Hrana ta zilnica!

21 Decembrie Iosua 15.20... 63; 16.1-10
Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Ii aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumnezeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.
Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar". Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6).

Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaanitii din Ghezer (16.10).

Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi?

Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 ...).

O zi minunata !

Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”

 „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!

 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
 Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El! 

Psalmii 2

Eveniment!

Biserica Penticostala “Elim” din Timisoara, organizeaza:
Conferinta de tineret cu tema: “Batalia pentru integritate”. Invitati: Pastor Nelu Brie, Alin si Emima Timofte.
Evenimentul va avea loc Sambata 22 Decembrie 2012, ora 16:00 la Biserica Elim, str. Virgil Madgearu, 39 Timisoara.

Mai multe pe www.elim.ro

Umblarea cu Dumnezeu!

Binecuvantarile din viata noastra depind in mare masura de umblarea noastra cu Dumnezeu. Suntem tentati sa credem ca, daca declaram apartenenta noastra la un cult, daca avem facut un botez, daca suntem inscrisi intr-un registru, este suficient.

Din pacate, totul este in zadar...daca umblarea noastra nu este dupa voia lui Dumnezeu. Sa privim in urma la istoria poporului Israel. Cu toate ca Dumnezeu le-a purtat de grija in fiecare zi, totusi ei au uitat si s-au departat de Dumnezeu.(Exod 22:1) Hotarat Dumnezeu a vrut sa ii pedepseasca, dar Moise a fost mijlocitorul dintre Dumnezeu si acest popor.
Pentru  a avea siguranta ca umblarea noastra este dupa voia lui Dumnezeu, trebuie sa ne analizam bine viata, trairea si purtarea.
Iata cateva conditii care trebuiesc indeplinite:
1.Atunci cand umbli cu Dumnezeu, trebuie sa o rupi definitiv cu pacatul si cu diavolul!
Nu va fi deloc usor, dar cu Dumnezeu totul se poate.Nu poti umbla pe doua cai, cum de altfel nu poti sluji la doi stapani. 
"Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. - Matei 6:24
2.Atunci cand parasesti pe diavol, cauti partasia cu Dumnezeu!
Zacheu cauta sa Il vada pe ISUS !
"Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă"
3.Atunci cand stai in partasie cu El, te abandonezi in Mana Lui, total si neconditionat!
Chiar si in suferinta poti vedea slava lui Dumnezeu. In Matei 11:28, Dumnezeu cheama la El pe cine...?...pe cei obositi si plini de probleme..
  "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă."
4. Atunci cand ai abandonat totul....accepti si chemarea pe care ti-o face !
Indiferent unde, indiferent cand....esti dispus sa Ii faci voia  

Cand umbli cu Dumnezeu, cei din jurul tau vor vedea acest lucru, pentru ca vei fi insotit de multe semne care vor arata ca esti UNUL din COPIII SAI .
-SFINTENIA, unul din semne care te va insoti:
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. - 1 Petru 1:16
-CARACTERUL, alt semn prin care vei fi deosebit:
"Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus."-1 Ioan 2:6
-CURAJUL, de care trebuie sa dai dovada:
" Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”  Marcu 16:17-18

 Prin umblarea cu Dumnezeu vom capata trecere inaintea LUI !
"Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” Exod 33:17

O zi binecuvantata in care umblarea noastra sa fie dupa voia lui Dumnezeu !

Omul contemporan este "stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul"

Fiind pe sfarsit activitatea la servici, am intrat sa citesc cate ceva. Mi-a atras atentia un articol foarte interesant. Redau cateva pasaje din el....

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, IPS Andrei, afirmă, în Pastorala de Crăciun, că omul contemporan este "stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul", iar deviza acestuia este "doar să mănânce bine, să fure şi să îi exploateze pe cei slabi".

IPS Andrei afirmă, în Scrisoarea Pastorală de Crăciun, intitulată "Pe altă cale", că omul civilizat al veacului nostru, trăind în spiritul care domnea şi la curtea lui Irod, are următoarea deviză de viaţă: "să mănânce bine, să îndrăgească femei frumoase, să fure şi să exploateze pe cei slabi, să doarmă în lenea unui trup obosit de senzaţii tari, să se închine la icoanele rotunde ale banului, devenit un adevărat Dumnezeu făcător de minuni. El e stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul. Iar aceste patimi îşi găsesc satisfacţie pe calea cea lată, pe calea lui Irod". 

El adaugă că, din perspectiva pământească, întoarcerea la Irod, la anturajul lui, la modul lui de viaţă, ar fi fost mult mai ispititoare. 

"Este mult mai uşor să umbli pe calea cea lată, care nu-ţi impune nicio cenzură morală, nu-ţi cere niciun fel de preocupare spirituală, nu-ţi cere să participi la Liturghie, nu-ţi cere să faci acte de caritate, îţi îngăduie să te înfrupţi din toate desfătările ce ţi le oferă patima, dar, din nefericire, duce la prăbuşire.  Calea uşoară e aceea a viciului şi calea obositoare şi aspră e cea a virtuţii. Pe cea uşoară călătoreşte mulţime mare, iar pe cea obositoare lume puţină, pentru că e strâmtă şi grea. Capătul ei, însă, ajunge în bucuria veşnică", spune IPS Andrei.

Articolul continua aici: http://www.mediafax.ro/social/ips-andrei-omul-civilizat-al-veacului-nostru-este-stapanit-de-doua-patimi-mari-banul-si-trupul-10402457

Hrana ta zilnica !

20 Decembrie Iosua 15.1-19
După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări. Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afec-. ţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spusese lui Iosua: ,Dă-mi muntele acesta" (14.12), să-şi audă fiica spunând:
,Dă-mi ... dă-mi şi ...!" (v. 19; compară cu Matei 11.12).
Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

Corul de Copii-Elim Timișoara-Nu mai fii trist

Duminica dimineata am avut in biserica noastra parte de un program minunat alaturi de copiii nostri.

Domnul sa ii binecuvinteze!

Viata asemeni unui tren....

Viaţa-i ca un tren de munte, cu-un mecanic iscusit
Drumu-ncepe de la leagăn, şi-are la mormânt sfârşit,
Treci tunele şi semnale, curajos călătoreşti
Ţine mâna strâns pe frână, drumul vezi să nu-l greşeşti.

O Isuse, Tu condu-ne, pân’ la locul fericit,
Unde îngeri ne aşteaptă să ne spună “bun venit”

Peste văi prăpăstioase poduri lungi vei traversa,
Dar Isus stă şi priveşte, calea-aceasta-I viaţa ta,
Fii atent la avalanşe datoria să-mplineşti
Ţine mâna strâns pe cârmă, drumul vezi să nu-l greşeşti.

Când cu bine ajungi la capăt, şi-apoi treci peste Iordan
Vezi o ţară-mpodobită, e cerescul Canaan,
Aici trenul se opreşte, tu cobori eşti obosit
Însă Domnul îţi grăieşte călător “Bine-ai venit”