18 mai 2014
Hrana ta zilnica!
18 MAI
Isaia 28.1-29
Odată cu cap. 28 se deschide cea de-a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea" (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ" i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de această „furtună de ape puternice care năvălesc" (v. 2) pentru a-Şi împlini „lucrarea Sa ciudată ... fapta Sa neobişnuită" (v. 21): judecata - în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).
Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus-o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigură" (v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni", este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu" şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?
Isaia 28.1-29
Odată cu cap. 28 se deschide cea de-a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea" (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ" i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de această „furtună de ape puternice care năvălesc" (v. 2) pentru a-Şi împlini „lucrarea Sa ciudată ... fapta Sa neobişnuită" (v. 21): judecata - în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).
Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus-o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigură" (v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni", este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu" şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?
17 mai 2014
Apocalipsa 34-35-Studiu Luigi Mitoi
Desi acest studiu porneste de la apocalipsa nr.20, astazi eu am reluat sa il ascult pentru ca este un mesaj necesar vremurilor in care traim. In arhiva blogului, pe partea stanga a blogului la etichete, sectiunea predici gasiti aceste predici publicate pana la nr.33. Astazi voi publica nr. 34 si 3. Studiul este foarte important insa recomand sa fie ascultate macar un grup de doua studii, pentru ca au mare legatura intre ele.
Regret...? Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!
Nu ti s-a intamplat vreodata sa ai regrete in inima sau sa ai cuvinte de repros pentru tine insuti, in urma unei decizii pe care a trebuit sa o iei insa lucrurile nu au iesit asa cum ai dorit tu?
Nu ai spus niciodata, "mai bine nu plecam.." sau "mai bine n-as fi ramas.." sau poate ai gandit vreodata,"bine era daca ..." sau " daca as fi stiut", si exemplele ar putea continua. Cuvintele "daca" sau "mai bine" fac parte din categoria cuvintelor de repros sau regret.
De regula, regretul apare atunci cand treci printr-o situatie neplacuta, cand treci prin greutati, cand treci prin situatii grele pe care nu le-ai luat in calcul atunci cand ai decis sa faci acel lucru. Situatiile grele si incercarile in care ne aflam, ne fac sa ne gandim la vremurile din urma in care ne era bine, in care confortul nostru nu era afectat de nimeni si de nimic.
Uitandu-ne pe paginile Sfintei Scripturi, vedem poporul Israel in calatoria lor.
De cate ori au cartit si au fost nemultumiti si oridecate ori au dat de greu le venea acest gand in minte, "mai bine...".
"Mai bine era in Egipt...."mai bine ne intoarcem...", au uitat ca egiptenii i-au supus la o aspra robie, ei si-au amintit acele perioade in care le era bine si chiar daca erau robi aveau stomacul plin si nu trebuiau sa sufere. Pesemne ca situatia in care se aflau acum era mai grea decat in Egipt. Acum trecand prin incercari au strigat...."mai bine"
"Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta? Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf?
Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”Numeri 14:1-3
Voia lui Dumnezeu era ca acest popor sa fie liber. Dar cine mai tinea cont de voia lui Dumnezeu?
Ei cautau si erau procupati doar de "binele" lor, de confortul lor, nicidecum nu au tinut cont de ceea ce vrea Dumnezeu, numai ca acest lucru, aceasta neascultare i-a dus la pieire. Poporul Israel nu a intrat nicioadat in Tara Promisa datorita faptului ca ei nu au implinit chemarea lui Dumnezeu.
Deseori suntem si noi ca poporul Israel.Dumnezeu ne-a facut o chemare, ne-a chemat intr-o slujire, numai ca aici am dat de greu. Stim sau daca nu stim aflam acum, calea spre Dumnezeu nu este deloc usoara si nu este pavata cu petale de trandafiri, (este o expresie pe care o folosesc ori de cate ori imi spune cineva ca a dat de greutati si in mod special de cand s-a pocait, atunci ii spun,"te astepta-i sa calci pe un covor pavat cu petale de trandafiri?)
