Inca un an !

Inca un an ce taina mare

Cu bucurii si cu tristeti s-au dus cu el,

Ce va fi, poti stii tu oare? 

Stii ca-n Isus suntem paziti de stam in El!

 Refren:

Cine poate stii ce-aduce anul 

Cati in el vom mai putea pasii, 

Va fi oare el o intalnire 

Sau pe multi va desparti

 N-avem cum sa stim ce-aduce anul 

Dar stim ca Isus e cu noi 

Invatam smeriti sa primim harul

 In belsug sau in nevoi

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
Marcu 16.9-20
Un cuvânt al lui Petru de la începutul cărţii Fapte rezumă întreaga evanghelie după Marcu. Apostolul evocă „tot timpul în care Isus intra şi ieşea în mijlocul nostru (două verbe caracterizând slujba), începând de la botezul lui Ioan până în ziua când a fost înălţat la cer (Fapte 1.21,22). 

Primul tablou al Evangheliei: la Iordan, cerul se deschide deasupra lui Isus; ultimul tablou: acelaşi cer se deschide pentru a-L primi; între aceste două momente, viaţa Lui de slujire şi de dăruire. 

Aprobat de Dumnezeu, El ocupă de atunci, „la dreapta măririi" (Evrei 1.3), locul odihnei şi al gloriei care îi revin, lucrarea Lui fiind încheiată. Acum este rândul ucenicilor să şi-o împlinească, urmând instrucţiunile din v. 15-18 ... precum şi marele exemplu pe care l-au avut în faţa lor. 

Dar nu sunt lăsaţi să se descurce prin propriile lor resurse, ci Domnul, „înălţat", este văzut ca Cel care dirijează lucrarea alor Săi. Slujba este un privilegiu etern pe care şi-1 rezervă dragostea. Slujitor dintotdeauna (Deuteronom 15.17; Luca 12.37), El va coopera cu ucenicii Săi şi îi va însoţi cu puterea Sa (v. 20; Fapte 14.3; Evrei 2.4).

 Şi noi, creştinii, chemaţi la rândul nostru să călcăm pe urmele Sale şi să fim martori ai aceleiaşi Evanghelii, putem de asemenea conta pe El, dacă avem pe inimă să-I aşteptăm slujindu-L.

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
Marcu 15.42-47; 16.1-8
Acum, când este trecut ceasul crucii în care Mântuitorul a fost singur, Dumnezeu găseşte plăcere să ne dezvăluie râvna şi consideraţia câtorva persoane devotate care II onorează pe Fiul Său. în primul rând îl vedem pe Iosif din Arimateea care cere de la Pilat trupul lui Isus şi care se ocupă cu evlavie de înmormântarea Lui.

 Zorii zilei învierii ne arată apoi trei femei grăbindu-se să meargă la mormânt. Ele erau dintre acelea care ,Îl urmau şi-I slujeau" înainte de a asista cu durere la răstignire (cap. 15.40,41; Ioan 12.26). În dorinţa lor de a-I face un ultim serviciu Celui pe care credeau că L-au pierdut, îi aduc miresme pentru a-I împarfuma trupul.

 Au însă de învăţat lecţia inutilităţii acestor pregătiri, pentru că un înger le anunţă vestea glorioasă: 

Isus a înviat!

 Este însă o altă femeie, pe care nu o găsim la mormânt: cea care în cap. 14.3 unsese picioarele lui Isus. Însemna aceasta o lipsă de afecţiune din partea ei? Nu, ci ea a dovedit tocmai contrariul; a ştiut să discearnă momentul când să-şi răspândească parfumul. Să ne amintim că devotamentul dragostei este cu mult mai plăcut inimii Domnului cu cât este însoţit de discernerea voii Sale şi a ascultării de Cuvântul Său.

Un mesaj special pentru femei!

Mi-am facut un obicei, oridecate ori am ceva treaba prin casa, treaba care ma tine intr-un loc fix fara sa ma plimb din camera in camera, imi pun cate un mesaj si ascult Cuvantul lui Dumnezeu. Asa am facut si acum si ma bucur ca am putut sa ascult acest mesaj in acest moment  in care ne gasim, la cumpana dintre ani si venim cu hotarari noi inaintea lui Dumnezeu. 

Este un mesaj special pentru femei, dar mai ales pentru femeile care doresc sa fie placute inaintea lui Dumnezeu, de-aceea 46 de minute merita sa le puneti deoparte pentru a fi ascultat.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe noi femeile cu intelepciune!

Trebuie sa devin copil!

Aseara  am fost uimita sa vada ce mare sinceritate are un copil de 10 ani.

Dupa ce deja se facuse rugaciunea pentru cauzele care au fost trimise la altar ca biserica sa se roage, la numai putin timp a sosit un bilet la pastor, caruia i s-a dat citire. Era scris de un copilas de 10 ani care cerea ajutorul si dorea ca biserica sa se roage pentru problema lui. Marturisea ca este extrem de energic, nu-si asculta parinti, minte, a inceput sa fure, injura si toate aceste lucruri ii aduc numai cearta din partea parintilor. Copilul a scris cu sinceritate si cerea ca biserica sa se roage, pentru ca dorea ca Domnul sa-l ajute sa se schimbe.

