Hrana ta zilnica!

22 AUGUST

loan 21.1-14

Numai şapte ucenici sunt prezenţi la întâlnirea pe care Isus le-o fixase în Galileea (Matei 26.32; 28.7). Şi din nou pare să fi uitat ce aşteptau. Simon Petru, pe care Domnul îl făcuse totuşi pescar de oameni, se întoarce la vechea lui îndeletnicire. Ce să fie de mirare că, „în noaptea aceea, n-au prins nimic"? Cum ar putea fi rodnică munca făcută după propriile gânduri şi departe de prezenţa Domnului? El îi prevenise că, despărţiţi de El, nu vor putea face nimic (cap. 15.5). Când însă El este cu ei, totul se schimbă. Partea dreaptă a bărcii nu are faţă de partea stângă decât un singur (dar esenţial) avantaj, anume că Isus le-o indicase.

Are loc întâlnirea cu Stăpânul care pregătise totul mai dinainte pentru slujitorii Săi obosiţi. Deşi n-avusese nevoie do peştele lor (v. 9), totuşi El nu dispreţuieşte niciun rod al muncii lor (v. 10), ci îi numără cu exactitate (v. 11).

Dragi prieteni, cât de des, ca şi aceşti ucenici, uităm de măreaţa şi de apropiata noastră întâlnire! 

De câte ori, de asemenea, în mijlocul circumstanţelor noastre, în eşecuri, ca şi în succese, ar trebui să-L putem distinge mai repede pe Cel care ne vorbeşte şi să recunoaştem: „Este Domnul" (v. 7)!

Bucura-te si nu te ingrijora!

Daca am scoate numaratoarea versetelor din cartea Filipeni, am putea spune ca citim o scrisoare tocmai primita. De fapt ea este o scrisoare a lui Pavel adresata celor din Filipe. Ieri dimineata am avut calauzirea sa citesc iarasi aceasta carte si imi place tare mult. Pavel tintuit in lanturi scrie o scrisoare fratilor sai din Filipe, frati pe care nu inceta sa-i poarte in rugacinile sale, de-altfel si cei din Filipe il purtau in gandul lor, iubindu-l pe Pavel. Pe de alta parte cei din biserica din Filipe, au fost singurii care s-au ingrijit de nevoile lui Pavel dupa ce a plecat din Macedonia.Vers. 15 spune,

”Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi”.

Desi planul lui Pavel a fost sa mearga sa vesteasca Evanghelia, iata ca ajunge in lanturi, tocmai  pentru Evanghelie.Cu toate ca erau impotrivitori multi care nu vroiau ca Isus sa fie propavaduit, iata ca tocmai aceasta experienta a lui Pavel, il face pe Isus mai cunoscut. Ma gandeam ca si astazi sunt multi care impiedica ca Isus sa fie propavaduit si pentru aceasta  pun tot felul de piedici, pun tot felul de interdictii, insa tocmai acest lucru, face ca Isus sa fie cunoscut si mediatizat de la un capat pana la celalalt capat al pamantului.

 Si in vremea aceea, Pavel vorbea de un neam ticalos, in mijlocul caruia noi crestinii, in speta cei din Filipe, trebuie sa fim lumina.Ceea ce este demn de luat aminte, este bucuria lui Pavel despre care vorbeste. M-am tot uitat, si-aproape in toata  scrisoarea sa le spunea filipenilor sa se bucure.

”Bucurati-va si iar bucurati-va..., totdeauna bucurati-va in Domnul”. 

Aproape in fiecare capitol Pavel vorbeste despre aceasta bucurie. El se bucura chiar si in lanturi! Astazi nu mai stim sa ne bucuram nici chiar de momentele care ar trebuie sa ne bucure. Lumea este trista si impovarata, iar acest lucru se vede  pe chipul peste care adesea se pune o masca. Si in lanturi Pavel era cu Domnul, ori atunci cand esti cu Domnul, indiferent de circumstantele in care te gasesti...te bucuri.

Uitati-va la milionarii si miliardarii planetei, au de toate, au bani, nu le lipseste nimic si ei sunt in depresie, iau medicamente cu pumnul, altii zac in puscarii, altii se sinucid si cu toata bogatia lor nu au parte de bucurie. Multi oameni cred ca ingredientul principal al bucuriei este banul. Iata ca nu-i asa!

Banul iti poate oferi un confort mai bun, insa nu bucurie. Bucuria adevarata vine doar din Dumnezeu, ori tocmai acest lucru le lipseste, le lipseste DUMNEZEU.

Pare uimitor sa fii in lanturi legat, fara sa stii daca scapi sau nu...si totusi tu sa te bucuri.

Bucuria era in Domnul, iar nadejdea lui era tot in El.

Un alt lucru despre care vorbeste si sfatuieste Pavel, atat pe filipeni cat si pe noi, este ingrijorarea. 

