Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Am tot evitat aceste zile sa scriu pe blog despre acest subiect sau sa intru in vreo polemica cu cineva pe aceasta tema, "je suis charlie...sau nu " ?

In urma cu vreo doua ore am primit un mesaj prin care ni se cerea sa venim in rugaciune si sa mijlocim inaintea lui Dumnezeu pentru un mare oras  din Irak, unde sute de crestini, printre care femei si copii sunt in mare pericol. Grupul islamic radical a intrat in acest oras unde sunt foarte multi crestini, iar acestia sunt la un pas de a fi decapitati din cauza credintei lor.

Nu este pentru prima oara cand crestinii din acest oras au fost atacati si omorati, dar nu numai in acest oras, ci in tari ca Nigeria, Siria, Africa, Iran, Irak, etc.

Aici au murit oameni intr-adevar nevinovati, oameni care nu au luat in desert numele nimanui, oameni care nu au adus blasfemie nimanui, oameni care nu au facut o caricatura nimanui, si totusi...au fost ucisi in cele mai barbare moduri.

  Cu toate acestea n-am vazut un miting de solidaritate pentru ei, n-am auzit sa se se adune "mai mari lideri ai lumii" si sa se solidarizeze. In Franta au fost doar trei zile de teroare, crestinii sunt decapitati, torturati si persecutati  de ani de zile si nimeni nu li s-a alaturat sa spuna, "je suis  un chrétien", nimeni nu si-a pus  nici o pancarta in care sa spun, "EU SUNT CRESTIN"

Nu am nimic cu nimeni, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru ce face, pentru ce spune, pentru ce deseneaza, insa am ceva pe suflet -Numele lui Dumnezeu nu este aparat nici macar de cei care ar trebui sa il apere.

 Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de nimeni,  insa acest lucru nu scuza nepasarea noastra sau prea putina noastra implicare si sustinere in rugaciune pentru cei care dau totul pentru HRISTOS.

Astazi o lume intreaga s-a virusat cu acest slogan, oriunde deschizi sa citesti prima data dai de acest slogan, "je suis charlie", de parca a ajuns un fel de salut pentru intreg pamantul, si asta doar pentru trei zile de teroare, trei zile in care cativa insi au ingenunchiat o natiune, cativa insi care au trecut la extrema punand mana pe arma, desi nu aveau nici un drept de a-si face singuri dreptatea.

In cartea Amos am dat asta seara de un verset tare interesant:

"....Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?"

Ceea ce s-a intamplat oare nu stia Domnul? 
Ma intreb... nu ar trebui sa ne alaturam si noi miilor de martiri care isi dau viata pentru Hristos, spunand
DA, SI EU SUNT CRESTIN!

 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

  Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
  Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

 Apoc.6:9-11

Iata ce fac acesti crestini martiri, implinesc numarul.

..................

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Hrana ta zilnica!

14 IANUARIE
Psalmul 54
După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-1 să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 ..., însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.
In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită" în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14...). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-1 ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). 

Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

Alegerea ta influenteaza destinul tau!

Mi-am propus sa incep acest an cu citirea Noului Testament, insa nu stiu de ce, am ajuns sa incep tot cu cartea Geneza.

Adevarul este ca de fiecare data cand citim descoperim tot mai multe, si cred ca inca sunt multe lucruri nedescoperite.

Citind in Biblie despre  primii oameni, Adam si Eva imi vine in minte aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o de fiecare data: "de ce au stricat tot ceea ce Dumnezeu a facut atat de minunat?"

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare...(v.9)

Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.(v.10)

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.(v.15)

 Acesti oameni sfinti pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul Sau erau fara de pacat, erau o deplina armonie intre ei si Dumnezeu, dar sfintenia lor a fost doar pentru putina vreme, pana ce au vrut mai mult decat le-a oferit Dumnezeu.Tragedia este ca nu doar ei au fost afectati de insasi neascultarea lor, ci intrega omenire din care facem parte si eu, si tu. 