O sinceritate extraordinara aleasa intr-un moment deosebit!

Cati dintre noi, acum la cumpana dintre ani, ne-am facut o analiza si am trecut pe  lista, lucrurile care nu sunt bune din viata noastra, lista pe care sa o aducem inaintea Domnului, cerandu-i ajutorul?

Personal, privind in urma,  vad o multime de lucruri unde vad ca am nevoie de o schimbare si imi doresc ca Domnul sa ma ajute sa ma corectez. Vad in unele zone ale vietii mele esecuri, poate neimpliniri din cauza necredintei mele sau putinei mele credinte, mi-amintesc de unele decizii pripite pe care le-am luat in anumite momente, dar pe care nu as vrea sa le mai repet, imi aduc aminte de vorbele spuse la manie, imi amintesc de putina mea rabdare in incercari, imi amintesc de momentele de nemultumire si de cartire pe care le-am avut, imi amintesc de o multime de momente prielnice in care as fi putut sa fac o fapta buna, dar...n-am facut, cu alte cuvinte vad nevoia urgenta a interventiei Divine in  viata mea.

As fi ipocrita si nesincera in fata lui Dumnezeu sa spun ca in tot acest an care s-a scurs, am fost intotdeauna perfecta sau am luat cele mai intelepte decizii. Nicidecum!
Poate ca si tu dragul meu, ai macar un domeniu al vietii unde nu ai fost asa cum iti cere Scriptura.
De-aceea este nevoie ca fiecare dintre noi in  putinele ore care ne-au mai ramas din acest an, sa meditam fiecare la viata noastra, si sa cautam sa venim inaintea Domnului cu sinceritate.
Este un moment deosebit in care trebuie sa ne deschidem inima noastra si ma rog ca Domnul sa se atinga de toti cei care vin inaintea LUI cu sinceritate.
Ne sta in fata un nou an, cel vechi devine istorie pentru noi si odata cu el se inchid portile lui inclusiv si faptele noastre devin istorie, iar pentru a intra pe acel taram si a da timpul inapoi nu putem, in schimb ceea ce putem azi este sa cerem ajutorul pentru anul care ne sta in fata.
Cateodata trebuie sa devenim copii, iar caracteristica de baza a copiilor este-SINCERITATEA.

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Marcu 15.22-41
Omul împlineşte cea mai mare nelegiuire din toate timpurile: Îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, necruţându-L de la nicio formă de suferinţă sau de înjosire. Mântuitorul Se află acolo, pe lemnul infamiei, reţinut de dragostea Sa pentru Tatăl şi pentru oameni. „Socotit printre cei fărădelege", cum anunţase Scriptura (v. 28; Isaia 53.12), El cunoaşte, în plus, pe această cruce, tot felul de insulte şi de provocări. Lumea îl respinge, condamnându-se astfel singură; dar şi cerul se închide, după cum exprimă strigătul Său de o inexprimabilă tulburare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (v. 34; vezi Amos 8.9,10). Cerul este închis pentru El, ca să poată să se deschidă pentru noi; deoarece, pentru a aduce pe „mulţi fii la glorie", Căpetenia (Iniţiatorul) mântuirii noastre a trebuit să fie consumat prin suferinţe (Evrei 2.10).
Această pagină a Scripturii - asupra căreia credinţa noastră se pleacă cu adorare - constituie documentul incontestabil care ne garantează intrarea în cerul gloriei, acces în legătură cu care ni s-a dat un semn prin perdeaua care este ruptă. 

Şi strigătul puternic al Mântuitorului dându-Şi duhul este dovada că El însuşi Şi-a dat viaţa (cu de la Sine putere, printr-un act suveran): este cel din urmă act al ascultării Celui care venise aici pentru a sluji, a suferi şi a muri, dându-Şi viaţa preţioasă „ca răscumpărare pentru mulţi" (cap. 10.45).

Eu n-am sa te las...

Daca astazi treci cumva printr-o situatie grea si nu gasesti rezolvare sau nu vezi o cale de iesire la problemele tale, sa stii ca Domnul nu te-a uitat. 

Versurile acestea as dori sa te incurajeze si sa iti dea speranta. Sa crezi ca promisiunile Lui sunt adevarate si vesnice, "Eu n-am sa te las", asa ne-a promis.

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.


Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.  

Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi vălul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.  

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtuna privind liniştit.

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrima pe-al tău obraz.  

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi
Şi chinul va fi mai uşor. 

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajută,
Iar tu-n gând Mă vei proslăvi.

Staul si palat!

Vin cu o completare la "Hrana ta zilnica" din data de 27 decembrie, si as vrea sa postez cateva randuri  ale unui cititor care mi-a lasat un mesaj legat de acest subiect, textul fiind din Marcu 14:55-72, rugandu-ma sa-l postez, lucru pe care il fac acum.Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc pentru aceste ganduri impartasite cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa cautam staul si pe Cel intrupat in staul.

