O mama mea, nu te-oi uita!

Este asa frumos sa putem spune aceste cuvinte din inima, mamei noastre.
Celei care ne dat viata, dar nu numai atat, ci acelei mame care atat cat traieste isi poarta copiii pe brate de rugaciuni, ii binecuvinteaza si ii ocroteste. Eu am parte de o asemenea mama, si-I multumesc Domnului pentru ea si ma rog ca El sa ii dea sanatate si sa o rasplateasca cu viata vesnica, dar nu toti au parte de aceasta binecuvantare. 
Ma rog pentru cei care nu asemenea mame, Dumnezeu sa le fie si mama si tata! 
Nimeni nu poate inlocui o mama!!

1. Imi amintesc si-acum cu drag,
De chipul ce-l priveam, adesea-n prag
Si fericit eu ii zambeam,
La sanul ei, cu drag, ades m-adaposteam,
Cand ma strangea, ma alinta,
Caldura dragostei din piept mi-o daruia,
De ea uita, cand ma privea,
Din mii si mii oricand pe ea o cunosteam.
Refren:
 O mama mea, nu te-oi uita,
Caci tu ai fost aceea ce mi-ai dat viata,
Oriunde-as fi, mi-o aminti,
De-a ta iubire, de-al tau chip, ce l-am iubit.

2. In zilele, care-au trecut,
De Dumnezeu m-a invatat cum sa ascult,
Cum sa-L cinstesc, cum sa-L iubesc,
Cuvantul Sfant in inima sa il primesc,
De-aceea vreau ca-n tara Ta,
Isus sa fiu cu tot cu mama mea,
Sa pot si-atunci sa-I multumesc 
Ca tot ce am si voi avea ii datorez.

Hrana ta zilnica!

Incepem studiul asupra celui mai lung psalm, Psalmul 119

31 IANUARIE

Psalmul 119.1-16

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-1 păzesc", le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care-şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! 

Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2,4,5,8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă «scrupulele» tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?"

 Răspunsul vine imediat: ,Păzindu-se după Cuvântul Tău". Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări  curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea", în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă.

 Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).

Hrana ta zilnica!

30 IANUARIE

Psalmul 118.15-29

Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru2.7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Ii revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna „minunat în ochii noştri" (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: „Doamne, mântuieşte, Te rog!"

(Osana în ebraică). „Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului" (Matei 21.9). Fără voia Lui, cei din poporal iudeu L-au invocat şi L-au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14.26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El într-un astfel de moment versetele 6,21, 22 şi sfârşitul versetului 27:

„Legaţi... jertfa până la coarnele altarului"! Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1,29).

Hrana ta zilnica!

29 IANUARIE

Psalmii 117 şi 118.1-14

Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116) atunci îi vom invita şi pe alţii să-L adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti 1a lauda universală (v. 1; Romani 10.19; 15.11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108.4; 115.1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

In Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8, 9; Psalmul 108.12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţe mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1.14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem dar Dumnezeu ne-a venit în ajutor; ne-a păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116.8). Omul, prin urmare, nu va pute face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8; pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).

Compromis, doar ca sa le fim pe plac...!!!

Tot mai mult auzim de crestini si suntem indemnati sa ne rugam, si este chiar indicat sa ne rugam pentru cei care trec prin prigoana. Nicaieri nu am intalnit atata dusmanie pe cineva  mai mult decat pe crestini. Oare de ce?

Si astazi citeam despre cei 60 de crestini din Nigeria care au fost ucisi si ceilalti carora le-au fost distruse casele si vandalizate in timp ce erau la biserica http://www.infocrestin.com/le-au-distrus-casele-in-timp-ce-se-aflau-la-biserica-alti-60-de-crestini-ucisi-cu-brutalitate-2/.
Ma intreb, de ce oare exista atata ura pentru crestini?

In Evrei 12:3 sta scris:

 ”Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine...”