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.(cap. 4 vers.6)

 Daca citim in Matei 6 versetele care ne vorbesc despre ingrijorare, intr-adevar ar trebui sa ne ingrijoram, dar nu de problemele vietii, ci de faptul ca traim zilnic cu povara acestui pacat, chiar persistam fara sa constientizam sau nu vrem sa constientizam, ca este pacat. Astazi tot mai multi traiesc  cu povara acestui pacat...ori a trai impovarat, nu duce la altceva decat la moarte.

Pe de alta parte ingrijorarile nu fac altceva decat mistuie maruntatiele, te lasa fara putere si aduce tulburare. Ps.38:7-8

Ce putem face noi...?

Pavel spunea, ”aduce-ti cererile inaintea Domnului...”(Filpeni 4:6), ca  Domnul sa se poata ocupa de ele (1 Petru 5:7), ” El se va ingriji de voi...”

Lucrul acesta il doreste Domnul de la fiecare, si de la mine si de la tine, de-aceea sa invatam sa facem acest lucru.

Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El va lucra!

Hrana ta zilnica!

21 AUGUST

Ioan 20.19-31

Este seara unei minunate zile întâi a săptămânii. Potrivit promisiunii Sale, Mântuitorul înviat Se prezintă în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (cap. 14.19). Le arată în mâinile şi în

coasta Sa „dovezi" garantate că este făcută pacea lor cu Dumnezeu (Fapte 1.3). El suflă peste ei viaţa cea nouă (comp. pa Geneza 2.7 şi cu 1 Corinteni 15.45) şi îi trimite să vestească, acelora care cred, iertarea de păcate (v. 23).

In acea duminică, Toma lipsise de acolo. Iar când ceilalţi Ucenici îl anunţă: „L-am văzut pe Domnul" (v. 25), inima lui rămâne rece şi necredincioasă. Şi câţi copii ai lui Dumnezeu nu se privează cu uşurinţă de preţioasa strângere în jurul Domnului Isus, ... poate pentru că, în străfundul inimii lor, nu cred cu adevărat în prezenţa Lui! Toma reprezintă rămăşiţa iudaică care, mai târziu, văzându-L, îl va recunoaşte pe Domnul şi Dumnezeul său. „Ce sunt rănile acestea în mâinile Tale?", vor întreba ei (Zaharia 13.6). Partea binecuvântată a răscumpăraţilor din perioada actuală este însă de a crede fără să fi văzut încă (1 Petru 1.8). Pentru acest scop au fost scrise aceste lucruri, nu numai pentru a fi citite, ci pentru a fi crezute! 

Credinţa noastră, întemeiată pe Scripturi, trebuie să şi-L însuşească pe Cel care dă viaţa şi care este Fiul lui Dumnezeu (v.31).

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST

loan 20.1-18

Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16.9). Dar cineva i-o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui loan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi „se întorc la ei [acasă]". Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.

Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că «ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală»! Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite „fraţilor" Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22.22; Evrei 2.11,12).

Vremuri Apocaliptice-Noua Ordine Mondială

Dupa toate acestea....foarte multi, inca mai cred ca sunt doar simple povesti...

Radeti voi de cel nenorocit, dar scaparea lui ESTE DOMNUL!

Psalmii 14:6

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST

Ioan 19. 31-42

Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. In ce-1 priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: „Astăzi vei fi cu mine în paradis" (Luca 23.43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12.10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.

Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53.9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. In prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi-ar fi arătat solidaritatea cu ei. 

Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. 

Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi, ca suntem ucenicii Lui.

Semnele vremurilor!

Hrana ta zilnica!

18 AUGUST

loan 19.17-30

Acela care, cu doar câteva zile înainte, intrase în Ierusalim cu toată maiestatea unui împărat, iese acum „purtându-Şi crucea". Acelaşi contrast apare şi din inscripţia pe care Pilat o aşază pe cruce: „Împăratul iudeilor” este „Isus din Nazaret”. Este răstignit între „alţi doi", puşi după rang de răufăcători. Totuşi, această evanghelie nu ne spune nimic despre ocările suportate din partea oamenilor (Matei 27.39), nici de ceasurile când a fost părăsit. Totul aici este numai pace, dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Versetul 25 menţionează prezenţa şi numele câtorva femei. Şi Isus o încredinţează pe mama Sa ucenicului care cunoştea cel mai bine afecţiunile Sale.

Remarcăm că, în cele mai mici detalii, totul trebuie să se desfăşoare conform Scripturii: împărţirea hainelor (v. 24), oţetul dat Mântuitorului (v. 28; vezi şi v. 36,37). Apoi E1 Însuşi

împlineşte ultimul act al ascultării Sale de bunăvoie: Îşi dă duhul (cap. 10.18). Iar dacă cineva mai crede că trebuie sä facă încă ceva pentru a-şi asigura mântuirea, să asculte cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului rostite în timp ce murea: „S-a împlinit” (greceşte: un singur cuvânt, τετέλεσται (Tetelestai), cel pe care unii îl înscriu în josul facturilor achitate).

 Imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu este achitată pentru totdeauna.