Hrana ta zilnica!

28 IANUARIE
Psalmul 67
Israel cere pentru el să fie binecuvântat, pentru ca, în felul acesta, voia lui Dumnezeu şi mântuirea Lui să fie cunoscute de tot pământul (v. 1,2). Nu suntem oare şi noi, în mod obişnuit, preocupaţi prea mult cu noi înşine în rugăciunile noastre? Să cerem însă ca harul, căruia noi îi suntem obiecte, şi binecuvântările, de care noi ne bucurăm atât de mult, să poată fi cele remarcate de aceia din jurul nostru, astfel ca ei să fie atraşi spre Domnul Isus.
Epistola către Romani (capitolele 9-11) ne explică cum Israel a fost dat deoparte, astfel încât Dumnezeu să-Şi poată extinde de atunci harul Său şi asupra naţiunilor. Aceste capitole ne mai arată cum trebuia această participare a naţiunilor la promisiunile făcute lui Avraam să-i stârnească pe iudei la gelozie (citiţi Romani 11.11,12). Sub autoritatea absolută a lui Mesia însă, îşi vor găsi loc şi unii şi alţii (Psalmul 22.27). Toate naţiunile lumii vor fi binecuvântate împreună cu poporul evreu. Atunci nu va mai fi problema geloziei, nici a orgoliului naţional; Israel nu va avea decât o dorinţă: să vadă toate popoarele bucurându-se în Dumnezeu şi celebrând Numele Său (v. 3,5). Atunci Mielul va fi proslăvit în ceruri şi pe pământ, aşa cum I se cuvine. „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune ..." (Apocalipsa 5.9).

Hrana ta zilnica!

27 IANUARIE
Psalmul 66
In timpurile fericite despre care vorbeşte Psalmul 65, lui Israel îi va reveni misiunea de a invita naţiunile la a se bucura şi la a-L lăuda pe Dumnezeu, întâi pentru lucrările Lui înfricoşătoare (v. 3,5), apoi pentru bunătatea Sa îndreptată spre poporul Său. Ieşirea din Egipt şi intrarea în Canaan (v. 6) sunt cele dintâi acte ale măreţiei puterii şi ele trebuie întotdeauna preamărite. Creştini, să nu încetăm niciodată să celebrăm crucea Domnului nostru Isus Hristos! El ne-a eliberat de sub jugul prinţului acestei lumi (Egiptul) şi ne-a făcut să intrăm în binecuvântările cereşti.
Sunt apoi reamintite lungile suferinţe ale lui Israel (v. 10-12). Iudeii au fost (şi sunt încă) încercaţi în toate felurile, asupriţi şi călcaţi în picioare de naţiunile în mijlocul cărora au fost risipiţi. In curând însă îl vor putea binecuvânta pe Dumnezeul care le-a scăpat sufletul şi care i-a curăţit în cuptorul încercării. În ce ne priveşte, noi suntem cu mult mai responsabili dacă vom uita vreodată acest obiectiv divin atât de preţios! Versetul 18 ne reaminteşte un adevăr deosebit de important: Dumnezeu nu poate asculta rugăciunile noastre atât timp cât avem pe conştiinţă un păcat nejudecat; de aceea, să ne grăbim să I-1 mărturisim, pentru a ne putea bucura din nou de comuniunea cu El (Isaia 1.15; Psalmul 32.5,6)!

Cred ca mai avem ceva de rezolvat...

Fiecare crestin ar trebui sa cunoasca importanta rugaciunii, iar daca cumva nu stie din propria experienta, atunci cred ca stie macar din textele care sunt scrise in Scriptura.

Daca ne uitam pe paginile sfintei Scripturi vedem interventia lui Dumnezeu incepand de pe primele pagini ale Scripturii.Vedem ce mare putere  are o rugaciune facuta cu credinta.Personal am experimentat de-atatea ori acest lucru si in atat de multe situatii Dumnezeu mi-a dat degraba raspuns la cererile mele. Uneori am primit raspunsul mai repede decat ma asteptam, altadata ma lasa pana la "marginea prapastiei", ca sa folosesc un termen mai pe intelesul tuturor, dar mi-a raspuns, insa sunt si rugaciuni la care si astazi astept raspunsul din partea Lui si sunt in asteptare continuua, dar sunt si probleme care au trecut, si-au gasit in final o rezolvare desi nu am primit raspunsul pe care l-am asteptat eu, dar privind in urma nu pot decat sa-I multumesc ca la aceea vreme nu m-a ascultat.
Dar cred ca asa cum eu sunt in asteptarea unui raspuns, fiecare mai are poate macar o rugaciune fara raspuns.Daca ne rugam de mult pentru o cauza si nu am primit raspunsul, inseamna ca este ceva de rezolvat "la noi", noi trebui sa ne punem in randuiala toate lucrurile. Dar ce anume?

Astazi am dat de un verset care m-a pus pe ganduri:

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

Cand va rugati, sa iertati orice..., orice...adica TOTUL.

Doamne ai mila de mine, ai mila de noi...

De-atatea ori venim inaintea Lui, ziua seara, dimineata, oricand si la orice ora din zi, aducem cererile noastre inaintea Lui spre rezolvare, convinsi fiind ca ne rezolva problemele pentru ca suntem ai Lui, insa nu stiu daca atunci cand am venit inaintea Lui in rugaciune ne-a preocupat tot asa de mult si problema iertarii pacatelor noastre ca si rezolvarea problemei pe care am adus-o spre rezolvare?