Domnul Isus  a venit tocmai pentru noi oamenii pacatosi ca sa fim salvati si mantuiti. Cu toate acestea iata ca, tocmai El a suferit o mare impotrivire si o mare ura din partea oamenilor. Nu a avut parte de o primire asa cum trebuia sa aibe, din contra inca de la venirea Sa in lume a fost respins. Dar mai mult de atat, a fost lovit, batjocorit si rastignit pe cruce ca si cel mai mare talhar. De atunci si pana acum...omenirea continua sa aibe aceeasi atitudine ostila fata de El.
Iata de ce sunt urati crestini!
Iata de ce sunt batjocoriti!
Pentru ca sunt urmasii lui Hristos!
Dar astazi, din pacate noua crestinilor nu ne mai place acest lucru, din contra facem uneori tot felul de compromisuri doar pentru a fi acceptati de lume.
Facem ce fac ”ei”, ne imbracam cum se imbraca ”ei”, vorbim cum vorbesc ”ei”, avem aceleasi teluri comune, si toate acestea...doar ca sa fim pe plac, doar sa nu fim batjocoriti, doar sa nu fim tratati ”mai de sus” .

Dragul meu, cum te simti la locul tau de munca, printre prietenii, printre vecini, etc? Marginalizat...sau esti integrat in ”marea societate”.
Daca nu simti nici un fel de impotrivire din partea lor...priveste atent comportamentul tau, oare nu ai devenit ca ”ei”?
Daca simti ca esti  privit ” mai de sus”, batjocoritor, daca simti ca nu poti patrunde si nu esti acceptat in lumea lor...nu te necaji. Aceasta este dovada ca esti un urmas a lui Hristos.
Niciodata nu vom putea fi primiti in lume ”bine”, niciodata nu vom putea fi acceptati, deoarece nici Domnul nostru Isus nu a fost acceptat. 

Hrana ta zilnica!

28 IANUARIE

Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: „Eram doborât şi El m-a salvat... Tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte..." (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?". „Iubesc pe Domnul...", răspunde psalmistul - acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi:

„Voi înălţa paharul mântuirii... îţi voi aduce jertfe de mulţumire ... da, înaintea întregului Său popor" (v. 13, 14,17). Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui" (Evrei 13.15)!

Inca un ceas!

Să fie-o zi de împăcare!
Adesea spun că vreau Acasă,
Acum să plec, parcă n-aş vrea,
C-atâtea aş lăsa în urmă,
C-atât de multe aş avea,
Să pun în ordine Părinte...
Te rog mai lasă-mi doar un ceas,
Să nu regret nimic din viaţă,
Să pot să-mi iau un bun rămas,
Am înţeles de ceva vreme,
C-atunci când voi zbura la cer,
Nimic nu voi lua cu mine,
Că tot ce-i jos e efemer,
De-aceea vreau c-agoniseala,
Cât de puţină ar fi ea,
S-o folosesc cu chibzuinţă
Şi numai pentru slava Ta,
Nu-mi pasă de ce spune lumea,
Mai bine un sărac "bogat",
Decât să am o lume-ntreagă
Şi sus să fiu un lepădat,
Atât de greu îşi lasă omul,
Agoniseala lui de-o viaţă,
Uitând că clipa veşniciei,
Atârnă de un fir de aţă,
Ce pot să fac eu, Doamne, astăzi,
Nu vreau să spun că las pe mâine,
Pentru că ziua care vine,
Ştiu sigur că nu-mi aparţine,
Îmi dă înţelepciune Tată,
Nimic nu vreau mai mult acum,
Decât s-aleg doar ce e bine
Şi să urmez al Vieţii drum,
Să-mi dai putere şi răbdare,
Să trec biruitor prin greu,
La Tine-i totul cu putinţă,
Căci Tu eşti Domn şi Dumnezeu,
Acolo unde-ngrijorarea,
Ca pe o trestie mă-ncovoaie,
Tu să mă-nviorezi Părinte,
Precum grădina după ploaie,
Mă fă lumină pentru semeni
Şi sare ca bun gust să dau,
Acelor fără de speranţă
Şi care rost pe lume n-au,
Prin fapta mea şi prin purtare,
Să-şi pună întrebări mereu,
De ce-s altfel şi cine este,
Acel Isus şi Dumnezeu,
Iar celor dragi, rude şi prieteni,
Să-i cercetezi cum doar Tu ştii,
Să fie-o zi de împăcare
Şi pentru ei...Şi-n veşnicii,
Să ne-ntâlnim cu bucurie,
Când timpu-aici va fi sfârşit,
Sfinţeşte-ne pe fiecare
Şi-mbracă-ne în infinit...

27/01/14, Barcelona-Lucica Boltasu

De luat aminte....

Cea mai buna judecata este judecata de sine!

 1 Corinteni 11:31

Daca ne-am judeca singuri n-am mai fi judecati!