in casa macar o oglinda.In ea privesti cum iti sta rochia sau costumul, vrei sa vezi daca e aranjat parul si alte detalii legate de aspectul exterior. Insa toate acestea conteaza  doar pentru om, nu pentru Dumnezeu. Scriptura spune:”Dumnezeu nu se uita la fata omului...”, si ce bine este....!

Daca, de dragul celor din jur vrem sa aratam bine si pentru aceasta privim in oglinda, oare pentru Hristos nu dorim sa fim perfecti?

 Hristos nu se uita la exterior, ci la interior. Stiu ca de aceasta expresie se folosesc multi atunci cand tinuta lor nu este potrivita cu ”tinuta unui crestin”, dar acesta este alt aspect in care nu voi intra acum. Daca ai Duhul lui Dumnezeu calauza, acesta iti va da intelepciune si cum sa te imbraci in ceea ce priveste exteriorul.

Vorbind de partea spirituala a noastra, de aspectul sufletului, in oglinda Cuvantului ne putem vedea toate defectele.

Gradul nostru de comparatie nu este omul, ci Hristos.

Ne asemanam cu Hristos?

• Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
•  şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul.
• 
  
• Traim intr-o lume tare zbuciumata si momentele sunt tare critice, iar mintea noastra este inundata cu lucruri care nu fac altceva decat ne distrag atentia de la tinta noastra, adica de la Isus. Scopul diavolului este sa ne schimonoseasca chipul, dar noi trebuie ”să ne înnoim în duhul minţii noastre ”
• Duhul mintii noastre poate fi innoit doar prin Cuvantul lui Dumnezeu, refuzand oferta diavolului.
• ”Strang Cuvantul Tau in inima mea”!
• Atunci cand iti dedici viata lui Hristos, El va face lucrarea de transformare si de restaurare.
•  Lucrarea aceasta ne aduce in fiecare zi, tot mai aproape de asemanarea noastra cu El.
• Sa nu uitam ca am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu.
• ”...v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
• Coloseni 3:9-10
• Tu ce vezi in oglinda?

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE
Iona 1.17-2.10
Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus însuşi. In rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2...). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.
Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns", anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).
Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.
Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

O punte intre istorie si prezent!

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
lona 1.1-16
Spre deosebire de alţi profeţi, lona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Impăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive - o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului" (v. 2).
Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire!
 Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3,5; cap. 2.2,6).
Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope", ebr. , Jafo"), care duce însă la distrugere („Tarsis"). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-1 smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume - ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?
Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-1 arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor
(marinarii păgâni; Romani 11.11-15).