25 iunie 2013
Parcul Rozelor- Rusalii 2013-Corul Bisericii Elim
Din pacate nu este o filmare facuta de un profesionist...dar mesajul cred ca poate fi inteles
Sarbatoare in parcul Rozelor. Galerie foto.
Nici nu stiu ce evenimente sa incep.
Atatea evenimente sau petrecut in aceste zile de sarbatoare...!!!
Desi un eveniment tragic a indoliat tara intreaga, si ma gandesc la acele familii indoliate care au pierdut pe cei dragi in acel nefericit accident in Muntenegru.Auzeam una din declaratiile unei supravietuitoare:
"Eu am fost una care am crezut ca nu exista Dumnezeu, dar EXISTA DUMNEZEU"
Este trist sa vezi atata suferinta in jur, dar si mai trist sa te gandesti, si numai Dumnezeu stie cate suflete din acestea au fost mantuite. Moartea ne pandeste la tot pasul, si in orice imprejurare suntem expusi pericolului, fie ca suntem in casa, fie ca suntem in zbor sau in masina pe sosea, insa un singur lucru ne poate da siguranta de care avem nevoie, un singur lucru ne alunga teama din suflet....siguranta mostenirii vietii vesnice, si asta o capatam doar prin credinta noastra in Isus Hristos.
Nu pot decat sa spun, Dumnezeu sa mangaie aceste familii indoliate si fie ca prin aceasta incercare sa se gandeasca toti, ca fiecare avem un sfarsit pe pamant....INSA NIMENI NU STIM CAND VA FI,
si unde vom merge...?
De-aceea trebuie sa fim pregatiti in orice moment.
De-aceea trebuie sa fim pregatiti in orice moment.
Trecand acum la evenimentele care ne-au coplesit in aceste zile de sarbatoare, nu putem decat sa multumim Domnului pentru revarsarile Duhului Sfant care au fost peste noi in aceste zile de Rusalii. Fiecare zi a fost minunata in felul ei, insa momentele din parcul Rozelor, au fost unice.La un moment dat, si in dreapta si in stanga parcului, cerul era aproape negru acoperit de nori grei, insa deasupra parcului...era senin si soarele isi arata razele printre nori .In zone diferite ale orasului a plouat cu grindina, dar acolo unde se vestea Evanghelia...DUMNEZEU ERA CU NOI. Ne-am rugat ca Dumnezeu sa dea un timp prielnic acestui eveniment, sa nu fie nici canicula sa nu poata rezista cei mai in varsta, dar nici sa nu fie ploaie. Contrar prognozelor care aratau pe fiecare site meteo, ca in Timisoara luni dupa masa va fi vijelie si furtuna mare...iata ca Domnul a ascultat rugaciunile noastre si Ii multumim.
Au fost momente unice cand cateva zeci de suflete au ingenunchiat in fata spunand ca au nevoie de DUMNEZEU.
Pentru toate acestea, nu vrem decat sa Ii aducem multumire lui Dumnezeu si sa Ii dam toata gloria si toata cinstea, pentru ca este doar a LUI!
Cateva din imaginile surprinse din parcul Rozelor:
Cateva din imaginile surprinse din parcul Rozelor:
Hrana ta zilnica !
25 Iunie
1 Impăraţi 20.1-12
Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe succesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două personaje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează confruntarea care îi aşteaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine.
1 Impăraţi 20.1-12
Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe succesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două personaje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează confruntarea care îi aşteaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine.
Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlocuiţi în consiliul divin prin împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la lume; ei nu trebuie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).
In faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, diavolul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câteva momente, de tot ce poseda el în Eden?
In faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, diavolul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câteva momente, de tot ce poseda el în Eden?
Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „împarte prăzile [luate] de la el" (Luca 11.22).
24 iunie 2013
Hrana ta zilnica !
24 Iunie
1 Impăraţi 11.11-21
Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dumnezeu dorea ca Israel să-1 audă nu era cel de judecată.
Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutremurul de pământ, nici în foc. Glasul „puternic", „plin de măreţie" ... şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îmblânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-1 iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oameni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-1 primi, simţul propriei nimicnicii.
Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. In ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-1 facă pe popor să audă această voce a dragostei.
În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el singur rămăsese credincios. Şi coboară având învăţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).
1 Impăraţi 11.11-21
Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dumnezeu dorea ca Israel să-1 audă nu era cel de judecată.
Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutremurul de pământ, nici în foc. Glasul „puternic", „plin de măreţie" ... şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îmblânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-1 iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oameni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-1 primi, simţul propriei nimicnicii.
Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. In ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-1 facă pe popor să audă această voce a dragostei.
În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el singur rămăsese credincios. Şi coboară având învăţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).
23 iunie 2013
Hrana ta zilnica !
23 Iunie
1 Impăraţi 19.1-10
Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fugind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-1 judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învăţătura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Proverbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât disperarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se îngrijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de deprimare sau de iritare, bunătatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.
Spiritul legalist al lui Ilie 1-a condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), locul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?" (v. 9), îl întreabă Domnul.
1 Impăraţi 19.1-10
Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fugind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-1 judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învăţătura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Proverbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât disperarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se îngrijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de deprimare sau de iritare, bunătatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.
Spiritul legalist al lui Ilie 1-a condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), locul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?" (v. 9), îl întreabă Domnul.
Serioasă întrebare pentru cel care abandonase poporul! Dar răspunsul profetului nu face decât să-i trădeze falsa poziţie. El se află acolo pentru a acuza! Chiar dacă Moise, în acelaşi loc, mijlocise pentru popor (Exod
32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel", cum trist se remarcă în Romani 11.2.
Să ne amintim bine lucrul acesta:
32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel", cum trist se remarcă în Romani 11.2.
Să ne amintim bine lucrul acesta:
Să acuzi (fapt care poate lua forma unei informări) înseamnă să faci lucrarea lui Satan (Apocalipsa 12.10).
Să mijloceşti înseamnă, din contră, să acţionezi asemenea Domnului Isus (Romani 8.34).
22 iunie 2013
Concediu virtual Poiana Marului
Desi nu este un judet foarte mare, nu este un judet bogat...dar are locuri deosebite.Astazi am poposit la Poaiana Marului, tot in jud. Caras Severin
Statiunea se afla la cca.30 de Otelu Rosu si are un peisaj superb care merita vizitat, va asigur.
Concediu placut!
Hrana ta zilnica !
22 Iunie
1 Impăraţi 18.30-46
Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au perseverat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor violente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi începe pregătirile cu un calm şi cu o autoritate care contrastează marcant cu toată agitaţia anterioară. El construieşte altarul din douăsprezece pietre, „după numărul seminţiilor", afirmând astfel unitatea poporului. In pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o singură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâtea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi credincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o privim în acelaşi fel.
Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi" (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi întorcând inima poporului spre El.
Ahab asistă la această scenă, urmată de moartea profeţilor săi, fără să pară că-1 interesează altceva decât să mănânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dumnezeu se roagă din nou ... „şi cerul a dat ploaie" (Iacov 5.18).
1 Impăraţi 18.30-46
Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au perseverat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor violente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi începe pregătirile cu un calm şi cu o autoritate care contrastează marcant cu toată agitaţia anterioară. El construieşte altarul din douăsprezece pietre, „după numărul seminţiilor", afirmând astfel unitatea poporului. In pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o singură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâtea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi credincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o privim în acelaşi fel.
Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi" (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi întorcând inima poporului spre El.
Ahab asistă la această scenă, urmată de moartea profeţilor săi, fără să pară că-1 interesează altceva decât să mănânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dumnezeu se roagă din nou ... „şi cerul a dat ploaie" (Iacov 5.18).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)