Cand imi mergea bine ziceam: "Doamne, nu ma voi clatina niciodata..."
Sa sune oare aceste cuvinte a mandrie...?
Oare, nu am fost si noi cuprinsi niciodata de acest pacat....?
Oare, nu am fost si noi cuprinsi niciodata de acest pacat....?
Ma uit la David, cat de sincer este cu Dumnezeu si recunoaste starea care l-a cuprins.
Nu cumva si noi ne asemanam cu acei pauni care-si umfla penele frumos colorate?
Traversam in viata diferite perioade.Cand urcam pe munte, cand ne gasim in vale, dar atitudinea noastra fata de Dumnezeu difera atat de mult....si este atat de schimbatoare.
Rar vezi oameni care sa aibe aceeasi atitudine de multumire si de smerenie atunci cand sunt pe munte.
Cand suntem in perioada de glorii, cand totul ne merge bine, cand situatia financiara ne ofera parca mai multa siguranta, atunci....incepe undeva in inima noastra sa vina un duh de mare siguranta (asta sa nu zic ca e un duh de mandrie), siguranta, dar nu in Dumnezeu, ci in fortele noastre proprii.Ori, este cea mai mare greseala posibila.
Si David era pe munte si zicea in sinea lui: "Doamne, nu ma voi clatina niciodata...", desi in versetul de mai jos recunoaste ca doar prin bunavointa Domnului a ajuns unde a ajuns, dar cu toate acestea, credea ca de-acolo...nimic nu il va dobori. Iata ca Domnul a ingaduit sa urce pe munte, insa ....si-a intors fata de la el.
"...dar Ti-ai intors fata de la mine si m-ai tulburat"
Atunci cand atitudinea noastra nu este placuta inaintea Domnului, avem neplacuta experienta in care Domnul isi intoarce fata de la noi, si sunt atata motive care-L pot face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata de la noi.
Nu numai mandria Il face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata, ci o multime de atitudini, de sentimente, de vorbe, de ganduri murdare, pacate ascunse, toate aceste adunate pun o bariera intre noi si Dumnezeu.
Poate ca unii dintre noi am trecut sau trecem printr-o asemenea stare, in care simtim ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi, ca nu ne mai raspunde la rugaciuni, ca nu ne mai asculta. Ce e de facut?
David a facut ceva, (v.8): Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului.
Acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, sa strigam si sa ne rugam Domnului:
"Sa-si intoarca fata iarasi spre noi"
Psalmul 30
Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.
Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.
Cînd îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``
Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.
Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd:
,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?
Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` -
Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie, pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
Cand suntem in perioada de glorii, cand totul ne merge bine, cand situatia financiara ne ofera parca mai multa siguranta, atunci....incepe undeva in inima noastra sa vina un duh de mare siguranta (asta sa nu zic ca e un duh de mandrie), siguranta, dar nu in Dumnezeu, ci in fortele noastre proprii.Ori, este cea mai mare greseala posibila.
Si David era pe munte si zicea in sinea lui: "Doamne, nu ma voi clatina niciodata...", desi in versetul de mai jos recunoaste ca doar prin bunavointa Domnului a ajuns unde a ajuns, dar cu toate acestea, credea ca de-acolo...nimic nu il va dobori. Iata ca Domnul a ingaduit sa urce pe munte, insa ....si-a intors fata de la el.
"...dar Ti-ai intors fata de la mine si m-ai tulburat"
Atunci cand atitudinea noastra nu este placuta inaintea Domnului, avem neplacuta experienta in care Domnul isi intoarce fata de la noi, si sunt atata motive care-L pot face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata de la noi.
Nu numai mandria Il face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata, ci o multime de atitudini, de sentimente, de vorbe, de ganduri murdare, pacate ascunse, toate aceste adunate pun o bariera intre noi si Dumnezeu.
Poate ca unii dintre noi am trecut sau trecem printr-o asemenea stare, in care simtim ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi, ca nu ne mai raspunde la rugaciuni, ca nu ne mai asculta. Ce e de facut?
David a facut ceva, (v.8): Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului.
Acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, sa strigam si sa ne rugam Domnului:
"Sa-si intoarca fata iarasi spre noi"
Psalmul 30
Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.
Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.
Cînd îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``
Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.
Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd:
,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?
Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` -
Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie, pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!