Hrana ta zilnica !

12 August

2 Împăraţi 21.19-26; 22.1-7

Amon succedă lui Manase. După doi ani de domnie fără frică de Dumnezeu, el piere printr-o moarte violentă. Şi micul Iosia, fiul său, urcă pe tron la vârsta de opt ani. Ne amintim că numele lui fusese menţionat deja, cu câteva secole în urmă, de profetul venit din Iuda la Betel ca să vorbească împotriva altarului, în prezenţa lui Ieroboam (1 împăraţi 13.2). Acest fiu trebuia să se nască în casa lui David pentru a împlini dreptatea şi judecata. In felul acesta, vedem cum, în prezenţa răului pe care-1 suporta, gândurile lui Dumnezeu se îndreptaseră spre acest copil cu mulţi ani mai înainte. Încă din eternitate, ele se odihneau asupra Copilaşului din Betleem care avea să devină Mântuitorul lumii.

Domnia lui Iosia, asemenea celei a străbunicului său, Ezechia, corespunde unui fenomen care se numeşte reînsufleţire. În starea de adormire a creştinătăţii, Duhul Sfânt produce încă, ici şi colo, reînsufleţiri asemănătoare. Cea pentru care Iosia devine instrumentul remarcabil se caracterizează prin:

• un interes înnoit pentru casa lui Dumnezeu;

• o întoarcere la Cartea sfântă;

• în sfârşit, printr-o preocupare cu despărţirea de rău. Exemplul micului împărat Iosia le aminteşte de asemenea tuturor copiilor noştri că nu este niciodată prea devreme pentru a face „ceea ce este drept în ochii Domnului" (v.2).

Hrana ta zilnica !

11 August

2 Împăraţi 21.1-18

Ezechia fusese cel mai credincios dintre împăraţii de după David. Fiul său Manase va fi cel mai detestabil. „A făcut rău peste măsură în ochii Domnului" (v. 6). Şi, la toate crimele lui, se adaugă responsabilitatea de a fi chiar fiul evlaviosului Ezechia, al celui care spusese mai înainte: „Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău" (Isaia 38.19). Dacă la acest subiect nu ni s-ar fi dat decât acest singur capitol, am spune că un astfel de om este cu siguranţă pierdut pentru totdeauna. Dar cartea 2 Cronici (33.12-13), care descrie sfârşitul istoriei lui Manase, ne învaţă că harul lui Dumnezeu a avut cel din urmă cuvânt.
 Cine ar fi crezut vreodată că un astfel de om s-ar fi putut pocăi, ruga şi să fie iertat? Cu adevărat, gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Mântuirea noastră nu depinde de felul cum ne-am purtat, mai mult sau mai puţin respectabil. Ea este rezultatul harului neasemuit al Dumnezeului dragostei. Dar ceea ce am făcut înainte de convertire, sub orice formă am privi, trebuie să vedem ca dezgustător înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel s-a numit pe sine cel dintâi dintre păcătoşi, pentru că persecutase Adunarea. „Dar pentru aceasta mi s-a arătat îndurare", adaugă el, „ca Isus Hristos să arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare ..." (1 Timotei 1.16).

Hrana ta zilnica !

15 August

2 Împăraţi 23.12-23

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de curăţire. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idolatri remarcă un alt mormânt. Este cel al omului lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se împlineau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Domnul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit" (1 Tesaloniceni 4.13 ...). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.

Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Pastele Domnului într-un fel demn, toată necurăţia trebuia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Numele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să

se cureţe de „vasele de ocară" (2 Timotei 2.19). Poate fi dureros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dumnezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecătorilor" (v. 22).

Hrana ta zilnica!

10 August

2 Împăraţi 20.12-21

Ieşit victorios din două încercări, sărmanul Ezechia capitulează la a treia, fiindcă, în mod sigur, aceasta din urmă nu părea deloc să constituie o încercare! Ce putea fi mai măgulitor decât nişte mesageri importanţi veniţi din partea împăratului Babilonului?! Ei sosesc cu o scrisoare şi cu un cadou pentru Ezechia. Ce păcat că el nu a adus înaintea Domnului şi această scrisoare! Cu privire la cadou, se vede dintr-o dată legat de el şi îndatorat faţă de aceşti străini. Ce primejdioase sunt amabilităţile lumii pentru un creştin! Ele găsesc prea adesea un răspuns al mulţumirii de sine în îngâmfarea inimilor noastre. Oare această situaţie nu constituia pentru Ezechia o ocazie de a le vorbi acestor oameni despre bunătatea şi despre puterea Domnului care-1 scăpase deja de două ori? O ocazie, de asemenea, de a le face cunoscut casa Dumnezeului său? În loc de aşa ceva, Ezechia le arată propria casă, casa armelor, care nu-i fusese de nici un folos împotriva lui Sanherib, şi toate bogăţiile lui din care acum Domnul îl anunţă că nu va mai rămâne nimic. „Ce au văzut în casa ta?" (v.15). Iată o întrebare serioasă! Ce văd vizitatorii în casele noastre? Despre ce le vorbim? Cumva despre bogăţii, toate trecătoare, cu a căror posesie ne mândrim? Sau despre Cel căruia îi aparţin toate?

