A dat tot ce avea....

O fetita de aproximativ sapte ani intra intr-un magazin de bijuterii. Proprietarul o vede cum alearga si se opreste fix in fata unui colier cu pietre albastre. Ochii ei negri se umplu de lacrimi.

"Vreau sa cumpar si eu acest colier, va rog. Este pentru sora mea. Il puteti impacheta frumos, intr-o punga de cadouri si sa ii puneti si o funda mare?" - a intrebat fetita.

Patronul magazinului se uita la ea si ii spune:

"Acesta este un colier destul de scump. Cati bani ai?"

Fara sa stea pe ganduri, ridicandu-se pe varfuri, fetita se scormoneste in buzunar si pune pe tejghea cateva monede, doua scoici si un elastic de par.

"Imi ajung?"- intreaba ea cu zambetul pe buze.

"Vreau sa ii fac un cadou frumos surioarei mele. Mama mea a murit acum sase luni si sora mea mai mare ii tine locul si nu mai are deloc timp pentru ea. Astazi este ziua ei si sunt convinsa ca ii voi pune zambetul pe buze cu un cadou. Pietrele acestea au aceeasi culoare cu ochii ei." - a adaugat fetita.

Barbatul s-a dus in spate, a luat o cutie alba frumoasa, a pus bijuteria in ea si a prins-o cu o funda albastra.

Emotionat de aceasta poveste, el a spus: "Acesta este cadoul meu pentru tine."

Doua ore mai tarziu, o tanara de 18 ani intra in magazin cu un colier cu pietre albastre in mana si intreaba daca acesta a fost cumparat din magazin. Proprietarul a spus ca da.

"Si cat a costat?" - a intrebat fata cu ochii albastri.

"Pretul este confidential, ne pare rau insa nu va putem da aceasta informatie."

"Fetita care a luat acest cadou nu avea cum sa isi permita colierul. A platit ea toti banii?"

Bijutierul a mers in spate si s-a intors cu o cutie alba si o funda albastra. A luat colierul din mainile tinerei, l-a pus in cutie si l-a impachetat frumos, apoi l-a inapoiat fetei. Cu un zambet, el a spus:

"Sora dumneavoastra a platit tot. Ea a platit cel mai mare pret pe care il poate oferi cineva: a dat tot ce avea."

sursa: http://www.kudika.ro/

Dumnezeu a dat tot ce avea mai scump, pe Fiul Sau!

Realizezi tu acum ce pret mare ai in ochii LUI?

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?

Nu am apucat sa citesc prea multe zilele acestea pentru ca asa cum suferinta si-a pus amprenta pe intreaga lume si in jurul meu am prieteni care sufera in aceste momente si bine este sa le putem fi alaturi. Insa citind ceea ce se intampla in intreaga lume nu pot decat sa spun ca atata suferinta si durere ”parca” n-a mai fost nicicand. 

Suferinta, boala, foamete, crime, razboaie, atentate, cutremure, copii rapiti, copii nevinovati ucisi, crestini prigoniti...

Ce mai lipseste...? Nimic! 

Avem parte de toate acestea din plin si uneori ne intrebam, oare Dumnezeu nu vede, nu poate interveni?

Cu siguranta DA, insa interventia Lui depinde de noi, de atitudinea noastra si din pacate atitudinea noastra il impiedica pe Dumnezeu sa intervina. Vedem cu ochii nostri ce se intampla, dar cu toate acestea suntem imuni, parca am fi primit vaccin de imunitate, avem inimile impietrite.

Domnul vrea sa ne ajute, dar Il refuzam.

Dumnezeu isi tine toate promisiunile fata de noi si nu exista fagaduinta pe care sa n-o duca la indeplinire.

Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Numeri 23:19

Nu exista rugaciune pe care sa n-o poata asculta si stim acest lucru . ” Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune veti primi” Matei 21:22

De asemenea nu exista problema prea mare pentru El. Cand spunea David in psalmul 37, ”El iti va da tot ce-ti doreste inima”, asta inseamna ca are solutia pentru toate problemele.

Are puterea si sa mantuiasca pe cei din casa noastra. Uneori suntem deznadajduiti ca Dumnezeu nu ne raspunde in ceea ce priveste mantuirea celor dragi din casa., insa El are timpul Lui.

Nu trebuie sa existe gandul acesta, ”poate nu este in planul Lui”. Planul lui Dumnezeu de mantuire este pentru toti oamenii si aici intra si mantuirea copiilor mei si-ai tai, mantuirea celor dragi.

”Atunci ORICINE va chema Numele Lui, va fi mantuit”

Dar cu toate acestea....

-de ce avem cauze nerezolvate?