 

-------------------------------------------------

Ce diferenta colosala intre palat si staul. Dar ce asemanare este intre casa marelui preot si palatul lui Irod. Cei doi, Irod si Caiafa parca ar fi frati. Sa vedem cateva aspecte ce caracterizeaza ocupantii locului de frunte (palatul) dar si ocupantii locului de jos, simplu si smerit (staulul).
La palat era imparat Irod. Un imparat peste o natiune. In staul era pruncul ISUS HRISTOS, DOMNUL, Imparatul imparatilor.
La palat era elita politica. Oameni cu nume, cu putere, influenti, corupti, mandri, unde pacatul era baut ca apa. In staul nu era politica. In staul era credinta. Erau oameni simpli dar neprihaniti, care aveau un singur scop: de a asculta si de a pazi (a trai), dupa scripturi (cuvantul lui Dumnezeu).
La palat era tulburare si invidie. In staul era pace si bucurie. La palat politica se impaca bine cu religia. Colaboreaza impreuna. Toata lauda si inchinarea era adusa imparatului Irod. In staul partasia cu Domnul o au oamenii simpli si curati la suflet. Acestia aduc o inchinare placuta lui Isus Hristos, de unde pleaca plini de bucurie laudand pe Dumnezeu.
La palat sunt planuri ascunse, marsave, criminale. Acolo unde e fatarnicie nu gresim daca spunem caci sunt tot felul de lucruri rele, fiindca nu poate sa izvorasca din aceasta lucruri bune. In staul era Dumnezeu. Era lucrarea lui Dumnezeu. Era neprihanirea lui Dumnezeu. Era modelul lui Dumnezeu. Raul nu exista. Daca exista inseamna ca nu e staul.
Atunci si acum, poporul era legat de ceea ce era la palat si nu in staul. Putini au fost cei care s-au bucurat de Nasterea Domnului Isus pe cand toata cetatea Ierusalimului s-a tulburat, la aflarea vestii ca s-a nascut un Imparat ce nu facea parte din palat.
La palat ca de altfel in casa marelui preot Caiafa se facea judecata. Cata nedreptate in judecati nu era? 

In staul pastorii au gasit liniste si pace si intocmai cum li s-a zis despre prunc, de catre inger. La palat putea sa se nasca un print care sa devina imparat, in staul s-a nascut un Imparat, nu un print.
Intrebarea se pune: te caracterizeaza palatul sau staulul?
Este o diferenta uimitoare dintre cele doua: staul si palat.
La fel si astazi, sunt crestini care imbina politica cu religia. Se lucreaza la ecumenism. Fac marsuri impreuna pentru Isus. Pun la cale strategii. Sunt membri in biserica dar si in partid. Colaboreaza impreuna, au proiecte impreuna, aliante impreuna, insa aceste compromisuri impreuna duc la un rezultat spiritual negativ, pe care biblia il cuprinde intr-un articol intitulat: prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. Politica face parte din lume, iar Mantuitorul in fata unui mare politician al vremii de atunci, pe nume Pilat a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

 Nu este clar pentru cine citeste?

 Ce cauti tu om al lui Dumnezeu in politica? Poti face parte din doua imparatii? Te inseli crezand ca mergi pe doua cai si ajungi in cer. Poti sa fii tu cine ai fi! Imparatia lui Isus nu este din lumea aceasta. Nu este de aici, a zis Domnul. Ori cetateni cu sfintii care au plecat acasa la Domnul ori politicieni cu contemporanii? Daca in vechime Dumnezeu a avut oameni ai sai in politicile vremii acestia au fost oameni deosebiti. Crezi ca esti tu unul dintre ei ca Daniel si prietenii lui?
Daca totusi Dumnezeu alege pe cineva sa intre in politica se va auzi si se va vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el, asa incat va uimi intreaga clasa politica si omul respectiv este dezinteresat de facilitatile materiale. Oricum, aceasta slujba este rara de tot, ca pe vremea lui Neemia, sau Estera. Poate unul, doi, la o tara intreaga. Ori la noi in Romania sunt sa zicem minim doi intr-un oras. Numai mandria de ei si castigul profesional si material ii caracterizeaza. Traim vremea cand multi se alipesc de duhurile inselatoare (de la palat). Politica nu are cum sta pe cale ingusta fiindca e stapanita de alt domn, al veacului acestuia. In privinta aceasta imi aduc aminte de cateva versuri:
............................................................
Doar calea ingusta este adevarata
ce duce la mantuire garantat.
Isus Hristos ii este singur POARTA,
ea 'ncepe de la staul nu palat.

Ea 'ncepe de la ieslea umilintei;
e primul semn al nasterii cu-adevarat.
De aici incep urmele credintei.
Aici, intreaba-te, tu ai intrat?
......................................................
Ce-i drept, magi au intrat la palat din greseala, dar au iesit indata de acolo gasindu-l pe Isus in casa si s-au inchinat lui. In schimb preotii cei mai de seama si carturarii chemati de Irod la palat dupa discutia avuta cu Irod nu au cautat nici staulul nici casa unde putea fi gasit Isus.
Dezinteres total fata de mantuire. Si istoria se repeta si in zilele noastre.