Conform Scripturii cunoastem care au fost cele mai dureroase cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu chiar impotriva creatiei Sale, pentru care se bucurase atat de mult cand i-a facut.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci  iarba de pe câmp.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Revin insa la versetul 9 din cap. 2, versetul care ne vorbeste in mod special despre cei doi pomi:

".... pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului"

Inca de la inceput Dumnezeu ne vorbeste despre existenta unui pom  care ofera viata. In cartea Apocalipsa, gasim  pomul care ofera viata, este vorba despre viata vesnica.

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

(Apoc. 2: 7)

Deci accesul la acest pom este pentru toti. Toti cei care vor birui!

 Tot in gradina Eden Dumnezeu mai vorbeste despre un pom, pomul cunostintei binelui si raului.

La acest pom Adam si Eva aveau interzis.

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Era testul credintei lor. 

Cred ca Dumnezeu ar fi gasit o mie si una de modalitati pentru a-i opri sa se atinga de acest pom, insa iata ca inca de la inceput Dumnezeu a lasat aceasta libera alegere omului.

Adam si Eva au avut ocazia sa faca alta alegere, puteau sa aleaga calea ascultarii, puteau sa alega sa-L creada pe Dumnezeu, insa n-au facut si asta i-a costat foarte scump.

Suntem urmasi ai acestor oameni si suportam si noi aceleasi consecinte, tot datorita pacatului.

Intr-una din zile cel mic imi spunea...."mami, nu este corect sa suportam noi pedeapsa din cauza lui Adam", numai ca noi suportam pedeapsa din cauza pacatelor noastre. 

Cine ar putea spune ca este fara de pacat?

Insa noi avem harul sa fim scosi de sub osanda cu ajutorul jertfei Fiului Sau, Isus Hristos, slava Lui.

Avem insa aceeasi libera alegere ca si primii oameni, alegerea de a-L asculta si a-L crede pe Dumnezeu.

Dragul meu cititor:

-crezi tu ca sangele lui Isus Hristos, iti poate spala si-ti poate ierta toate pacatele tale? 

-crezi tu ca, prin credinta in Isus Hristos ai viata vesnica?

E doar o alegere, insa alegerea ta iti va hotari destinul tau pentru vesnicie!

 
 

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE
Psalmul 53
Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu).
Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu 1-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele" (v. 1); „niciunul măcar", adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).
„Nu este Dumnezeu!", pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-1 depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-1 face să tremure... deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii".

Nu vrei sa ai mainile cele mai lungi?

Un mare invatat a pus intrebarea urmatoare: "care oameni sau care popoare au mainile cele mai lungi?"

Bineinteles raspunsurile au fost multe. Unii spuneau ca negrii ar avea mainile cele mai lungi, altii au spus ca popoarele din rasarit ar fi cu mainile cele mai lungi, altii au spus ca "hotii de buzunare" sunt cu mainile cele mai lungi, insa a venit si un raspuns diferit fata de celelalte.

"Mainile cele mai lungi le au cei care se roaga  si ridica mainile spre cer in fiecare zi catre Dumnezeu"

 Dragul meu, nu ai vrea sa faci parte si tu din aceata categorie a oamenilor cu maini lungi? Maini care stau ridicate spre cer pentru problemele din inima ta, pentru cauzele din familia ta, din biserica ta ?

Oh Doamne, daca ar fi sa stam cu mainile spre cer la cate probleme avem fiecare, intr-adevar mainile noastre ar fi cele mai lungi!

Un nou botez, o alta sansa!

Hrana ta zilnica!

12 IANUARIE
Psalmul 52
Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi scrişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 

1 Samuel 22.9 ... ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şi despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic" (v. 1)! 

Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!
Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). 

Dar bogăţiile sale au putrezit..., aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

O PREDICA PENTRU VREMURI GRELE!