Initial am deschis calculatorul sa scriu cateva ganduri despre invierea Domnului Isus, numai ca intrand pe blog am avut cateva mesaje  in casuta ( comentarii spre aprobare), si sincer unul din aceste mesaje am vrut sa il cititi si dumneavoastra. Ma bucur ca, desi eu nu am apucat sa scriu mai mult, deoarece nu mi-a permis timpul, totusi aceste cuvinte au venit la vremea potrivita, de-aceea  am hotarat, si cred ca nu este cu suparare pentru persoana care l-a scris, sa il public pe blog ca sa poata fi citit mai usor.Mesajul este cat se poate de clar, de-aceea in randurile care urmeaza am sa il postez, dar nu inainte de a-i multumi persoanei care l-a scris si Domnul sa il binecuvinteze.
Da, este o mare bucurie pentru cei mantuiti atat moartea cat si invierea
 Domnului Isus Hristos. In moartea Domnului Isus se ascund cele mai mari
 taine ale lui Dumnezeu cu privire la mantuirea noastra. Planul de 
salvare al lui Dumnezeu era ascuns in moartea Domnului Isus Hristos. 
Aici sta biruinta noastra, aici e modelul omului cel nou dupa ingroparea
 omului cel vechi, aici e ruperea pecetilor si stergerea zapisului ce 
sta impotriva noastra, aici e pretul rascumpararii noastre, aici e al 
doilea Adam care ne-a reabilitat la viata. Aici e inlaturarea vrajmasiei
 dintre Dumnezeu si om. Aici s-a implinit prima profetie a lui Dumnezeu 
cu privire la sarpe: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între 
sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei 
zdrobi călcâiul.” Aici s-a zdrobit capul si calcaiul...Aici Silo obtine 
toiagul de carmuire de care va asculta toate popoarele, aici s-a deschis
 drumul catre Tatal ceresc si catre Pomul Vietii. Aici Lumina Lumii(din 
intunericul pacatului ) a lasat sa se vada calea si poarta spre 
Imparatia Cerurilor.  Aici s-a desfintat preotia trecant de la om la 
Fiul lui Dumnezeu ca Mare Preot,  aici e dovada si implinirea tuturor 
jertfelor vechiului testament.  Aici e dragostea adevarata. Aici e 
sfarsitul Legii, aici e inceputul Legii Duhului de viata in Hristos 
Isus. Aici incepe noul testament pentru care profetii din vechime au 
facut o tinta  a cercetarilor si cautarii lor staruitoare, să vadă ce 
vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în 
ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau
 să fie urmate. Aici e actul, certificatul de Mantuitor obtinut,  aici 
s-a dezlegat boldul mortii facand posibila stramutarea sufletelor 
credinciosilor lui Dumnezeu din locuinta mortilor in locurile ceresti , 
numite "sanul lui Avraam si sub altar". Aici s-a schimbat blestemul cu 
binecuvantare si s-a luat cheile mortii si ale locuintei mortilor. Aici 
Mielul junghiat si-a castigat un nume nou vrednic de lauda si de 
inchinare, unde toata puterea i-a fost data in maini. De aici se intra 
in Noul Canaan si se asteapta aducerea noului har. Si cred ca nu am 
enumerat toate adevarurile care se ascund in moartea si invierea 
Domnului Isus Hristos.
Nu stiu daca macar in zilele acestea veti 
auzii o predica care sa adanceasca (nu doar de suprafata) macar unul din
 aceste adevaruri. Apostolul Pavel a inteles mai bine ca noi toti 
laolalta aceste adevaruri din care a facut o tinta a s-a personala 
zicand printre altele: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi
 părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;..." 
Despre aceste tinta cu 4 cunoasteri, cu 4 directii, nu se vorbeste 
astazi de la amvoanele bisericilor, decat in treacat si atunci de 
suprafata, la modul general. Ori Pavel nu era multumit cu 
superficialitatea de care suntem noi multumiti astazi. Fiindca el a 
inteles ca de aceste tinte este legata mantuirea sa, scrie un verset mai
 jos hotarat si categoric facandu-ne sa intelegem si noi rostul acestei 
tinte si  cautari spunand cu gravitate: ca să ajung cu orice chip, dacă 
voi putea, la învierea din morţi.
