Constatăm că toate suferinţele care sunt descrise în ea au condus la acest rezultat final, lauda adusă lui Dumnezeu de către tot ce are suflare. Aşa să fie şi cu fiecare din încercările noastre: „să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos" (1 Petru 1.7).
Cartea Psalmilor a început cu Dumnezeu binecuvântându-1 pe om şi se încheie cu omul binecuvântându-L pe Dumnezeu. Am auzit, pe rând, cântând aleluia: rămăşiţa mântuită (Psalmul 146), Ierusalimul (Psalmul 147), Creaţia (Psalmul 148). Psalmul 149 are ca subiect cântarea cea nouă a lui Israel şi ultimele judecăţi precedând împărăţia.
” plangeti cu cei ce plang”, iar in alt verset spune ”mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat intr-una de petrecere”. Asta am facut, si ce bine este !!!!
Ieri, la ARAD a avut loc o seara de priveghi, al prietenei mele dragi Marcela.
M-am dus din dragoste pentru Marcela, m-am dus sa fiu alaturi de cei ramasi in urma ei, mama Marcelei, sotul Nelu, fiica Diana si ginerele Mihai si copiii, si am plecat cu gandul sa fiu o incurajare pentru ei. Din nou am constatat ca eu am fost cea incurajata si chiar daca Marcela era doar un pumn de tarana in fata noastra, prin marturia ei ea a fost cea care ne-a incurajat pe toti cei prezenti.
Atitudinea ei in suferinta ne-a dat curajul si puterea sa fim tari noi cei ramasi, in fata cuptorului care poate va veni peste noi.
De cuptor nu suntem scutiti si fiecare avem sau vom avea parte intr-un fel sau altul, insa trebuie sa stim cum trecem biruitori prin cuptor.
Pentru Marcela cuptorul a fost...CANCERUL.
Desi era un bolnav in faza terminala, si asta s-a produs cu repeziciune, in toata aceasta perioada n-am auzit-o cartind sau fiind suparata pe Dumnezeu sau suparata pe viata. De fiecare data cand am vorbit cu ea imi spunea: ”daca Domnul vrea, El ma poate vindeca, poate va vrea sa ma duca acasa, El stie ce este mai bine si voia Lui sa se faca”
Si s-a facut!
Anul trecut spre finalul anului a fost ziua multumirii in biserica unde mergea ea. A vrut si si-a dorit sa mearga si sa marturiseasca credinciosia lui Dumnezeu fata de ea, chiar si in cuptor. A facut-o! Cuvintele ei au ramas inregistrate si aseara au fost proiectate pe un monitor si fiecare dintre noi am putut vedea si revedea marturia ei.
Inaltator moment....!
Sa stii ca mai ai de trait o zi, poate doua, poate o saptamana, dar cu toate acestea sa ai zambetul pe buze si sa poti spune: ”CHIAR SI DIN VALE...SE POT VEDEA PISCURILE INALTE!”
Astazi cuptorul s-a incheiat pentru Marcela, insa el sta deschis sa intre altcineva in el, poate eu, poate tu, nu vom stii. Dar ceea ce trebuie sa stim...este ca Dumnezeu este cu noi si acolo. Tovarasii lui Daniel au fost aruncati in cuptorul cu foc, trei la numar. Nebucadnetar a vazut patru, cu toate acestea din cuptor au iesit tot trei. Ce inseamna asta? Dumnezeu era deja in cuptor, a fost cu ei, i-a pazit, i-a scos biruitori de-acolo, insa El a ramas in cuptor. De ce? Pentru ca atunci cand va trebui sa trecem prin cuptor, eu sau tu, El sa ne fie alaturi! El este in cuptor, El Om al durerii si obisnuit cu suferinta, sta si ne asteapta. Asa ca indiferent prin ce cuptor va ingadui sa trecem...EL VA FI CU NOI.
Cu aceste ganduri am plecat incurajata, maingaiata si cu speranta revederii in cer.
Domnul sa fie laudat in toate si-I multumesc ca am avut harul sa cunosc asa o femeie minunata.
Pana in ziua aceea Marcela draga iti spun: ”La revedere-n cer!” Pentru cei care doriti sa vedeti intreg programul, si credeti-ma merita doar pentru a fi incurajati prin necazul prin care treceti, puteti urmari in arhiva bisericii intreg programul de priveghi, vineri 26.02.2016 http://www.bisericadragostea.ro/ro/site/display/page/31/arhiva-video.html
Momente frumoase din viata Marcelei
Marcela si nepotica Gregory
Marcela si nepotei ei
Marcela si fiica ei Diana.