Calea spre cer este un drum ingust cu incercari si greutati de tot felul, insa odata plecati in aceasta directie, odata ce am hotarat sa Il urmam pe Isus nu mai trebuie sa privim in urma, nu mai trebuie sa privim la ceea ce a fost, la ceea ce am lasat, la confortul in care eram si celelalte lucruri care ne-au facut sa ne simtim bine doar pe moment.
„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.Isaia 43:18-19
Nu va mai ganditi...nu va mai uitati....!
Doua atitudini de care trebuie sa tinem seama, gandul si privirea.
Chemarea care ne sta in fata trebuie sa fie mult mai puternica decat frumosul nostru trecut.
Isus ne chema la o viata noua, o viata biruitoare chiar si atunci cand trecem prin pustiu. Daca am ajuns acolo inseamna ca ne pregateste pentru ceva, ne pregateste pentru o lucrare mareata.
Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.
Suntem noi pregatiti pentru aceasta?
"Doamne, dar nu vad strop de apa, este doar un desert....Aici am sa mor de sete. Aici este greu, de ce m-ai adus in acest loc? Nu mai bine era sa te slujesc acolo unde eram, in scaunul meu caldut pe care il aveam in biserica, fara sa trebuiasca sa trec prin acest cuptor...?
Nu mai bine era sa raman acolo sau poate nu ar fi bine sa ma intorc inapoi...?"
Sa fim sinceri nu am gandit si noi asa de multe ori, m-ai ales atunci cand Dumnezeu ne-a trecut prin incercari. Poate ca in acest moment chiar aici te gasesti, in mijlocul pustiei si te gandesti ca "mai bine era daca....."
Dragul meu asculta-ma bine!
Cand poporul Israel a plecat in aceea calatorie, Iosua si Caleb alaturi de alti opt au fost trimisi iscoade in Canaan. Fiecare a venit si a spus ceea ce a vazut, insa fiecare din prisma lui. Opt au privit doar la uriasi din aceea tara, Iosua si Caleb au privit dincolo de uriasi, au privit la tara pe care le-a promis-o Domnul si ei au crezut Cuvantul Domnului.
Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
Acelasi lucru este valabil si pentru noi astazi, Domnul este cu noi, indiferent cu ce ne vom confrunta, indiferent prin ce vom trece, El a promis si Cuvantul Lui nu se schimba.
In Matei 28 vers.20 Domnul Isus ne spune:
De regula, regretul apare atunci cand treci printr-o situatie neplacuta, cand treci prin greutati, cand treci prin situatii grele pe care nu le-ai luat in calcul atunci cand ai decis sa faci acel lucru. Situatiile grele si incercarile in care ne aflam, ne fac sa ne gandim la vremurile din urma in care ne era bine, in care confortul nostru nu era afectat de nimeni si de nimic.
Uitandu-ne pe paginile Sfintei Scripturi, vedem poporul Israel in calatoria lor.
De cate ori au cartit si au fost nemultumiti si oridecate ori au dat de greu le venea acest gand in minte, "mai bine...".
"Mai bine era in Egipt...."mai bine ne intoarcem...", au uitat ca egiptenii i-au supus la o aspra robie, ei si-au amintit acele perioade in care le era bine si chiar daca erau robi aveau stomacul plin si nu trebuiau sa sufere. Pesemne ca situatia in care se aflau acum era mai grea decat in Egipt. Acum trecand prin incercari au strigat...."mai bine"
"Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta? Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf?
Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”Numeri 14:1-3
Voia lui Dumnezeu era ca acest popor sa fie liber. Dar cine mai tinea cont de voia lui Dumnezeu?
Ei cautau si erau procupati doar de "binele" lor, de confortul lor, nicidecum nu au tinut cont de ceea ce vrea Dumnezeu, numai ca acest lucru, aceasta neascultare i-a dus la pieire. Poporul Israel nu a intrat nicioadat in Tara Promisa datorita faptului ca ei nu au implinit chemarea lui Dumnezeu.
