Noapte buna !

O seara  binecuvantata  si o noapte

 in care Dumnezeu sa ne daruiasca pace si liniste in sufletele noastre !

Hrana ta zilnica !

15 Mai Exod 28.15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul", ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat" este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. In sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

In credinta !

CE FEL DE CREDINTA AI ?

Si fiindca imi place sa notez  ideile din mesajele pe care Domnul vrea sa ni le transmita, la randul meu impartasesc si eu altora.
 "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" 

spune ap.Pavel in Efeseni 2: 8-9, iar pe de alta parte citim in Iacov 2: 17-20

 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele"

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?"

Sa fie oare o contradictie  intre cei doi...?...nu cred....

Multi oameni si ma refer in special la "unii crestini" din ziua de azi, care au isi traiesc viata dupa bunul plac, dupa pofta firii, savarsind pacat dupa pacat, desi cred in  Domnul Isus si il marturisesc cu putere....acestia au  ajuns sa creada ca, daca sunt mantuiti prin har pot face ce vor, ca Domnul e bun si milos , iertator si doar Harul Sau  le este salvarea.

La aceasta categorie se refera Iacov : "SI DRACII CRED SI SE INFIOARA"

 Versetul 14 : Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte...

La ce ne ajuta sa avem o credinta doar la nivel declarativ?

Credinta mantuitoare doar la stadiul de declaratii si in schimb fara dovezi...este o credinta moarta.

Toate vorbele pe care le spunem, toata ravna cu care Il proclamam ca "EL E FIUL LUI DUMNEZEU" este in zadar daca viata noastra dovedeste altceva.

Este absurd sa credem ca putem insela pe Dumnezeu.De multe ori nu  mai reusim nici macar pe oameni sa ii mai inselam....dar pe Dumnezeu .....NICIDECUM.

Duminica il proclamam pe Dumnezeu....dar  comportamentul nostru, de luni si pana sambata  ne contrazice.

Credinta mantuitoare spune fr. Doru Hnatiuc, in mesajul lui de aseara, este o armonie intre declaratii si dovezi! 

In Noul Testament gasim o multime de afirmatii uluitoare ale dracilor la adresa lui Dumnezeu.Il recunosc ca este "sfantul lui Israel", recunosc ca El a murit si a inviat, recunosc ca EL este Fiul lui Dumnezeu,

 "Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui." Luca 8:28, recunosc aproape totul...singurul lucru care nu il pot recunoaste si nici nu vor sa il accepte este : "acceptarea  lui Isus ca DOMNUL  vietii  lor"

Acceptarea lui Isus ca Domn in viata noastra , trebuie sa  ne faca sa recunoastem starea de pacat in care suntem si renuntarea la toate lucrurile care sunt placute pentru noi, dar nu sunt placute inaintea LUI.

Oh...dar aici este problema cea mai mare !!!

Cum sa renunt la ceea ce imi face placere....?

Recunosc tot, te  declar peste tot, fac multe lucruri in Numele Tau...dar Doamne....

"nu-mi cere sa renunt la ceea ce imi place...asta-i prea mult .... !"

Credinta manifestata in public trebuie sa fie si in privat. Credinta din intimitate trebuie sa fie si in public.

Nimic nu este mai tragic decat sa pasesti in iad cantand cantari de lauda pentru Dumnezeu si propavaduindu-i  Evanghelia  la altii....!!!

Dumnezeu sa ne dea intelepciune, sa intelegem ca inca ne iubeste si ne mai da o sansa de a ne intoarce din drumul nostru, de a ne strivi orgoliul in fata Lui, pentru ca la urma urmei nu facem rau nimanui...decat noua insine !

"Nimic intinat nu va intra în ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului" Apocalipsa 21:27

Hrana ta zilnica !

14 Mai Exod 28.1-14

Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.

Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari", cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducere-aminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! 

Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). 

Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).

 Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? Mica 6:8

O duminica placuta si binecuvantata !

Vegheati....!

   Cred ca s-ar putea scrie volume intregi despre comportamentul oamenilor in timpul de pe urma. Violenta, depravarea, minciuna si starea morala depravata sunt rezultatul abaterii de la Scriptura si de la poruncile date de Dumnezeu.

Ap. Pavel in epistola lui Timotei spune: "Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite"

2 Timotei 4:3-4

Aceasta stare a omenirii a fost prevazuta cu mii de ani in urma. Dar in ciuda acestui avertisment, totusi  se poate  ramane tare in credinta. Continuarea dupa aceste verset  intareste ceea ce spun si imi confirma acest lucru.

"Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba"2 Timotei 4:5

 O duminica  binecuvantata !

Hrana ta zilnica !

13 Mai Exod 27.9-21

Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfinţenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsâdu-ne un model ... (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o asemenea mărturie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute", imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care îi aparţine de drept.