Un simplu click pe telefon si intri in legatura cu persoana de la celalalt capat al firului, chiar daca e la mii de km distanta. Tot cu un simplu click te conectezi la reteaua de internet si navighezi in lumea intreaga, "crezand" astfel ca pamantul a devenit minuscul in fata ta. Poti fi conectat in timp real sau nu, iar tehnica a avansat atat de mult si pe zi ce trece ne-am lasat furati si captati de toate aceste mijloace de comunicare, incat am uitat de mult mijloacele pe care le-am folosit cu ani in urma.
Dar exista o forma de dialog vie si pe care NU ar trebui sa o uitam niciodata (desi este tot mai neglijata) indiferent cat de mult avanseaza tehnica moderna, aceasta este conexiunea cu CERUL, este firul de legatura cu Dumnezeu.
Universul este plin de unde si semnale, si trebuie s-o recunoastem ca de multe ori incingem reteaua si comunicam din zori si pana in noapte, lucruri fara importanta, fara de valoare, neesentiale, vorbim "verzi si uscate", pierdem vreme si timp pretios uitandu-ne la asa zisi "prieteni" virtuali, comunicam cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata si poate ca murim si nici n-o sa-i cunoastem vreodata.
In loc sa gasim timp pentru a sta de vorba de fapt cu Cel Caruia Ii sta in putere sa ne dea ajutorul, ne spunem "off-ul" si durerea unor persoane incapabile de a ne ajuta in vreun fel. Ne deschidem sufletul in fata unor persoane straine care in fata te asculta, te compatimesc, iar mai apoi te batjocoresc, in loc sa venim inaintea Celui care ne asteapta cu atata drag sa ne ofere rezolvare la problemele noastre.
Daca prietenii se plictisesc de problemele tale, Isus nu se plictiseste niciodata, daca prietenii tai nu au rabdare sa te asculte, Isus este rabdator sa-ti asculte intreaga poveste.
Astazi tot mai putini isi pleaca genunchiul in rugaciune si tot mai putini mijlocesc inaintea Domnului si asta nu pentru ca nu am avea motive de mijlocire, ci pentru ca am devenit prea nepasatori. Nepasatori fata de cei din jurul nostru care zac in pacat, nepasatori fata de biserica "atipita" si furata de somn datorita nevegherii, nepasatori fata de cei nemantuiti din casa noastra care se indreapta spre iad, nepasatori fata de cei prigoniti pentru Numele lui Hristos, nepasatori chiar fata de noi insine, fata de starea noastra de ignoranta, fata de starea noastra de crestini "caldicei". Avem atata nevoie de rugaciune, avem nevoie de asa multa indurare din partea lui Dumnezeu, si totusi suntem atat de nepasatori...
Ne facem timp pentru toate si gasim timpul necesar pentru tot, insa timp pentru Domnul...prea putin sau chiar deloc.
Imi amintesc, cu ceva timp in urma, citeam cateva ganduri care pareau mai degraba a fi un monolog a lui Dumnezeu. Poate ca randurile acestea vor sensibiliza inima noastra. Sunt doar cateva randuri asternute pe o hartie, dar exprima o realitate si un adevar.
Cum te-ai trezit m-am uitat si speram ca vei vorbi cu mine. Doar cateva cuvinte, sa-mi multumesti pentru ceva bun din viata ta de ieri sau de saptamana trecuta.
Dar am observat ca erai ocupat sa alegi hainele potrivite pentru munca. Am asteptat iarasi sa te aud. Cand ai iesit din casa, am stiut ca ai cateva minute sa te opresti si sa-mi spui “Buna”, dar tu nu te-ai oprit.
Am vrut sa-ti spun ca as putea sa te ajut sa realizezi mai mult decat ai visat vreodata daca ai petrece fiecare zi ceva timp cu mine. La un moment dat ai asteptat pe scaun 15 minute fara sa faci nimic. Am asteptat sa-mi vorbesti.
Apoi te-am vazut dintr-o saritura in picioare; am crezut ca vrei sa-Mi vorbesti, dar ai mers si ti-ai sunat un prieten. Te-am urmarit in timp ce mergeai la servici si am asteptat cu rabdare toata ziua sa vorbesti cu Mine. Cu toate activitatile, erai prea ocupat(a) ca sa vorbesti cu mine.
Am observat ca la pranz te uitai in jur; poate ti-e era rusine sa vorbesti cu Mine.
Ai aruncat o privire si ai observat la 3 mese distanta niste prieteni vorbind cu Mine inainte sa manance, dar tu n-ai facut-o.
A mai ramas timp destul si credeam ca vom vorbi. Ai plecat acasa si ai avut multe lucruri de facut. Dupa ce ai terminat, ai pornit televizorul; chiar daca nu era nimic interesant, totusi ai petrecut cateva ore bune. Am asteptat in timp ce te uitai la televizor si iti savurai cina...dar din nou n-ai vrut sa vorbesti cu mine.
Cand ai mers sa te culci erai epuizat(a). Dupa ce ai spus “Noapte Buna” celor din jur, te-ai trantit in pat si ai adormit. Vroiam asa mult sa fac parte din ziua ta. Puteam sa ne simtim asa de bine si sa realizam asa multe impreuna.
Te iubesc asa mult incat astept in fiecare zi un gand, o rugaciune, un “Multumesc”. Ei bine, poate maine! O sa te astept.
Prietenul tau,
Dumnezeu.
