Al patrulea an de studiu!

In urma cu trei ani cand am inceput sa postez un studiu al Scripturii pe o perioada de cinci ani, studiu pe care l-am intitulat "HRANA TA ZILNICA",  mi s-a parut o perioada destul de mare. 

Iata ca trei ani s-au dus si mergem in al patrulea an de studiu.

Sa nu uitam ca toata Scriptura este insuflata de Duhul Sfant si este folositoare pentru invatatura, pentru mustrare, pentru indreptare, pentru instruire in dreptate, ca omul lui Dumnezeu sa fie implinit si deplin pregatit pentru orice lucrare buna.

Parcurgerea Bibliei  a fost impartita pe cinci ani:

In primul an : de la Geneza la losua.

In al doilea an : de la Judecători la Estera.

In al treilea an : Iov; Psalmii 1-41; Proverbe l-15; Isaia; Matei;

Ieremia; Plângerile lui Ieremia; Marcu.

In al patrulea an : Psalmii 42-89; Ezechiel; iar apoi de la Luca la 2 Corinteni.

In al cincilea an : Psalmii 90-150; Proverbe 16-31; Cântarea Cântărilor;

  de la Daniel la Maleahi; apoi de la Galateni la Apocalipsa.

Cu ajutorul Domnului vom incepe al patrulea an de studiu si Dumnezeu sa ne dea izbanda!

Inca un an !

Inca un an ce taina mare

Cu bucurii si cu tristeti s-au dus cu el,

Ce va fi, poti stii tu oare? 

Stii ca-n Isus suntem paziti de stam in El!

 Refren:

Cine poate stii ce-aduce anul 

Cati in el vom mai putea pasii, 

Va fi oare el o intalnire 

Sau pe multi va desparti

 N-avem cum sa stim ce-aduce anul 

Dar stim ca Isus e cu noi 

Invatam smeriti sa primim harul

 In belsug sau in nevoi

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
Marcu 16.9-20
Un cuvânt al lui Petru de la începutul cărţii Fapte rezumă întreaga evanghelie după Marcu. Apostolul evocă „tot timpul în care Isus intra şi ieşea în mijlocul nostru (două verbe caracterizând slujba), începând de la botezul lui Ioan până în ziua când a fost înălţat la cer (Fapte 1.21,22). 

Primul tablou al Evangheliei: la Iordan, cerul se deschide deasupra lui Isus; ultimul tablou: acelaşi cer se deschide pentru a-L primi; între aceste două momente, viaţa Lui de slujire şi de dăruire. 

Aprobat de Dumnezeu, El ocupă de atunci, „la dreapta măririi" (Evrei 1.3), locul odihnei şi al gloriei care îi revin, lucrarea Lui fiind încheiată. Acum este rândul ucenicilor să şi-o împlinească, urmând instrucţiunile din v. 15-18 ... precum şi marele exemplu pe care l-au avut în faţa lor. 

Dar nu sunt lăsaţi să se descurce prin propriile lor resurse, ci Domnul, „înălţat", este văzut ca Cel care dirijează lucrarea alor Săi. Slujba este un privilegiu etern pe care şi-1 rezervă dragostea. Slujitor dintotdeauna (Deuteronom 15.17; Luca 12.37), El va coopera cu ucenicii Săi şi îi va însoţi cu puterea Sa (v. 20; Fapte 14.3; Evrei 2.4).

 Şi noi, creştinii, chemaţi la rândul nostru să călcăm pe urmele Sale şi să fim martori ai aceleiaşi Evanghelii, putem de asemenea conta pe El, dacă avem pe inimă să-I aşteptăm slujindu-L.

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
Marcu 15.42-47; 16.1-8
Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care II onorează pe Fiul Său. în primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui.

 Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu-se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care ,Îl urmau şi-I slujeau" înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul.

 Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: 

Isus a înviat!

 Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.

Un mesaj special pentru femei!

Mi-am facut un obicei, oridecate ori am ceva treaba prin casa, treaba care ma tine intr-un loc fix fara sa ma plimb din camera in camera, imi pun cate un mesaj si ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa am facut si acum si ma bucur ca am putut sa ascult acest mesaj in acest moment  in care ne gasim, la cumpana dintre ani si venim cu hotarari noi inaintea lui Dumnezeu. 