-de ce avem boala in trup?

-de ce avem rugaciuni neascultate?

-de ce avem copii nemantuiti?

Noi! Prin atitudinea noastra si prin modul cum ne raportam in relatia noastra cu El.

Ce-i de facut?

O sa incerc sa raspund la aceasta intrebare in editorialul viitor, din pacate timpul nu-mi mai permite si trebuie sa plec la birou.

 Pana atunci insa, va doresc o zi binecuvantata, o zi plina de pace, o zi in care sa cautam ca prin umblarea noastra sa-i deschidem calea Domnului pentru a interveni in problemele noastre.

Fiti binecuvantati!

sursa:https://ingradinamariei.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

29 MARTIE

Proverbe 30.15-33

Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: „Dă, dă"!

 Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15,16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 loan 2.16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. In paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

Versetele 21-23 enumera patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţă, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! 

(1 Corinteni 1.26-29;.2.12,13; 8.2).

Hrana ta zilnica!

28 MARTIE

Proverbe 30.1-14

Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este „mai prost decât oricine".

Prezentându-se astfel (v. 2) şi mărturisindu-şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul', cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer?

 Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. Întrebările din v. 4 cu Ioan 3.13; Efeseni 4.10; Marcu 4.41 şi Luca 1.31,32).

Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Ii adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune:

1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el;

2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de celeale sărăciei. Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe

Adi la revedere-n cer!

Viata este impletita din mai multe funii. Invatam si incercam sa facem fata tuturor problemelor de care avem parte. De fapt este si unul din motivele pentru care am unele intarzieri pe blog in ce privesc postarile.

Dupa ce in ultima luna am avut parte de cateva pierderi dragi, ele nu s-au oprit aici, ele continua, insa tot la fel continua si  lucruri frumoase.

Am stat si m-am gandit mult ieri... uneori trebuie sa trecem  dintr-o extrema in alta. Ieri dupa ce la ora 14 am fost invitati la o cununie civila la primarie, la ora 15 a trebuit sa mergem la biserica unde era o alta nunta. Numai ca nu s-a terminat bine nunta, am venit acasa si am lasat deoparte hainele bucuriei imbracand haine de doliu, fiind nevoita sa particip la un priveghi intr-o casa de jale. Astazi ma rugam pentru familia indoliata si ma gandeam la modul cum e impletita viata, cu bucurie dar si cu suferinta. In momentele in care asistam in fata unui unui trup fara viata, realizam cat suntem de muritori.

Unii se bucura de viata, altii isi sfarsesc viata...!

Maine ma gandeam ca merg la inmormantare si continuam mai departe viata. Insa astazi din nou moartea a lovit. Un alt prieten drag familiei mele, l-a chemat Domnul acasa.
48 de ani....

O familie minunata, oameni credinciosi, dar greu incercati inca din tinerete, dar cu toate acestea au ramas credinciosi Domnului.

Dupa ce a fost dus la spital de urgenta azi noapte, astazi in zori dupa ce un stol de pasarele s-a asezat pe pervazul geamului din salonul lui, Adi a ascultat ciripitul lor minunat. Era cel mai frumos ciripit de pasarele, chiar el asemanadu-le  cu un cor de ingeri. Insa dupa ce a ascultat concertul acestor pasari minunate, si-a asezat capul pe bratul sotiei si a plecat linistit ACASA.

 Chiar si moartea are frumusetea ei atunci cand esti Copil de Dumnezeu!

La revedere-n cer Adi !

Hrana ta zilnica!

27 MARTIE

Proverbe 29.15-27

„Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune...". Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Insă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81.12)!

Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. In contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2.5- 11).

O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n-au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza „pe un loc apărat".

In final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege... (2 Corinteni 6.14,15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE

Proverbe 29.1-14

In această carte, înţeleptul şi nebunul, cel drept şi cel rău, bogatul şi săracul, împăratul şi robul, precum şi multe alte personaje, sunt urmărite potrivit relaţiilor lor reciproce şi a responsabilităţii pe care o au înaintea lui Dumnezeu.

Versetele 1 şi 2 se racordează la capitolul 28. „Omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată. ..". Dacă mândria unui om nu este zdrobită, atunci el însuşi va fi cel zdrobit, deodată şi fără leac (fără îndreptare), împreună cu cel nedrept, omul lui Belial (cap. 6.15). Aceasta a fost soarta lui Faraon, a lui Saul, a lui Absalom... Este însă întotdeauna grav, chiar şi pentru un credincios, să dispreţuiască disciplina Domnului (Evrei 12.5). „Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său..(v. 3).