Iata ca mantuirea sau ajungerea la invierea din morti pentru mantuire nu
 se atinge chiar atat de usor, asa cum cred si predica unii. In special 
la evanghelizari se foloseste psihologia ridicarii mainii sus  atunci 
cand se pune intrebarea: cine din sala aceasta vrea sa fie mantuit, cine
 vrea de astazi sa-si predea viata Domnului Isus, cine...? La urma 
evanghelistul declara entuziasmat (de cate maini vede ridicate si pe 
fondul unei melodii atragatoare in surdina ca) Domnul v-a scris numele 
voastre  in cartea vietii,  numele celor care ati ridicat mana, a celor 
care v-ati aratat dorinta prin ridicarea unei maini de al sluji pe El de
 azi inainte.  
Cu parere de rau aceste practici psihologice Domnul 
Isus si apostolii nu le-au folosit, nu sunt biblice si nu contin adevar.
 Aceasta este o bucurie de cele mai multe ori falsa. Nu stiu cati vor 
ramanea pana la botez din cei cu mana ridicata, dar chiar daca raman, 
raman niste crestini firesti in majoritatea cazurilor. Mai tarziu acesti
 crestini vor crea diverse probleme fiindca nasterea lor spirituala a 
fost una pshihologica si nu una cu durere, cu strapungerea inimii. 
Apostolul Pavel a accepat tepusul si nu fugea de durerea greutatilor 
care o aducea propovaduirea Evangheliei, starnind pretutindeni 
impotriviri. Astazi se merge cu propovaduirea evangheliei pe baza unui 
slogan: Dumnezeu e dragoste!  Nu cumva sa trezesti constiinta fratilor, 
surorilor, sa le arati pacatul, falsul, sau starea caldicica a Laodicei 
in care zac.  Nu cumva in urma ta, a mesajului tau, pastorul acelei 
biserici sa se simta prost caci invataura lui nu coincide cu a ta si 
astfel ii faci tulburare, adunarea va reactiona dur la mesajul tau si cu
 siguranta a doua oara nu mai esti invitat acolo. Pentru aceasta cei mai
 multi vor cauta sa vorbeasca generalitati, o predica omiletica, 
intelectuala, cu povesti si intamplari, cu punctul 1,2,3, avand un titlu
 pe care ascultatorii in urma auditului vor ramane doar cu el in 
memorie, eventual si cu vre-o intamplare.  Vreau sa va spun dragi 
crestini care cititi acest mesaj ca aceasta forma de evanghelizare nu 
Duhul Sfant o are ca metoda, ci intelectul omului. In urma careia nu se 
varsa o lacrima, nu se striga un Aleluia! Si cu siguranta nu strapunge o
 inima impietrita care sa zica: vai de mine, ce sa fac sa fiu mantuit?
  M-am abatut putin de la subiectul mortii si invierii Domnului Isus 
Hristos, facand lucrul acesta ca o paranteza, ca sa deosebin "stanga de 
dreapta", intrebuintand mintea noastra, judecand lucrurile acestea ca sa
 putem creste spiritual si sa nu mai fim copii la minte luati si dusi de
 orice val de invatatura. Apostolul Pavel aborda alt gen de 
evanghelizare. Acest gen nu-l gasim printre noi(decat foarte rar), 
fiindca ne-am dat invatatori dupa poftele noastre si pe acestia ii 
promovam. Urechile noastre vor sa auda lucruri placute nu invatatura 
sanatoasa a scripturilor. Si multi sunt cei care nici nu o cunosc.
Apostolul
 Pavel cum spuneam mai sus pentru a ajunge la invierea din morti si-a 
pregatit in modul cel mai serios pentru aceasta, atingerea tintei cu 4 
directii. Nu stiu ce tinte aveti voi, dar cu siguranta printre multi 
crestini de astazi aceasta tinta a apostolului Pavel nu se gaseste pe 
lista prioritatilor.