Este un mesaj special pentru femei, dar mai ales pentru femeile care doresc sa fie placute inaintea lui Dumnezeu, de-aceea 46 de minute merita sa le puneti deoparte pentru a fi ascultat.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe noi femeile cu intelepciune!

Trebuie sa devin copil!

Aseara  am fost uimita sa vada ce mare sinceritate are un copil de 10 ani.

Dupa ce deja se facuse rugaciunea pentru cauzele care au fost trimise la altar ca biserica sa se roage, la numai putin timp a sosit un bilet la pastor, caruia i s-a dat citire. Era scris de un copilas de 10 ani care cerea ajutorul si dorea ca biserica sa se roage pentru problema lui. Marturisea ca este extrem de energic, nu-si asculta parinti, minte, a inceput sa fure, injura si toate aceste lucruri ii aduc numai cearta din partea parintilor. Copilul a scris cu sinceritate si cerea ca biserica sa se roage, pentru ca dorea ca Domnul sa-l ajute sa se schimbe.

O sinceritate extraordinara aleasa intr-un moment deosebit!

Cati dintre noi, acum la cumpana dintre ani, ne-am facut o analiza si am trecut pe  lista, lucrurile care nu sunt bune din viata noastra, lista pe care sa o aducem inaintea Domnului, cerandu-i ajutorul?

Personal, privind in urma,  vad o multime de lucruri unde vad ca am nevoie de o schimbare si imi doresc ca Domnul sa ma ajute sa ma corectez. Vad in unele zone ale vietii mele esecuri, poate neimpliniri din cauza necredintei mele sau putinei mele credinte, mi-amintesc de unele decizii pripite pe care le-am luat in anumite momente, dar pe care nu as vrea sa le mai repet, imi aduc aminte de vorbele spuse la manie, imi amintesc de putina mea rabdare in incercari, imi amintesc de momentele de nemultumire si de cartire pe care le-am avut, imi amintesc de o multime de momente prielnice in care as fi putut sa fac o fapta buna, dar...n-am facut, cu alte cuvinte vad nevoia urgenta a interventiei Divine in  viata mea.

As fi ipocrita si nesincera in fata lui Dumnezeu sa spun ca in tot acest an care s-a scurs, am fost intotdeauna perfecta sau am luat cele mai intelepte decizii. Nicidecum!
Poate ca si tu dragul meu, ai macar un domeniu al vietii unde nu ai fost asa cum iti cere Scriptura.
De-aceea este nevoie ca fiecare dintre noi in  putinele ore care ne-au mai ramas din acest an, sa meditam fiecare la viata noastra, si sa cautam sa venim inaintea Domnului cu sinceritate.
Este un moment deosebit in care trebuie sa ne deschidem inima noastra si ma rog ca Domnul sa se atinga de toti cei care vin inaintea LUI cu sinceritate.
Ne sta in fata un nou an, cel vechi devine istorie pentru noi si odata cu el se inchid portile lui inclusiv si faptele noastre devin istorie, iar pentru a intra pe acel taram si a da timpul inapoi nu putem, in schimb ceea ce putem azi este sa cerem ajutorul pentru anul care ne sta in fata.
Cateodata trebuie sa devenim copii, iar caracteristica de baza a copiilor este-SINCERITATEA.

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Marcu 15.22-41
Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege", cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie", Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).
Această pagină a Scripturii - asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare - constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. 

Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi" (cap. 10.45).

Eu n-am sa te las...

Daca astazi treci cumva printr-o situatie grea si nu gasesti rezolvare sau nu vezi o cale de iesire la problemele tale, sa stii ca Domnul nu te-a uitat. 

Versurile acestea as dori sa te incurajeze si sa iti dea speranta. Sa crezi ca promisiunile Lui sunt adevarate si vesnice, "Eu n-am sa te las", asa ne-a promis.

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.


Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.  

Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi vălul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtuna privind liniştit.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.  

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi
Şi chinul va fi mai uşor. 

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajută,
Iar tu-n gând Mă vei proslăvi.