"Veniţi să zidim iarăşi!"

Doamne, vreau o sfintire tot mai mult in viata mea. Vreau sa traiesc in curatie, vreau sa rezidesc zidul care s-a surpat, vreau sa traiesc dupa voia Ta, vreau puterea Duhului in mine ca mai apoi sa ma folosesti cu putere pentru Slava Ta!

Departe de Imparatie, aproape de ea sau in ea?

Soarele rasare si peste cei buni si peste cei rai, spune Scriptura, si de-aici pornesc cu ideea ca,  pe pamant oamenii sunt foarte diferiti. Au caractere diferite, au principii diferite, au sentimente diferite si de fapt intreg comportamentul  difera de la om, la om. Toate acestea sunt diferite pentru ca in primul rand interesele oamenilor nu sunt aceleasi.

Sunt oameni care traiesc departe de Dumnezeu, sunt oameni care traiesc aproape cu Dumnezeu si sunt oameni care traiesc CU DUMNEZEU. 

Oamenii care traiesc departe de Dumnezeu, sunt oamenii care traiesc acum si aici. Nu isi fac griji si nu isi pun nici cea mai mica intrebare, "exista ceva dincolo de moarte?"

Acesti oameni nu stiu de unde vin si nici incotr-o merg. Trist este ca numarul acestor oameni, as putea sa-i numesc ignoranti, este mare. Ignoranti din punct de vedere spiritual.

Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. (Efeseni 4:17-19)

Oamenii care sunt straini de viata lui Dumnezeu savarsesc asemenea lucruri. Singurul lor scop este sa fie fericiti AICI si ACUM.

Insa mai exista inca o categorie, si aici as putea spune ca si aceasta este foarte mare la numar si este chiar in continua crestere. Acesti oameni care chiar cred ca traiesc aproape de Dumnezeu. Oameni care cunosc Cuvantul, il citesc, fac diferite slujiri, ba chiar se implica in anumite lucrari, dar pe langa toata aceasta activitate au si o viata paralela, o viata paralela care ii desparte de Dumnezeu. Aceasta categorie de oameni dupa Scriptura, sunt oameni a caror inima este impartita.  

Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească Isaia 29:13

Nici una din aceste categorii nu va putea beneficia de ceea ce ne-a pregatit Domnul Isus in Imparatia lui Dumnezeu.

 Singura categorie care se va bucura de tot ceea ce Dumnezeu a pregatit celor care pazesc Legile Lui, sunt acei oameni care traiesc nu pentru ei, ci doar pentru Hristos. Pavel spunea:

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Galateni 2:20

Dragul meu cititor, din ce categorie faci parte?

 Esti departe de Imparatia lui Dumnezeu, esti aproape de ea sau esti in ea? 

Traiesti departe de Dumnezeu sau traiesti CU DUMNEZEU?

 Alegera iti apartine!

Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Ezechiel 26.1-21; 27.1-36
Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.
Capitolul 27 îi enumera clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fl bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.
Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar maurul curăţit prinfoc", al dreptăţii divine, sau „hainele albe", ale umblării practice, sau „alifia" pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra" decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!

Esti responsabil in slujire?

Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.”

2 Cronici 29:11

Nu stiu cat de mult constientizam ca fiecare dintre noi suntem slujitori ai Domnului. Cand spunem "slujitori" avem tendinta de a ne gandi la pastorii sau prezbiterii bisericii, cu alte cuvinte la termenul "lucrator sau conducator", insa slujirea nu a fost incredintata doar liderului din biserica, ci fiecarui crestin care calca pe urmele Domnului.

Conform Cuvantului din Scriptura, toti suntem lucratori in via lui Dumnezeu.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:9)

 Intrebarea se pune, "cum facem aceasta lucrare?"

Cati constientizam ca tot ceea ce facem in aceasta lucrare la care am fost chemati, nu facem doar un simplu act de prestari servicii, nu facem ceva din lipsa de ocupatie, ci facem o slujire pentru Dumnezeu, de-aceea este atat de important ca implicarea noastra intr-o lucrare sa fie o chemare a lui Dumnezeu.

Este asemanator ca si o activitate pe care o facem pe acest pamant, pentru viata trupeasca. Daca mergi la un job doar din obligatie, ca musai si nu din placere atunci si munca depusa este pe masura dorintei. Mergi la munca si astepti sa treaca orele dar nu te intereseaza prea mult ce lasi in urma ta, incerci sa faci strict ce ti s-a incredintat(daca faci) si asta fara prea mare responsabilitate, iar daca seful nu-i de fata...."Dumnezeu cu mila", ori daca ceea ce faci iti face placere si constientizezi ca ai fost ales sa faci o lucrare, atunci pui suflet, esti cat se poate de responsabil si fie ca esti vazut de sef sau nu, tu iti faci lucrarea cat poti mai bine.

Ni s-a incredintat o lucrare in via Domnului, dar cum o facem? Cu bagare de seama sau iresponsabili?

In primul rand trebuie sa stim ca lucrarea lui Dumnezeu, TREBUIE sa fie facuta dupa voia lui Dumnezeu, iar in aceasta lucrare se cere multa ascultare si smerenie, iar daca nu suntem gasiti vrednici si responsabili pentru lucrarea incredintata, Dumnezeu isi va cauta altii lucratori, pentru ca lucrarea Lui TREBUIE sa se faca si nu sta intr-un om.

Mi-a venit in minte cuvintele din pilda vierilor,

...vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

Unde te-a asezat Dumnezeu, aduci roada? Esti constient ce responsabilitate ai primit?

 Dai dovada de seriozitate in ceea ce faci?

Poate ca ti se pare nesemnificativa lucrarea care ti-a fost incredintata, dar sa nu uitam ca daca nu vom fi gasiti vrednici si seriosi in lucrurile marunte, cum ni se va putea incredinta o lucrare mai mare? 

 

 

 

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE

Ezechiel 25.1-17
Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni 1-a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „îşi bate joc de cei batjocoritori", afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi" (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).
Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

Dumnezeu sa binecuvinteze Egiptul!

Cui slujeşti?

Hrana ta zilnica!

25 MARTIE
Ezechiel 24.1-27
Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemna care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 Impăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.
Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt. Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn" pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul 

(comp. cu Psalmul 131.2). 

Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!