Al cunoaste pe Domnul nu inseamna a cunoaste istoria lui. Istoria lui si
 paganii o cunosc.  A fi botezat, a avea sau a face chiar o slujba in 
biserica, a avea chiar si daruri, intr-o zi s-ar putea chiar Domnul 
sa-ti spuna asa cum anticipa El in Matei cap.7 incepand cu v.21. , Iar 
in final sa zica: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, 
voi toţi care lucraţi fărădelege.” Asa ca mai bine sa departam 
faradelegea acum pentr-ca la final de drum sa fim gasiti buni! Deci al 
cunoaste pe Domnul inseamna mult mai mult. Nu poti sa zici despre cineva
 ca il cunosti daca stai in preajma lui foarte putin si atunci cand o 
faci foarte rar. Cand vi la Dumnezeu doar la pasti sau la „craciun”, sau
 chiar poti veni dumineca de dumineca la biserica dar daca nu te-ai 
intalnit personal cu El, daca nu are loc in viata ta un moment de 
cotitura si o schimbare totala atunci pot sa-ti spun raspicat ca nu-lL 
cunosti pe Domnul.  Daca nu cunosti ce a facut El pentru tine (in 
adancime) atunci nu poti sa faci pentru El decat ceva de suprafata. Insa
 tu nu cunosti miezul si deci n-ai ajuns la dulceata. Pavel apostolul, 
cu toate cunostintele si experientele avute cu Domnul a considerat ca 
inca nu-L cunoaste bine pe Domnul si ca atare si-a propus aceasta tinta 
dandu-si seama bine de necesitatea invierii din morti.
Bucurati-va! 
Acesta a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus dupa inviere. (Matei 
28:9) Despre ce fel de bucurie era vorba si cine are dreptul acesta sa 
se bucure? Cui l-a adresat Domnul? Lumii intregi sau doar apropiatilor 
Lui?
   Toata lumea crestina sarbatoreste intr-un fel sau altul 
invierea Domnului. Toti se bucura intr-un fel: se transmit mesaje, 
cantari, urari, cadouri, etc. Diavolul e prezent si el in toate 
manifestarile crestine impletind nelegiuirea cu sarbatoarea. Multi 
dintre ai nostri sunt muscati cu aceasta si as da doar un exemplu aici 
sa dau: ouale "rosii". Dar tristetea te cuprinde cand s-a obisnuit 
crestinul cu sarbatoarea. Pentru multi dintre ai nostri Pastele este o 
data pe an. Iertati-ma ca va spun: acesti crestini nu sunt crestini, 
chiar daca se numesc pocaiti. Bucuria de care spunea Domnul nu inseamna 
doar atat. Cine poate sa se bucure de El? Eu cred ca aceia care il 
cunosc pe Domnul cu adevarat. Care sunt nascuti din El. Care cunosc ce 
inseamna suferintele Domnului, care sunt in partasie cu ele, care au 
murit cu adevarat fata de pacat, care poarta chipul si asemanarea Lui, 
care ard de dor dupa El si sunt plini de Duh. Acestia nu au alte bucurii
 mai mari ca bucuria invierii lui Isus.  Pavel spre a atinge bucuria 
aceasta, bucuria desavarsirii s-a uitat bine la urmele Mantuitorului 
Isus. A inteles drumul acesta, l-a  ales ca drum al lui si ne-a lasat si
 noua adresa aceasta  aratand spre tinta lui, ca sa devina si tinta 
noastra. Si cred el, Pavel,  a ajuns la tinta dorita.
Sa-ti aduci 
aminte doar odata pe an de Domnul si Mantuitorul tau sarbatorind-uL 
odata cu lumea, aceasta iti pune un mare semn de intrebare! Oare a vrut 
Mantuitorul ca bucuria aceasta sa fie odata la o data pe an?
Eu cred 
ca oricine cunoaste tainele ce se ascund in moartea si invierea Domnului
 Isus  cautand ca apostolul Pavel sa se identifice cu ele, acela e un om
 deosibit pentru tot restul vietii. Acela nu mai poate sarbatorii doar 
odata pe an pastele,  ci acela sarbatoreste in fiecare zi Pastele.  In 
fiecare zi isi aduce aminte de fiecare adevar ascuns in moartea 
Domnului. In fiecare zi el traieste bucuria aceasta. Aceasta ii aduce in
 fiecare zi o cunoastere tot mai adanca si o inoire tot mai mult pe zi 
ce trece. Pentru el pastele a actual zi de zi nu odata pe an. Pastele 
inseamna VIATA lui. 