Deseori suntem si noi ca poporul Israel.Dumnezeu ne-a facut o chemare, ne-a chemat intr-o slujire, numai ca aici am dat de greu. Stim sau daca nu stim aflam acum, calea spre Dumnezeu nu este deloc usoara si nu este pavata cu petale de trandafiri, (este o expresie pe care o folosesc ori de cate ori imi spune cineva ca a dat de greutati si in mod special de cand s-a pocait, atunci ii spun,"te astepta-i sa calci pe un covor pavat cu petale de trandafiri?)
Calea spre cer este un drum ingust cu incercari si greutati de tot felul, insa odata plecati in aceasta directie, odata ce am hotarat sa Il urmam pe Isus nu mai trebuie sa privim in urma, nu mai trebuie sa privim la ceea ce a fost, la ceea ce am lasat, la confortul in care eram si celelalte lucruri care ne-au facut sa ne simtim bine doar pe moment.
„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.Isaia 43:18-19
Nu va mai ganditi...nu va mai uitati....!
Doua atitudini de care trebuie sa tinem seama, gandul si privirea.
Chemarea care ne sta in fata trebuie sa fie mult mai puternica decat frumosul nostru trecut.
Isus ne chema la o viata noua, o viata biruitoare chiar si atunci cand trecem prin pustiu. Daca am ajuns acolo inseamna ca ne pregateste pentru ceva, ne pregateste pentru o lucrare mareata.
Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.
Suntem noi pregatiti pentru aceasta?
"Doamne, dar nu vad strop de apa, este doar un desert....Aici am sa mor de sete. Aici este greu, de ce m-ai adus in acest loc? Nu mai bine era sa te slujesc acolo unde eram, in scaunul meu caldut pe care il aveam in biserica, fara sa trebuiasca sa trec prin acest cuptor...?
Nu mai bine era sa raman acolo sau poate nu ar fi bine sa ma intorc inapoi...?"
Sa fim sinceri nu am gandit si noi asa de multe ori, m-ai ales atunci cand Dumnezeu ne-a trecut prin incercari. Poate ca in acest moment chiar aici te gasesti, in mijlocul pustiei si te gandesti ca "mai bine era daca....."
Dragul meu asculta-ma bine!
Cand poporul Israel a plecat in aceea calatorie, Iosua si Caleb alaturi de alti opt au fost trimisi iscoade in Canaan. Fiecare a venit si a spus ceea ce a vazut, insa fiecare din prisma lui. Opt au privit doar la uriasi din aceea tara, Iosua si Caleb au privit dincolo de uriasi, au privit la tara pe care le-a promis-o Domnul si ei au crezut Cuvantul Domnului.
Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
Acelasi lucru este valabil si pentru noi astazi, Domnul este cu noi, indiferent cu ce ne vom confrunta, indiferent prin ce vom trece, El a promis si Cuvantul Lui nu se schimba.
In Matei 28 vers.20 Domnul Isus ne spune:
"Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului.” Amin.
Nu mai privi in urma, nu mai gandi la ce a fost, pentru ca El este cu tine!
Va face sa curga izvoare si rauri de apa chiar si in locuri secetoase. De ce? Pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor, un Dumnezeu Atotputernic, un Dumnezeu iubitor care nu-i va parasi niciodata pe acei ce se incred in El.
Increde-te in El chiar si atunci cand ti-e greu!
Hrana ta zilnica!
17 MAI
Isaia 26.1-21; 27.1-13
Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni": este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).
In cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi"), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă -Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.
