Versetul zilei

26 februarie 2014

Fie ca da, fie ca nu, ISUS REVINE!

"Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi."
       Ioan 14:1-3

E promisiunea in care stau ancorata, astept aceasta promisiune sa se implineasca, si sunt ferm convinsa ca se va implini, asa cum fiecare cuvant  rostit de Dumnezeu s-a implinit pana acum.
Intr-adevar  indemnul acesta "sa nu vi se tulbure inima" a fost o imbarbatare pentru ucenicii Domnului. Urmau o serie de evenimente si Isus stia clar ca inima lor va fi tulburata cand vor vedea atatea lucruri intamplandu-se. Sa  nu uitam ca Isus urma sa fie vandut de catre  unul din ucenici.
Cum sa nu te tulburi cand afli asa ceva....?
 Isus stia ce va urma, de-aceea i-a si pregatit in acest sens cerandu-le sa aibe credinta si sa-L creada pe cuvant.
Uneori se strecoara in mintea noastra ganduri care nu fac altceva decat contribuie si mai mult la necredinta noastra . Cautam uneori o justificare si o motivatie pentru necredinta pe care o avem. Poate ca daca vedeam si noi minunile lui Isus cu ochii nostri, era altceva.....spunem adeseori, insa asa cum le-a cerut lor, acelasi lucru ne cere si noua azi, sa-L credem pe cuvant si mai mult suntem indemnati
  "să nu ni se tulbure inima"
Traim intr-o lume care alearga cu pasi repezi spre "ceva", insa  pe cat suntem de grabiti, pe atat suntem de nesiguri. Suntem nesiguri in primul rand pe ziua de "maine". CAre oare poate spune ca nu s-a intrebat macar o data, "oare ce fi-va maine"
Nu odata mi-am pus acesta intrebare, si trebuie sa recunosc ca nu a fost cea mai buna intrebare pe care mi-am pus-o, in primul rand pentru ca nu este treaba mea ce hotarare a luat Dumnezeu cu privire la ziua de maine. Important este ca ziua pe care o traiesc, ca e azi, ca e maine, ca e urmatoarea dupa "maine", sa fiu sigura ca mi-am incredintat-o in Mana Creatorului meu. Inima noastra, a oamenilor in general este o inima sensibila care la anumite vesti sau anumite situatii ea se tulbura, ori atunci cand suntem cu Hristos, tulburarea noastra dispare.

Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

Pentru acele momente in care suntem tulburati  Domnul Isus ne indeamna sa ne incredem pe deplin in El, sa-L credem pe cuvant. A mintit El oare pe cineva? Ce motiv am avea sa nu Il credem?
Aveti credinta ! 
Atatea probleme avem din cauza necredintei noastre...
Lipsa credintei din inima noastra aduce numaidecat ingrijorare. Si nu este boala mai grea decat ingrijorarea. Daca a apucat sa-si faca cuib in viata ta cauta de scapa de ea, pentru ca aduce  o multime de probleme, produce insomnii, aduce cu sine frica si evident boala in trup.
Asa cum am certitudinea ca Isus a murit si a inviat, aceeasi siguranta  am ca El va reveni sa ma ia la vremea hotarata. Va veni sa ii ia pe toti cei care au pazit poruncile Lui, pe toti cei care au crezut promisiunile Lui.
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, ori acest lucru imi intareste credinta mea si imi confirma ca dupa moarte trupul meu va fi supus putrezirii, iar eu voi primi un trup nou.

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,  negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă
2 Tes.5:1-4
Dupa aceste cuvinte, iata ca urmeaza cea mai mare promisiune si cea mai mareata:
"Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine"
Iata motivul pentru care trebuie sa luptam si sa biruim toate incercarile, toate ispitele si tot ceea ce ne arunca in cale cel rau. Trebuie sa fim biruitori pana la capat.
Aceasta este speranta tuturor crestinilor, ca ISUS va reveni !
Esti tu pregatit pentru acest mare eveniment?
Fie ca da, fie ca nu, ISUS REVINE!


Hrana ta zilnica!

