Chiar acum, grupul Speranta este la Tecuci.
Aici puteti urmari live
Aici puteti urmari live
18 mai 2015
Hrana ta zilnica!
18 MAI
Luca 8.40-56
Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, II roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru a-1 vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. In timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea să-i dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.
Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat", susţinându-1 cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii" (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta să-i fie asigurată.
Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce într-o relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.
Luca 8.40-56
Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, II roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru a-1 vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. In timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea să-i dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.
Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat", susţinându-1 cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii" (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta să-i fie asigurată.
Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce într-o relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.
17 mai 2015
Cuvantul Domnului este DA si AMIN!
In ultima vreme tot mai des si tot mai mult ne instinteaza Domnul prin glasul proorocilor, sa strangem randurile si sa stam in unitate, pentru ca vin vremuri grele, si tot mai rele.
Nu este ceva nou si chiar sunt vizibile aceste lucrari cum se implinesc tot mai mult.
Ne mai ramane decat sa ne incurajam intre noi in vremuri ca acestea si totodata sa nu uitam ca altii inaintea noastra, cei amintiti in Evrei cap 11..."in credinta au murit toti acestia fara sa fi capatat lucrurile fagaduite......marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant"(vers13) .
Nu este ceva nou si chiar sunt vizibile aceste lucrari cum se implinesc tot mai mult.
Ne mai ramane decat sa ne incurajam intre noi in vremuri ca acestea si totodata sa nu uitam ca altii inaintea noastra, cei amintiti in Evrei cap 11..."in credinta au murit toti acestia fara sa fi capatat lucrurile fagaduite......marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant"(vers13) .
Scriptura
ne spune ca inainte de venirea Imparatiei trebuie sa fie
necaz.(Fapte14:22).Imparatia va veni cu siguranta ...fara rabdare vine
atipirea....si nu numai.....caderea....dar pentru multi va veni lepadarea.
Singura
noastra rabdare este in Isus,in Imparatie nu intram pentru ca credem
sau prin concurs....ci intram calcand pe urmele lui Isus si de asemenea
urmand exemplele inaintasilor nostri.
Suntem frati si surori? Atunci suntem partasi ca si cei de dinaintea noastra la Imparatie si la rabdare....
Cati
sunt "tari" din punct de vedere spiritual pentru a-L intalni pe
Domnul?
Multi vorbesc de venirea Lui...insa de "a fi tare spiritual", nu vorbeste nimeni...de ce ? Probabil ca nu suntem....
Multi vorbesc de venirea Lui...insa de "a fi tare spiritual", nu vorbeste nimeni...de ce ? Probabil ca nu suntem....
Nu sunt multi copiii ai lui Dumnezeu care inteleg gresit "insulele Patmos" din
vietile lor care au fost randuite de Dumnezeu.
Ioan a ajuns acolo datorita credinciosiei lui si totodata a marturiei lui Isus.....in acele imprejurari i s-a aratat Domnul Isus.....reinoindu-i increderea, ca si la Moise in pustie, ca si lui Pavel in lanturi.....
Ioan a ajuns acolo datorita credinciosiei lui si totodata a marturiei lui Isus.....in acele imprejurari i s-a aratat Domnul Isus.....reinoindu-i increderea, ca si la Moise in pustie, ca si lui Pavel in lanturi.....
Calcand
pe urmele acestor oameni si amintindu-ne de ei si de credinta
lor....vom inainta si noi spre Imparatie insotiti de rabdare....sa ne
amintim ca nu au fost singuri....ci cu Hristos cel glorios.....
Cum privesti suferinta din viata ta?
O lectie fundamentala si cateva principii pe care trebuie sa le
luam in considerare in umblarea cu Dumnezeu si cred ca aceasta lectie este foarte
neglijata, pentru ca orice studii am avea sau scoli inalte, in calatoria
cu Dumnezeu nu te ajuta, aici lucrurile functioneaza diferit, nu sunt de folos asa cum
spune Pavel:
"de-acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta"2Corinteni 5:16) de cand alegi sa umbli cu Hristos(de acum incolo), nimeni sa nu sara peste "calea zdrobirii":
cu cat esti zdrobit mai mult cu atat devii mai sensibil, mai eficient, cu atat ai mai mult de dat.
Cu cat accepti sa fii disciplinat mai mult, cu atat discerni mai mult...lumea spirituala.
Calea binecuvantarii este stropita cu sange, unii ori sunt fricosi ori prea precauti, insa Dumnezeu ne spune clar ca El este cu cei cu "duhul zdrobit'(Isaia57:15;61:1;Ps51:
cu cat esti zdrobit mai mult cu atat devii mai sensibil, mai eficient, cu atat ai mai mult de dat.
Cu cat accepti sa fii disciplinat mai mult, cu atat discerni mai mult...lumea spirituala.
Calea binecuvantarii este stropita cu sange, unii ori sunt fricosi ori prea precauti, insa Dumnezeu ne spune clar ca El este cu cei cu "duhul zdrobit'(Isaia57:15;61:1;Ps51:
De
aceea este atata confuzie...cei mai multi nu reusesc sa deosebeasca, sa
discearna intre ceea ce este de la Domnul si ceea ce este din firea
pamanteasca.... Galateni 5:16,24...de aceea nu putini sunt
insensibili, superficiali si neputinciosi....si atunci daca principiile
fundamentale instituite de Domnul sunt omise...incalcate....nu ne privam
noi singuri de sensibilitate si resurse spirituale?
Ne miram de ce unele raspunsuri intarzie....sunt suspendate?
Doamne ajuta-ne sa devenim oameni de incredere, pregatiti,
Hrana ta zilnica!
17 MAI
Luca 8.26-39
Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Şi-o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă-n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să-1 lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să-şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii!
Luca 8.26-39
Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Şi-o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă-n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să-1 lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să-şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii!
Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.1-6)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte". Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.
Dar - ce lucru trist! - prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.
Demonizatul vindecat doreşte să-L urmeze pe Isus (comp. CU Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).
Dar - ce lucru trist! - prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.
Demonizatul vindecat doreşte să-L urmeze pe Isus (comp. CU Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).
Botez ELIM!
Cu ajutorul Domnului, astazi vom avea botez in Casa Domnului.
Va invit sa fiti partasi la aceasta sarbatoate urmarind serviciul live pe site-ul bisericii
16 mai 2015
Hrana ta zilnica!
16 MAI
Luca 8.7-25
Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i-ar veni ideea s-o ascundă într-un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii", rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).
Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-1 împlinesc" (v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.
Aţipirea Domnului Isus în corabie ni-L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, E1 porunceşte vântului şi valurilor, facându-Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta ...?" (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?..." (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei" şi care îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. In ce fel o vede însă credinţa noastră?
Luca 8.7-25
Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i-ar veni ideea s-o ascundă într-un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii", rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).
Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-1 împlinesc" (v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.
Aţipirea Domnului Isus în corabie ni-L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, E1 porunceşte vântului şi valurilor, facându-Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta ...?" (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?..." (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei" şi care îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. In ce fel o vede însă credinţa noastră?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)