 
Pastele  in vechime insemna iesirea din robia egipteana.  Pastele din 
noul testament inseamna scoaterea noastra din felul desert de vietuire. 
Cum s-au bucurat evreii  din vechime care au iesit de sub robie? Iti 
poti imagina? Cu mult mai mult bucuria aceasta ar trebuii sa se vada la 
crestinii zilelor noastre si aceasta in fiecare zi.  Aceasta a vrut 
Domnul Isus sa zica femeilor care au venit la mormant lui dis de 
dimineata spunandu-le: Bucurati-va! Bucuria aceasta nu e pentru toata 
lumea. Egiptenii nu s-au bucurat de bucuria evreilor. Au incercat unii 
sa se bucure impreuna cu evreii si au plecat impreuna  cu ei. Acestia 
faceau parte din alte popoare pagane. Insa acestei adunaturi de oameni 
(cum o numeste scriptura) le-a venit pofta pe drum si au ajuns o cursa 
pentru Israel care l-au atatat la ispita ajungand impreuna cu tot 
poporul sa-L ispiteasca pe Dumnezeu, cartind impotriva Lui. Ei au plecat
 din Egipt, dar egiptul nu a iesit din ei. Asa se intelege ca multe 
apucaturi si imprumuturi au invatat evreii de la ei, lucru care i-a 
costat scump.  
Credeti ca istoria nu se repeta? Oare cate apucaturi 
si imprumuturi din lumea aceasta nu se gasesc la noi, la copiii 
Domnului? La cate sarbatori nu dam mana cu lumea? Ce deosebire mai este 
intre noi si lume? Bucuria acestor soi de oameni  (chiar crestini) este 
de scurta durata. Ei traiesc pentru sarbatoare. In cinstea unei date,  a
 unei zile(fie si de nastere), bucuria lor tine cat tine sarbatoarea. 
Insa la cei ce au iesit si din Egipt si egiptul din ei acestia nu se mai
 uita inapoi la ce au lasat caci vederea lor e clara, limpede, privind 
spre tinta, spre rasplatire, spre Canaanul ceresc. Oamenii acestia sunt 
diferiti,  asa cum i-a vazut Balaam in vedenia lui; un popor care 
locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri.  Aceasta dragi 
crestini este imaginea Bisericii lui Hristos , a celor neprihaniti. 
Intreaba-te de esti printre ei? Sau te pogori din cand in cand la 
sarbatorile lui Moab si ei parte la jertfele lor  sau aduci in casa ta 
lucrurile date spre nimicire? Si una si alta intr-o zi iti vor aduce 
nenorocirea casei tale daca nu te pocaiesti.  Bucuria aceasta acuma e de
 durata scurta, insa Bucuria pe care ar vrea Domnul sa o porti tine de 
aici si vesnicia toata. Dar daca nu ai cautat-o aici ea n-are cum sa te 
insoteasca dincolo. Daca aici ai afisat-o doar la sarbatori atunci la 
marea sarbatoare tu nu ai strans nimic pentru ea . Putini au intrat in 
Canaanul pamantesc, doar doi oameni. Putini vor intra si in Canaanul 
ceresc. Acei ce au pastrat bucuria doar pentru El si nu si-au risipit-o 
pentru poftele lumii.  Din ziua in care a iesit din lume, din ziua in 
care a inteles moartea Domnului Isus si pana in ziua invierii sale, 
pentru un astfel de om PASTELE ramane PASTE in fiecare zi.  Aducerea 
aminte o data pe an este prea putin lucru pentru ei, fiindca s-ar prea 
putea in intervalul acesta de timp sa intervina uitarea si sa se 
ingreuieze inima cu mancare, bautura sau cu ingrijorarile vietii 
acesteia, ducand la diminuarea bucuriei. De aceea mai buna este ferirea 
de orice ti se pare rau decat cochetarea cu pacatul. Acestei categorii 
de oameni Mantuitorul Isus a zis: bucurati-va! Fiindca ei inteleg 
moartea si invierea Domnului Isus. Nu veti gasii niciunde in N.Testament
 o porunca data de Isus cu privire la sarbatorile Sale (nici nasterea 
Sa, nici botezul Lui, nici chiar invierea, sau pogorarea Duhului Sfant) 
 la care Domnul sa zica sa fie pomenite, sarbatorite. Nu zic ca acestea 
nu trebuie amintite ci ele sunt rau sarbatorite de lume si chiar de 
majoritatea dintre noi atunci cand sarbatorim ca lumea, cu imprumuturi 
din ale lumii aduse in casele si adunarile noastre. In cazul acesta 
profetul Isaia striga mesajul lui Dumnezeu valabil si pentru noi cei de 
astazi: ...nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Insa Domnul Isus a dorit mult un lucru sa fie tinut, adica sarbatorit, 
care avea legatura cu El si anume: moartea Sa. „Acesta este trupul Meu 
care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”  
Desigur era vorba despre cina Domnului Isus, iar apostolul Pavel care a 
inteles dorinta Mantuitorului a relatat-o si corintenilor 
spunand:"Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi 
din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El." 