Atât de probat în familiile noastre, acest verset se aplică din cu atât mai multe raţiuni la familia lui Dumnezeu. Este bucuria Tatălui să-Şi vadă copiii iubind înţelepciunea, care este Isus Hristos (2 loan 4; 3 loan 4). Mai multe versete ne vorbesc despre dreptate. Ea este impusă într-un mod cu totul special guvernatorului sau împăratului (v. 4,12,14), însă toţi „cei drepţi" (v. 7, adică toţi cei îndreptăţiţi prin lucrarea lui Hristos) trebuie să ia aminte, cu simpatie, la cauza săracului.

Toate aceste învăţături se raportează în special la viaţa socială.

Ramai in cel mai sigur loc!

• E inca noapte, insa slava Domnului ca si in aceste ore putine de somn pe care mi le-a dat m-am odihnit foarte bine. 
• In cartea Neemia am gasit cateva versete, care ma face sa ma duc cu gandul la asemanarea dintre poporul Israel si noi.
• Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor şi,în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor.
•  Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, Domnul i-ai izbăvit de mai multe ori.
• Neemia 9:27-28
• Cand citesc aceste versete am senzatia ca este vorba despre noi, poporul din ziua de azi. 
• Intotdeauna in mijlocul necazului, il chemam pe Domnul. N-am auzit pe nimeni la necaz sa-l invoce pe celalat domn, chemandu-l in ajutor, dar intotdeauna am vazut oameni care in necaz si-au ridicat ochii spre cer si au chemat pe Domnul sa-i ajute. Si Domnul care este bun si indurator, a venit degraba. Numai ca foarte repede  uitam binele pe care ni l-a facut si-atunci, dupa ce am capatat izbavire ne intoarcem la ale noastre. Ne intoarcem la aceleasi obiceiuri rele, la aceleasi fapte care de fapt ne-au pricinuit necazul.
•  Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta, spune Cuvantul
• Oare nu este momentul sa constientizam odata pentru totdeauna ca ajutorul nu-l capatam decat de la Domnul?
• Nu-i momentul sa constientizam ca fara de El viata noastra nu ar exista?
• Nu constietizam dependenta noastra de El? Poate cineva sa stea in picioare fara  Domnul?
• De nenumarate ori si poporul Israel a capatat izbavire de la Dumnezeu, dar s-au intors iarasi sa faca rau. Natiunea noastra a fost izbavita de atatea ori, insa iarasi am facut rau si deseori Dumnezeu ne lasa  in mana vrajmasilor tocmai pentru a vedea cat suntem de neputinciosi fara El. 
• Lumea intreaga este in fierbere si parca mai mult ca niciodata  tulburarea si nelinistea ne face sa fim sceptici in ce priveste siguranta zilei de maine, dar copiii Domnului au primit asigurarea ca nimic nu-i va dobori. Suntem incurajati in fiecare zi prin cuvantul Domnului care ne spune,
•  ”NU TE TEME”.
• Apropo, stiati ca avem aceasta incurajare pentru fiecare zi?
• Este scris in Scriptura de 366 de ori acest cuvant ”NU TE TEME”. Si ca sa vedem cat de mare este stiinta lui Dumnezeu, iata ca n-a omis nici macar pentru anii bisecti asa ca si pentru 2016 , ziua de 29 februarie care tocmai a trecut, am primit aceasta asigurare.
• Ori daca am fost asigurati, de ce sa ne inspaimantam?
• Suntem izbaviti din toate! Ramane doar un singur lucru de facut din partea noastra, atunci cand primim odihna, sa nu ne intoarcem iarasi sa facem raul.
• Si ca sa vedeti ca Domnul este credincios fagaduintei Lui, am sa va relatez o scurta experienta avuta acum cateva zile. 
• Data fiind natura serviciului pe care il are sotul meu, saptamana aceasta s-a gasit in Bruxelles. Cu o zi inaintea atentatelor era chiar acolo, si zona unde s-au intamplat nu ii este straina deloc. In seara acelei zile tocmai plecase spre Germania, iar dimineata au urmat acele explozii.
• Oare nu este Domnul Cel care ne calauzeste in toate? Oare nu El l-a scos de-acolo?
• Nu era programat sa plece din Bruxelles, dar iata ca Domnul lucreaza intotdeauna spre binele celor care se incred in El.
• Si-atunci cum sa nu Ii multumim?
• Cum am putea oare acum cand avem odihna, sa ne intorcem iarasi sa facem raul?
• Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa vedem nevoia noastra de EL. Suntem dependenti de El si vreau sa ramanem asa toata viata.
• El a adus izbavire si indurare de atatea ori, de-aceea sa ramanem sub protectia Lui, este cel mai sigur loc.
• 
  
•