Isaia 26.1-21; 27.1-13
Prima parte a cărţii Isaia (cap. 1-12), având ca subiect judecata lui Israel, se încheia cu o magnifică viziune asupra împărăţiei de o mie de ani. Observăm că şi această a doua parte (cap. 13-27), care abordează tema pedepsirii naţiunilor, se încheie în acelaşi fel: este înălţată o cântare, din ale cărei versuri, cu totul speciale, câteva merită a fi subliniate şi în Bibliile noastre: v. 3 şi 4 din cap. 26, care au susţinut atâtea generaţii de copii ai lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 16.1); v. 8 şi 9, care dau glas suspinelor adânci ale credinciosului; de asemeni v. 13, care ne aminteşte de legăturile robiei din trecut. îi cunoaştem prea bine pe aceşti alţi „stăpâni": este vorba de Satan, de lume şi de poftele noastre, cei care ne-au dominat până când am fost dezrobiţi de Domnul, Căruia îi aparţinem de acum înainte (2 Cronici 12.8).
In cap. 27, leviatanul, imagine a diavolului („şarpele cel vechi"), îşi pierde puterea (este redus la neputinţă -Psalmul 74.14; Apocalipsa 20.1-3). După aceasta, Israel este prezentat ca o viţă nouă (comp. cu cap. 5), care de astă dată nu mai produce struguri sălbatici, ci vinul curat al bucuriei fără amestec, umplând faţa pământului de roade pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că nu mai sunt vierii cei răi care să o aibă în întreţinere, Domnul însuşi are grijă de ea, noapte şi zi.
16 mai 2014
Vrei sa fi si tu partas?
Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă
şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu
păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai
rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia
lui Dumnezeu.
1 Petru 4:1-2
...înarmaţi-vă
şi voi cu acelaşi fel de gândire, spune Pavel. Cel care vrea sa-L cunoasca pe El, trebuie mai intai sa cunoasca partasia suferintelor Lui.Multora le este frica sa-L cunoasca pe Hristos, tocmai pentru faptul ca vor ajunge sa sufere. Acum depinde ce intelege fiecare prin cuvantul suferinta.
In general cand pronuntam acest cuvant, gandul nostru zboara la tot felul de boli, un cancer, o pareza, o leucemie, un handicap sau mai stiu ce alte boli, insa nu cred ca suferinta la care se refera Pavel are vreo legatura cu acest gen de suferinta. Da, aceste boli exista si nu le putem contesta, insa nu asta inseamna suferinta pentru Hristos.Nu inseamna sa mi se spuna ca am nevoie urgenta de operatie si eu aleg sa raman acasa, de dragul lui Hristos. Oh, nuuu!
Pavel spune, "pentru ca, în vremea care-i mai
rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia
lui Dumnezeu"
Iata secretul suferintelor lui Hristos!
Sa ti se ofere confortul fara de Domnul, dar tu sa alegi sa traiesti in modestie de dragul Lui!
Sa ai ocazia sa urci pe munte fara El, dar tu sa alegi sa ramai la poalele muntelui, astepandu-L!
Sentimentele sa te conduca spre ceva interzis, dar tu sa renunti la ele de dragul Lui Isus!
Sa ti se ofera sansa unui castig murdar unde Domnul nu are nimic de-a face cu business-ul propus, si totusi tu sa alegi sa traiesti multumindu-te cu bucatica de paine pe care abia reusesti sa ti-o cumperi!
Sa ti se ofere placere, dar tu sa alegi sa traiesti infranandu-ti poftele!
Sa alegi sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa dorintele tale!
Sa nu mai traiesc eu, ci Hristos sa locuiasca in mine!
Aceasta este cea mai puternica suferinta, insa cea mai frumoasa victorie!
Nu vrei sa-L cunosti si tu pe Isus si sa fii partas suferintelor Lui?
Hrana ta zilnica!
16 MAI
Isaia 23 si 24
Isaia 23 si 24
Isaia 25.1-12
Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre..." (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral.
În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării" (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).
Versetul 4 a fost mângâierea - şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)". Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită..." între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea" celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).
Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre..." (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral.
În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării" (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).
Versetul 4 a fost mângâierea - şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)". Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită..." între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea" celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)