(1Corinteni 11:26)
Iata ca accentul sarbatorii cade pe moartea 
Domnului. Exact acele adevaruri pe care am incercat la inceput sa vi le 
enumar, ce-i drept nu pe toate. Cu acest om Dumnezeu se impaca si intra 
intr-un legamant nou. Pentru acest om legamantul este in fiecare zi, 
pentru ca sa ramana nou pana la venirea Domnului Isus.
Numai un 
astfel de om care este interesat  de adevarurile lui Dumnezeu, care le 
cauta, le traieste, le are ca tinta, acela traieste o bucurie dupa voia 
lui Dumnezeu si in partasie cu El. Ceilalti sarbatoresc in felul lumii. 
Pentru ei este o sarbatoare crestina, istorica si comerciala, unde iau 
si ei parte la ea ca de..asa-i datina.
O alta necunoscuta de 
multi dintre noi, legata de ziua Invierii este adresarea salutului de 
pasti: HRISTOS A INVIAT! Raspunsul vine: ADEVARAT CA A INVIAT!
Daca 
intrebi de ce se saluta asa crestinii si de ce se raspunde asa vei 
observa  ca dau din umeri si iti vor zice: asa se saluta de pasti!
Cred
 ca e suficient sa-ti dai seama de credinta unora in viata lor. Pentru 
cei mai multi credinta e istorie, e teorie, e religie sau educatie, care
 e preluata din mers si dusa apoi mai departe si predata altora care vin
 dupa ei. In fond ea este goala si lipsita de putere. N-are suport 
biblic si e tare deformata. Unde credeti ca ajung acesti oameni cu ea? 
Cat de sus pot zbura cu ea? Duce ea in locul unde se intra fara pata, 
fara zbarcitura sau altceva de felul acesta? Ce pret si ce valoare are 
aceasta credinta si cat e de diferita de cea a sfintilor? Ori in casa 
tatalui ceresc fiind multe locasuri credeti ca fiecare intra cu credinta
 lui ? Biblia declara ca este un singur Domn,  o singura credinta, un 
singur botez.
Ar trebui sa ne intereseze lucrul acesta fiindca 
biblia ne vorbeste ca sunt multe credinte si multe incredintari care 
arata si ce desinatie a avut fiecare.
Salutul crestin de pasti: 
Hristos a inviat!, este un salut acum care si-a pierdut relevanta, fata 
de cum a fost el conceput la inceput.
Istoria ne spune ca ostasii 
care pazeau mormantul Domnului, dupa cele intamplate la mormant, cand 
s-a facut un cutremur mare si un inger a dat piatra la o parte, au fugit
 in urma la preotii cei mai de seama si au dat de veste ce s-a 
intamplat. Se spune ca acesti strajeri ingroziti au fugit pe strazile 
orasului Ierusalim si strigau: Hristos a inviat! Trecatorii care ii 
auzerau ii intrebau: adevarat a inviat? La care ei, strajerii, le 
raspundeau: da, adevarat a inviat!