Marcela, ginerele sau mai bine copilul ei Mihai, Diana si Greg
Marcela si nepotica la spital in Austria.
Cancerul i-a distrus trupul, dar nu i-a omorat sufletul.
1. Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles; Adesea nedreptatea-ncerca să învingă Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.
R: /: Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă Când vom primi răspuns la mii de întrebări Dar pân-atunci trăim crezând privind prin ceaţă, La lucruri ce se par în depărtări. :/
2. De ce-i atâta suferinţă printre oameni De ce săracii mor de foame între noi? Când unii se desfată-n lux şi înbuibare Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?
3. Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură Să fie sfântă armonie între fraţi Să nu mai fie aurul închis în zgură Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.
4. Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma Pământul s-a umplut acum de urâciuni; Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.
Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1-6) şi pe pământ (v. 7-13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat!
Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7...). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii" şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii", creaţia îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele" de acum vor face loc unei satisfacţii plenare.
In felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1-3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut-o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor" (Fapte 3.21).
Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre,... pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul" (Exod 10.9).
Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i-1 va da lui Israel, acestui popor care este aproape de El
Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.”“Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.”„Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia.”“Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.”„Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?”„Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”“Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia.”Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici până la sentimentul prăbuşirii unei lumi de visuri nu a fost decât un pas. Următorul pas a fost gândul sinuciderii datorită senzaţiei de inutilitate pentru lumea aceasta şi pentru cei din jur.Cristos i-a ieşit în cale, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să înţeleagă valoarea imensă pe care o are în ochii lui Dumnezeu. Prin faptul că El însuşi, Cristos a murit în locul ei pentru păcatele ei.
Eugenia Lup:– Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Mai am o soră.Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.Mie îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat handbal în echipa de juniori în Drobeta Turnu-Severin. Încercam să fiu cea mai bună, iar când nu voi mai putea juca hanbal, doream să devin o antrenoare de handbal bună.Reporter:– Ai ajuns sportivă bună. Doar că acum alergi pentru o altă cunună. O cunună care nu veştejeşte. Şi într-o alt fel de alergare. În alergarea de a câştiga premiul pe care Cristos îl va da în “Ziua aceea” tuturor celor ce îl vor fi iubit pe El.Cum s-a desfăşurat cariera ta din handbal?Eugenia Lup:– M-am îmbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat că totul se va rezolva şi voi putea să merg mai departe. Însă după doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv şi a trebuit să mă operez...[.....]
De cateva luni de zile la rugaciune, Duhul lui Dumnezeu ne-a instintat prin proroci pe noi si pe multi altii, ca va incepe sa-si cheme acasa copiii sai, si in mod special va chema VLASTARE TINERE, atat credinciosi cat si necredinciosi. Stiu ca pentru multi ceea ce spun e de neinteles, altii NU CRED, iar altii privesc cu batjocura aceasta lucrare a lui Dumnezeu. Indiferent in ce categorie te incluzi, dragul meu, realitatea confirma ca DUMNEZEU NU MINTE NICIODATA. Suntem doar luna februarie....si atatia tineri s-au dus...si se vor mai duce. Daca saptamana trecuta am avut si priveghi si inmormantare in fiecare zi, si saptamana aceasta este aproape la fel. DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU SUVERAN, SI EL FACE CE VREA, IN CER SI PE PAMANT! Bine este sa ne punem viata in randuiala fiecare pentru ca niciunul nu stim cand suntem chemati ACASA. Dar cerul este pentru tine ACASA? Te poti dezlipi de ceea ce lasi in urma? Esti pregatit sa stai in fata Tronului lui Dumnezeu? Biblia spune ca TOTI ne vom infatisa inaintea LUI, unii pentru judecata iar altii sa-si primeasca rasplata. ”Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” Romani 14:10/b Mediteaza dar astazi la viata ta.....!
Sa-I spun lui Dumnezeu ca e prea mult....? Nu mi-as permite! El este suveran in cer si pe pamant ! Niciodata nu vom putea intelege lucrarea Lui. Uneori e dureroasa, lasa in urma lacrimi, durere si multe intrebari, insa trebuie s-o acceptam. La revedere-n cer Eugenia draga! Dumnezeu te-a iubit mai mult si te-a chemat acasa!
Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: lăudaţi pe Domnul (Ian)", altfel spus,, Aleluia (Halelu-Iah)". Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).
In cine îşi găseşte Domnul plăcerea? In cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3.8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-1 traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la „picioarele oamenilor" (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3.1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68.11).
Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită... (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28.12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?
Da, „mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită" (v. 5)!