 Faptul ca am primit rezolvare la unele cereri pe care le-am adus inaintea Lui nu este nimic altceva decat mila si indurarea Sa, insa cred ca atunci cand ne plecam in rugaciune, inainte de toate trebuie sa ne preocupe problema " iertarii pacatelor noastre".

 "....să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre"

Sa iertati, este o porunca, si nu o optiune. N-a lasat la alegerea noastra acest gest extraordinar (desi multi am fi vrut), ci ne-a poruncit sa facem acest lucru. Dar cu toate acestea, desi este o porunca data, totusi...ea ramane la alegerea noastra daca o implinim sau nu. Primim iertarea fara probleme, insa "sa iertati, pentru ca si voi sa fiti iertati". Daca nu vrei sa fi iertat...nu ai decat sa nu ierti.

Acum este foarte simpla alegerea, iertam sau nu?

Poate ca ne vin in minte o multime de ganduri, si are grija "firea" sa ne aduca aminte, "cum as putea sa-l iert cand mi-a facut...asta, sau asta, etc...", insa daca ascultam soapta Duhului si ea ne spune un cuvant, 

"iarta, daca vrei sa fi iertat".
E alegerea noastra cui dam ascultare, firii sau Duhului.
Doamne  deschide-ne urechea sa ascultam doar soapta Duhului Tau!

Hrana ta zilnica!

26 IANUARIE
Psalmul 65
Înainte ca lauda să devină universală, în zorii zilei mileniale (Psalmul 66), ea este pregătită în linişte în inima celor răscumpăraţi. Trebuie să ne fie familiară această adorare care se înalţă în tăcere spre Dumnezeu într-un mod cu atât mai real, cu cât cuvintele nu pot s-o exprime. Să experimentăm această închinare şi când suntem pe drum, şi în timpul pauzelor la lucru, şi în patul nostru în „vegherile nopţii"... (Psalmul 63.6). Ea va fi întotdeauna ascultată şi înţeleasă de Cel care ascultă rugăciunea (v. 2).
După ce, în versetul 3, a conştientizat iertarea păcatelor, Israel (şi în aceeaşi măsură creştinul) se va putea bucura de prezenţa lui Dumnezeu (v. 4).
Psalmul se încheie printr-un măreţ tablou al viitoarelor binecuvântări pământeşti, imagini ale bogăţiilor spirituale pe care credinciosul le-a luat în posesie încă de acum. Dacă aici tânjeşte „într-un pământ sec şi uscat, fără apă" (Psalmul 63.1), el trebuie să-şi amintească de faptul că „râul lui Dumnezeu este plin de apă” (v. 9). Dragi prieteni, nu este atunci vina noastră, dacă uneori sufletul nostru suferă de uscăciune? (vezi loan 4.14,15).
„Tu faci să cânte de bucurie venirea dimineţii şi a serii", spune din nou versetul 8. Fie ca şi zilele noastre să înceapă, să se desfăşoare şi să se încheie printr-un cânt al fericirii şi al dragostei.

Hristosul pierdut!

Si daca tot am inceput azi cu fratele Pustan, voi si incheia seara tot cu unul din mesajele sale.

Stiu ca-i este interzis sa predice in "bisericile penticostale", dar o fi interzis sa si ascultam?

Daca da, atunci eu voi incalca "regula"...;)

Întoarcerea duhului risipitor!

Viata de datornic!

Hrana ta zilnica!

25 IANUARIE
Psalmul 64
Credinciosul nu suferă numai din pricina uscăciunii unei lumi in care nu-şi poate potoli setea sufletului, ca în Psalmul 63, ci el resimte şi vrăjmăşia oamenilor. Aceştia îşi ascut limba împotriva lui ca o sabie (comp. cu Psalmii 55.21 ft 17.4). Credinţa a stârnit întotdeauna antipatia din partea necredincioşilor, iar acest lucru nu trebuie să ne mire, ci să ne determine să veghem ca purtarea noastră să nu le dea niciodată ocazia unor acuzaţii îndreptăţite. Impotriva acestei săbii şi a acestor săgeţi să îmbrăcăm, platoşa neprihănirii (adică o comportare ireproşabilă - Efeseni 6.14; citiţi şi 1 Petru 2.12) și să opunem tuturor acestor manifestări ale răutăţii „blăndețea înţelepciunii" (Iacov 3.13). 

Atunci Dumnezeu va lua în mîinile Sale cauza noastră (Romani 12.17-19).
„Cine va vedea?" se întrebau vrăjmaşii celui drept (v. 5; vezi şi Psalmii 10.11 şi 59.7). Ei bine, Dumnezeu îi vede! Privirea Lui discerne în cele mai mari profunzimi ale inimii răutatea şi uneltirile acesteia (v. 6). Şi, ca răspuns la săgeata ţintită şi lansată pe neaşteptate (acest cuvânt „amar") împotriva omului integru (v. 4), El pregăteşte propria Lui săgeată, care-l va scăpa pe răscumpăratul Său într-un mod la fel de neaşteptat, când va veni momentul potrivit (v. 7).