Deci salutul crestin de astazi 
(Hristos a inviat!)era atunci un dialog pe fuga intre trecatori si 
strajeri sub forma de intrebare si raspuns cu exclamatie.  Se spune mai 
departe despre crestini ca aveau obiceiul cand se intalneau cu alti 
crestini care nu se cunosteau mai dinainte sa se intrebe unul pe 
celalalt daca Hristos a inviat in inima lui. Cel intrebat raspundea: da a
 inviat!, adica a inviat si in viata lui de crestin.  Cu adevarat a 
inviat? (din nou era intrebat) Da, cu adevarat  a inviat!, i se 
raspundea din nou. Asa era deschisa discutia dintre cei doi crestini, 
ceea ce facea ca ambii crestini sa cunoasca fiecare starea celuilat daca
 era sau nu nascut din nou. Prin aceasta intrebare si raspuns era 
confirmat daca este sau nu un crestin practicant, unul care traia 
adevarul sau doar unul care dorea sa cunoasca pe Domnul Isus.
 
Astazi nu se mai verifica starea fiecaruia asa cum se facea la inceput 
ci azi s-a ajuns doar la un salut care toata lumea il foloseste in mod 
gratuit.
Inchei mesajul meu cu gandul la moartea Domnului Isus si cu 
dorinta ca aceasta sa fie inteleasa de cei ce vor citii. Nu poti fi un 
crestin adevarat daca n-ai murit fata de pacat, de lume, din punct de 
vedere al poftelor. Nu poti intelege viata sfanta si nici sa o traiesti 
ca atare, dar nici sa o propovaduiesti curata, daca n-ai inteles mai 
intai moartea spirituala si daca mai intai n-ai trecut tu prin aceasta 
inviere. Nu poti fi si nici nu prinde sa spui la altii despre omul cel 
nou cand nasterea ta spirituala e deformata sau poate esti mort inainte 
de a te naste (spiritual vorbind). Frumusetea spirituala nu sta in ceea 
ce faci ci in ceea ce esti. Cel ce face ceva bun prin tine nu esti tu ci
 Domnul. A fi in El inseamna viata dar mai inainte tu trebuie sa mori. 
Ori moartea aceasta sa nu fie doar o teorie ci o aplicatie zi de zi. Un 
om mort pe drept, fizic, nu mai simte nimic pentru toate poftele lumii, 
dar nici nu reactioneaza cand este lovit, intepat sau vorbit de rau. 
Poti sa-l lauzi, poti sa-l jigneste el sta mut. Din punct de vedere 
spiritual la fel trebuie reactionat la stimulii lumii. Pentru aceasta 
trebuie sa stim ce trebuie sa moara in noi, ce trebuie adus la viata 
(lucruri care sunt pe moarte) si ce trebuie urmarit, atins si 
intretinut, ca nu cumva la urma sa lipseasca ceva si astfel sa ramanem 
afara...
Modelul mortii, vietii si trairii ne este aratat la toti, 
prin Domnul Isus Hristos. Ap. Petru ne spune: "Dumnezeiasca Lui putere 
ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce 
ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,  prin care El ne-a dat 
făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi 
părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este 
în lume prin pofte.(2Petri 1:3,4) De aici incolo Dumnezeu asteapata 
silintele noastre. Si stim ca silitorii pun mana pe imparatie. Toti 
dorim Har, insa nu toti il intelegem la fel. El este adus de Isus dar 
trebuie si contributia noastra la el. Nu totul e gratuit. Petru spunea 
ca harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a
 Domnului nostru Isus Hristos! Ori inmultirea aceasta nu se face fara 
efort. Cand nu au mai fost vase nu a mai curs untdelemn(2imparati 4:6). 
Fie ca moartea Domnului Isus sa fie pentru noi toti un subiect de 
cercetare si cunoastere, fiindca de aceasta atarna vesnicia noastra. Ap.
 Pavel a mers pe drumul acesta inaintea noastra si ne-a lasat un indemn 
si pentru noi spunand:” Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe 
urmele lui Hristos.” 
La viata ajungi prin moarte asa ca urmele vieti
 isi au urmele prin moarte. Dorim (spunea autorul cartii Evrei) însă ca 
fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o
 deplină nădejde, încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor
 ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Şi la aceasta aţi
 fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o 
pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.(1Petru 2:21)
Amin.