Ezechia admite că a meritat judecata. Şi aşa se încheie viaţa acestui împărat credincios.

Pastor si fiu ucis cu sange rece!

Am citit aceste zile ingrozita, stirea care a fost publicata pe mai toate site-urile fie crestine, fie nu.Initial am zis ca voi scrie nimic despre acest lucru, nu ca nu mi-ar pasa prin ce trec fratii nostri, dar parca nu mai pot sa vad atata suferinta....

Sunt consternata de ceea ce vad si nu poti sa nu iti pui intrebarea, "de ce Doamne ingadui...?"

Sa vezi sub ochii tai cum copilul iti este batut si chinuit, sa-l vezi cum isi da sufletul chiar sub ochii tai...? E ingrozitor...numai o minte diabolica a putut face asa ceva.

Ma gandesc la sotia sa...Oare ce cuvinte de magaiere si incurajare i-ar putea fi rostite in aceste momente?Cred ca doar Dumnezeu este Acela care poate face acest lucru, numai El o poate mangaia.

Am urmarit acest reportaj, printre altele la un moment dat apare in inregistrare fratele vorbind in biserica despre visul in care l-a instintat Dumnezeu despre aceasta lupta.

“Am avut un vis. Eram pe un cal alb si mergeam pe o apa pana la genunchi era curata si frumoasa cand cineva m-a atacat, imi lovea armura si scutul".

Aste greu in astfel de momente sa nu iti pui intrebari:

"de ce Doamne nu  ai intervenit sa ii scapi?"

Noi nu vom stii, insa stim ca totul este in mana Celui care ne-a creat si noi trebuie sa ne incredem pe deplin in El.Ma rog ca Dumnezeu sa o intareasca pe sora si pe toti cei care sunt afectati direct de aceasta incercare.

Rugati-va unii pentru altii, asa ne indeamna Scriptura.

Hrana ta zilnica !

9 August

2 Împăraţi 20.1-11

O a doua încercare, mai grea decât prima, îl atinge acum pe nefericitul împărat. Moartea bate la uşă. In întristarea lui, şi de această dată se îndreaptă spre Domnul. Desigur, el nu se poate urca la templu, cum îi era obiceiul, dar oare nu este posibil să-L găsim întotdeauna pe Dumnezeu, în orice împrejurare, chiar şi pe un pat de suferinţă? 

Ce mulţi invalizi ţintuiţi la pat fac această experienţă în fiecare zi!

Ahaz, tatăl lui Ezechia, refuzase semnul pe care Domnul dorise să i-1 dea (Isaia 7.10-12). Şi, pe cadranul solar pe care-1 făcuse, ceasul judecăţii se apropia cu repeziciune. Dar aici împăratul credincios şi evlavios primeşte, pe lângă vindecarea sa, un semn cu totul extra-ordinar, întorcând umbra (zece trepte) înapoi, Dumnezeu îi arată că acceptă întârzierea pedepsei.

Mai multe detalii ale acestei frumoase istorii ne duc cu gândul, prin contrast, la Domnul Isus. În Psalmul 102 avem rugăciunea Sa: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele apoi răspunsul Tatălui Său: „Anii Tăi sunt din generaţie în generaţie" (v. 24). Isaia a anunţat că împăratul se va vindeca până în a treia zi. Hristos a intrat cu adevărat în moarte, ieşind din ea tot a treia zi.

Un strop de ploaie!

Desi nu este anotimpul meu preferat, nu pot spune ca vara nu este frumoasa. Cu toate acestea, tare mult imi  doresc un strop de ploaie acum.Simt ca ma sufoc....Oare in toate zonele este tot asa cald...?

Imi doresc o ploaie de vara care sa racoreasca pamantul.Totul este uscat pe camp, acasa sau la munca indiferent ca merge clima...nici macar ea nu mai face fata...Dar, imi trece un gand... cei care nu au...ce fac? Ma gandesc la tarile unde urca temperatura pana la 45-50 de grade...iar daca le lipseste si apa, ma gandesc ca noi suntem binecuvantati.

Multumim pentru toate, chiar si pentru cele 40 de grade.

Doamne revarsa macar un strop...si ne va fi indeajuns.

O zi binecuvantata!

Ceea ce il impiedica pe om sa fie fericit nu sunt imprejurarile, ci starea sa interioara,

 nu obiceiurile lui, ci inima sa!

 Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Deuteronom 5:33