26 Februarie
Psalmul 11

Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii care-1 împresoară. David, cel care 1-a compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17...), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.9,10), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţa a lui Nabal (1 Samuel 25.10,11), toate acestea nu-1 puteau lăsa pe David indiferent.
 Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: „voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se suflă" (v. 5; comp. Psalmul 10.5).
Insă, în timp ce propria măsură de adevăr, în ce-1 privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Ii conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).
Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

25 februarie 2014

Cor Elim Timisoara - Alfa si Omega

                         

Hrana ta zilnica!

25 Februarie
Psalmul 11

Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie...; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat („sunt distruse temeliile"). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. 
Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu!
 Încrederea lor nu este într-un adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră"? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, s-ar putea vedea în cine ne-am încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate... Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!
Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; l'salmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! 
Sentiment de fericire pentru „cel drept"! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).

24 februarie 2014

Pentru toate Doamne, Tie-ti multumesc!

                Luca 18:17 
 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş,
 cu niciun chip nu va intra în ea           

O saptamana binecuvantata de Tatal nostru !

Trecand pe strada, un credincios a vazut o batranica la un colt. S-a apropiat de ea si a intrebat-o :
-Cunoaste-ti cumva rugaciunea "Tatal nostru"?
-Da, cunosc dar mai mult de atat o cred.
-De unde o cunoasteti, sunteti credincioasa?
-Da, am 80 de ani si aceasta rugaciune a functionat zi de zi in viata mea. Niciodata nu m-a lasat fara paine, Tatal meu!
-Dar astazi, aveti paine?
-Nu am, raspunse cu sfiala batranica!
-Doriti sa va dau eu una?
Da, vreau raspunse cu bucurie batrana care zi de zi a experimentat rugaciunea "Tatal nostru"


Dragul meu, Tu cunosti aceasta rugaciune?
 Sti doar sa o rostesti sau o crezi din toata inima?
Eu cred cu tarie ca Tatal nostru se va ingriji de painea cea de toate zilele si cred ca nicioadat nu va lasa pe Copiii Sai sa-si cerseasca painea.
"Tatăl nostru care eşt în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”
                   Amin!

                      Si pentru ca este un nou inceput de saptamana, doresc tuturor cititorilor acestui blog,
 sanatate in primul rand, ca-i mai buna decat toate, 
pace in suflet si in  familiile voastre, dragoste unii fata de altii si compasiune pentru cei din jur.
O saptamana binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

24 Februarie
Psalmul 10

„Timpurile de necaz" descrise în Psalmii 9 şi 10 (9.9; 10.1) vor fi înspăimântătoare. Pofte, mândrie, necredinţă, făţărnicie, violenţă..., aceste tendinţe ale firii care există în lumea de acum vor atinge măsura lor maximă în zilele când „Cel care opreşte" (Duhul Sfânt) va fi departe: În zilele lui Antihrist, al cărui sinistru portret ni-1 fac versetele acestui psalm (vezi şi 2 Tesaloniceni 2.7,8).
Contrar gândurilor celui rău, care consideră că Dumnezeu nu Se informează de nimic („nu cercetează" - v. 4,13), tot ce el face în taină, cu viclenie şi răutate, este dat pe faţă. 
Şi totce el spune „în inima lui" (v. 6,11,13) este făcut public de către Cel care „cercetează inimile" (Luca 12.3).
„Nu voi fi clătinat": aici este limbajul nebuniei (v. 6); dar poate fi şi cel al credinţei (Psalmul 62.6). Gândul că Dumnezeu vede totul îl încurajează pe credinciosul aflat în încercare. Cel nenorocit poate să se abandoneze în El (v. 14). Versetul 2 cuprinde un alt adevăr liniştitor: cel rău se va încurca întotdeauna în propriile lui curse (comp. Psalmul 7.15; Psalmul 9.16).
Psalmul 9 se încheia cu meditaţia că naţiunile „nu sunt decât oameni"; Psalmul 10 se termină numindu-1 pe asupritor: „omul care este din ţărână". Credincioşi, să nu uităm niciodată că suntem ai cerului şi deci ne aflăm în afara atingerilor lumii şi ale prinţului ei.

23 februarie 2014

Psalmul 100

             Strigaţi de bucurie către Domnul,toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie,veniţi cu veselie înaintea Lui.Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.
Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci,şi credincioşia Lui, din neam în neam.